Pr. Sorin Benescu

Mini Acatistier

Aici se inserează textul casetei CIP. Aici se inserează textul casetei CIP. Aici se inserează textul casetei CIP.

DEDICAŢIE

Fiicei mele, Ecaterina.

Cuprins

MULŢUMIRI

Mulțumesc soției mele, Dana,

pentru ajutorul acordat la tehnoredactare și corectare, pentru susținerea fără de care cartea

nu ar fi putut să vadă lumina tiparului. Mulțumesc deasemenea diac. Ionuț Parvanov pentru observațiile făcute la Acatistul Luminii Dumnezeiești

Motto: „ Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.” (Ps. 150.1)

Rugăciunile începătoare:

Preotul dă obișnuita binecuvântare, zicând:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Iar de este mirean cel ce zice acatistul, zice:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh, Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. (de trei ori).

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Amin.

Apoi troparele acestea:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim în tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut.

Carele pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om.

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Acatistul Sf. Dumitru Teologul

Tropar:

Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile Duhului, ţi s-au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Dumitru, să mântuiască sufletele noastre!

Condac 1:

Lumină Bisericii și mărturisitor al Treimii, păstor și învățător al Bisericii te-ai arătat, Sfinte Părinte. Prin suirea pe scara învățăturilor sfinților, ai odrăslit rodul desăvârșitei iubiri de Hristos și de aproapele, din care izvorăști minunată teologie. Pentru aceasta, îți cântăm:

Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Icos 1:

Născut în Vlădeni, ai studiat la Brașov, apoi la București și la Cernăuți, desăvârșind studiile la Atena și Berlin; te-ai căsătorit cu Maria, cu care ai avut trei copii, căutând pe Dumnezeu pururea, rănit de dragostea lui Hristos, din al Cărui cuvânt te hrăneai. Smerindu-ți inima prin rugăciunea isihastă, ai purces la traducerea din scrierile Sf. Părinți, dăruindu-ne nouă comoară de duhovnicie neprețuită. Pentru aceasta, îți cântăm așa:

1. Bucură-te, podoaba cea mai de preț a teologiei românești,

2. Bucură-te, că luminat pe Hristos L-ai mărturisit,

3. Bucură-te, că pe Acesta L-ai teologhisit,

4. Bucură-te, că dreapta credință până la sfârșit ai învățat,

5. Bucură-te, că Adevărul ai propovăduit,

6. Bucură-te, că Filocalia ai tradus,

7. Bucură-te, că duhovnicia ai răspândit,

8. Bucură-te, că pe Sf. Părinți prin traduceri i-ai făcut cunoscuți,

9. Bucură-te, că mulți s-au întors la credință prin ale tale lucrări,

10. Bucură-te, că nevoințele Părinților le-ai făcut accesibile tuturor,

11. Bucură-te, că isihasmul l-ai făcut posibil tuturor,

12. Bucură-te, că rugăciunea minții ai scos-o din mânăstiri,

13. Bucură-te, dezrădăcinătorul patimilor,

14. Bucură-te, rușinătorul ateilor,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 2:

Apărătorule al ortodoxiei, pentru lucrările cele multe, laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii; ci ca cel ce ești minunat teolog și smerit învățător, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile minții, ca să cântăm ție: Aliluia!

Icos 2:

Credința adevărată învățându-o, Părinte Dumitru, ai viețuit pe pământ prin darul lui Dumnezeu, luminat mărturisind și pe toți învățând; râvnind ca teologia adevărată și Tradiția Bisericii să fie răspândite și cunoscute, ai început traducerea Filocaliei, pentru care aducem ție cântări de laudă: ¹

1. Bucură-te, tâlcuitor al Sf. Antonie cel Mare,

2. Bucură-te, învățător cu acesta al vieții morale, al rațiunii duhovnicești,

3. Bucură-te, tâlcuitor al lui Evagrie Ponticul,

4. Bucură-te, că împreună cu acesta deosebești gândurile, înveți trezvia și rugăciunea,

5. Bucură-te, tâlcuitor al Sf. Ioan Casian,

6. Bucură-te, că de la acesta ne înveți să ne păzim de cele opt gânduri ale răutății,

7. Bucură-te, tâlcuitor al lui Nil Ascetul,

8. Bucură-te, că de la el ne înveți filozofia cea adevărată a Înțelepciunii lui Hristos,

9. Bucură-te, tâlcuitor al lui Marcu Ascetul,

10. Bucură-te, că de la el ne înveți legea duhovnicească, darul mântuirii prin har și puterea Botezului,

11. Bucură-te, tâlcuitor al lui Diadoh al Foticeii,

12. Bucură-te, că de la acesta ne-ai dat nouă definiții ale virtuților, capete despre cunoștință și dreapta socoteală,

13. Bucură-te, tâlcuitor al lui Isaia Pustnicul,

14. Bucură-te, că că împreună cu acesta ne înveți despre paza minții, despre mânie, despre războiul cel nevăzut,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 3:

Pescuit în chip minunat de Hristos și dăruit de Sus cu darul de a explica dogmele creștine, Sfinte Părinte, ne-ai lăsat nouă tâlcuiri ale Revelației naturale ca bază a credinței naturale și a unui sens al existenței, dar și ale celei supranaturale, ca izvor al credinței creștine, confirmare și completare a credinței naturale, pentru care neîncetat mulțumim lui Dumnezeu:² Aliluia!

Icos 3:

Cufărul plin de nestemate al cuvintelor sfinților l-ai deschis pentru noi, căci ai dorit din suflet tămăduirea noastră și, împlinind cu atenție îndemnurile conștiinței, ai înmulțit rugăciunea, scrisul și nevoințele. Iar în rugăciune ostenindu-te, ai fost curând învrednicit să traduci pe Sf. Maxim Mărturisitorul, cu care acum împreună te lăudăm: ³

1. Bucură-te, că ne-ai dăruit Cuvântul ascetic al Sf. Maxim,

2. Bucură-te, că scopul Întrupării ai deslușit,

3. Bucură-te, că poruncile dumnezeiești ai explicat, rugăciunea neîncetată ai arătat,

4. Bucură-te, că ale lui Capete despre dragoste le-ai explicat,

5. Bucură-te, cel care ai spus că dragostea se naște din nepătimire, nepătimirea din nădejdea în Dumnezeu, aceasta din răbdare, răbdarea din înfrânare, înfrânarea din frica de Dumnezeu, iar aceasta din credința în Domnul,

6. Bucură-te, că de la Maxim ai arătat scara virtuților, mișcările și capcanele sufletului,

7. Bucură-te, cel care ai tâlcuit Capetele teologice,

8. Bucură-te, că pe Dumnezeu Cel Unul, fără de început, necuprins, Care are toată puterea de a exista, ai mărturisit,

9. Bucură-te, că pe Dumnezeu Cel nedeterminat, nemișcat, infinit, mai presus de toată ființa, puterea și lucrarea, prin cărți ai vestit,

10. Bucură-te, că întrebări, nedumeriri și răspunsuri de la Maxim ai adăugat,

11. Bucură-te, că virtuțile sufletului și ale trupului ai deosebit,

12. Bucură-te, că din Sf. Scriptură de la Sf. Maxim ai explicat,

13. Bucură-te, că Tatăl nostru, rugăciunea domnească, la sfârșitul cărții ai tâlcuit,

14. Bucură-te, că prin aceasta suntem îndemnați la vestirea harului înfierii și la venerarea Treimii celei de o ființă și mai presus de ființă,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 4:

Profesor fiind, învățai pe studenți lucrarea lui Hristos și a Duhului Sfânt de păstrare a Revelației, Sf. Scriptură și Sf. Tradiție în legătură cu Biserica, dogmele ortodoxe ca adevăruri revelate ale credinței mântuitoare, necesare pentru mântuire, punând Sf. Treime fundament al lor, comuniune a iubirii desăvârșite, pentru aceasta cântăm cu dragoste:⁴ Aliluia!

Icos 4:

Unirea celor două firi în Hristos, o altă dogmă a iubirii, ai învățat, pe care ai legat-o de Treime, de Înviere, ca izvorul mântuirii și ultima împlinire a ei. Recapitularea eternă în Hristos operată prin Duhul ne-ai învățat, deslușind Dumnezeirea ca structură a supremei iubiri, pentru aceasta zicem așa:⁵

1. Bucură-te, că răspunsurile Sf. Maxim către Talasie ne-ai dăruit,

2. Bucură-te, că din cele ce sunt împrejurul Dumnezeirii se cunoaște El și prin ele se dă întreg, conformându-se cu puterea de primire a fiecăruia,

3. Bucură-te, că prin cămașa Mântuitorului înțelegem împletitura neîmpărțită a virtuților sau harul omului nou,

4. Bucură-te, că prin învelitoarea din afară a Lui înțelegem lumea sensibilă împărțită în patru stihii,

5. Bucură-te, că două chipuri ale nașterii ne-ai arătat: cel după ființă și cel după buna plăcere și după hotărârea voinței,

6. Bucură-te, că Tatăl este lumină în lumină întrucât se află în Fiul și în Duhul Sfânt, nefiind alta și altă lumină, ci una și aceeași după ființă, luminând întreit după modul subzistenței personale,

7. Bucură-te, că pe temători i-ai numit începători, aflați la porțile dumnezeiești ale virtuților,

8. Bucură-te, că înaintați i-ai socotit pe cei ce au dobândit o deprindere măsurată a rațiunilor și a chipurilor virtuții,

9. Bucură-te, că desăvârșiți i-ai numit pe cei care au ajuns prin cunoaștere la vârful însuși al Adevărului, Care se face întrevăzut prin virtuți,

10. Bucură-te, că ne îndemni să avem nu numai tipurile, ci și arhetipurile tainelor, pentru a avea nu numai întrebarea, ci și cunoștința iluminărilor în Duh,

11. Bucură-te, că ne-ai învățat că Dumnezeu a lăsat să fie închipuit de monadă prin analogie, fiind începutul și sfârșitul lucrurilor și rațiunea prin care există toate,

12. Bucură-te, că Sâmbăta ai tâlcuit-o ca oprirea patimilor și a mișcării minții în jurul firii celor create,

13. Bucură-te, că existența făpturilor ai considerat-o chip al Tatălui, organizarea lor ca o unitate în diversitate drept chip al Fiului-Înțelepciunea ipostatică, iar mișcarea-viața lor drept chip al Duhului Sfânt,

14. Bucură-te, că Duhul Sfânt nu e absent din nicio făptură și mai ales din cele ce s-au învrednicit de rațiune, ai spus,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 5:

Trei moduri de cunoaștere a lui Dumnezeu ai învățat: rațională, apofatică și din împrejurările vieții, ca și legătura, nedespărțirea și deosebirea dintre ele, dinamismul acestora, transparența oricărui concept despre Dumnezeu. Pentru aceasta, cântăm Lui:⁶ Aliluia!

Icos 5:

Fără să-ți abați pașii de pe calea cea strâmtă a sfinților, ai continuat să ne dăruiești nouă scrierile lui Talasie Libianul, ale lui Isichie Sinaitul, ale lui Filotei Sinaitul, ale lui Ioan Carpatiul, Avva Filimon, Sf. Ioan Damaschinul, Teodor al Edesei, Teognost, Ilie Ecdicul, Teofeu Monahul, cu ale căror rugăciuni, Părinte Dumitru, ajută-ne și pe noi să-L vedem pe Iisus, Cel Ce a înviat din morți, față către față. Păzește-ne de înșelarea nevăzuților vrăjmași și ne povățuiește pe cărările înțelegerii duhovnicești, ca să zicem așa:⁷

1. Bucură-te, că dorul întins întreg spre Dumnezeu leagă pe cei ce-l au cu Dumnezeu şi întreolaltă,

2. Bucură-te, că mintea care a dobândit dragoste duhovnicească nu cugetă despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea,

3. Bucură-te, că cel ce a dobândit dragoste rabdă fără să se tulbure supărările şi suferinţele ce-i vin de la duşmani, așa ne învață Talasie Libianul,

4. Bucură-te, că trezvia e calea a toată virtutea şi porunca lui Dumnezeu; ea e numită şi liniştea inimii, isihia, iar desăvârşită până la golirea de orice nălucire, e tot ea şi pază a minţii,

5. Bucură-te, că atenţia e liniştea neîncetată a inimii faţă de orice gând; ea răsuflă şi cheamă pururea şi neîncetat numai pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, şi împreună cu El se împotriveşte cu bărbăţie vrăjmaşilor, ne spune Isichie Sinaitul,

6. Bucură-te, că cel ce-şi curăţeşte inima şi smulge din rădăcină păcatul, întru Domnul, şi cel ce se osteneşte pentru o cunoştinţă mai dumnezeiască şi vede în minte Cele nevăzute de cei mulţi, nu se cuvine să se înalţe pentru aceasta faţă de cineva, zice Filotei Sinaitul,

7. Bucură-te, că pe cât este de veşnic Împăratul tuturor, neavând nici început, nici sfârşit al împărăţiei Sale, pe atât este mai aducătoare de câştig sârguinţa celor ce şi-au ales să se ostenească pentru virtuţi, zice Ioan Carpatiul,

8. Bucură-te, că desăvârşită este mintea atunci când calcă peste cunoştinţa fiinţială şi se uneşte cu Dumnezeu, ne zice Avva Filimon,

9. Bucură-te, că virtuţi sufleteşti zicem că sunt mai întâi aceste patru, cele mai generale, care sunt: bărbăţia, prudenţa, cumpătarea şi dreptatea,

10. Bucură-te, că din acestea se nasc virtuţile sufleteşti: credinţa, nădejdea, dragostea, rugăciunea, smerenia, blândeţea, îndelunga răbdare, suferirea răului, bunătatea, nemânierea, cunoştinţa dumnezeiească, neiuţimea, simplitatea, netulburarea, nefăţărnicia, neînfumurarea, nemândria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint, compătimirea, milostenia, generozitatea, neîntristarea, străpungerea inimii, sfiala, evlavia, dorinţa bunurilor viitoare, dorul după împărăţia lui Dumnezeu, poftirea înfierii, zice Sf. Ioan Damaschinul,

11. Bucură-te, că Teodor al Edesei ne învață să ne strângem cu toată puterea spre împlinirea poruncilor Domnului, ca să nu fim strânşi de lanţurile greu de dezlegat ale poftelor rele şi ale plăcerilor stricătoare de suflet,

12. Bucură-te, că atunci să socoteşti că ai virtute adevărată, când vei dispreţui toate cele de pe pământ cu desăvârşire, având prin conştiinţă curată inima gata să călătorească totdeauna către Domnul, zice Teognost,

13. Bucură-te, că începutul virtuţilor e frica de Dumnezeu, iar sfârşitul, dragostea - dorul de El, zice Ilie Ecdicul,

14. Bucură-te, că despre căldura rugăciunii, lacrima dumnezeiească, pacea dinspre mulţimea gândurilor toate, despre a minţii curăţie, vederea tainelor, despre o strălucire străină, despre a inimii nedestăinuită lumină și despre desăvârşirea nesfârşită ne învață Teofeu Monahul,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 6:

Despre ființa, atributele și lucrările necreate ale lui Dumnezeu ne-ai vorbit, cum Acesta ni se comunică prin energii necreate. Caracterul de sine al atributelor divine, supraexistența lui Dumnezeu, caracterul Lui apofatic ca realitate personală supraexistentă, faptul că existența prin Sine a Lui este izvorul a toată existența ai propovăduit, pentru aceasta, cu tine cântăm:⁸ Aliluia!

Icos 6:

Prin rugăciune, prin mărturiile Părinților, pe Hristos ai căutat și pe Dumnezeu ai explicat: infinitatea Lui, participarea creaturilor mărginite la ea, simplitatea sau unitatea Lui, participarea la ea a creaturii compuse, eternitatea Lui și timpul ca interval între El și creat, timpul ca mediu de creștere spre participare la această eternitate. Pentru aceasta, îţi zicem ţie, împreună cu Petru Damaschin, Simeon Metafrastul și Macarie Egipteanul:⁹

1. Bucură-te, că despre șapte fapte trupești ai vorbit: liniștea sau isihia, adică petrecerea neîmprăștiată, ferită de orice grijă a vieții, postul cu măsură, privegherea cu măsură, psalmodierea sau rugăciunea trupească, rugăciunea duhovnicească făcută cu mintea care se ferește de orice gând, citirea cuvintelor şi vieţilor Părinţilor, întrebarea celor experimentaţi,

2. Bucură-te, că cel ce voieşte să păzească poruncile trebuie să înceapă de la frica de Dumnezeu, ca să nu se rostogolească în haos, ai învățat,

3. Bucură-te, că felurile înţelepciunii sunt patru: chibzuinţă, sau cunoştinţa lucrurilor ce trebuie sau nu trebuie făcute şi privegherea minţii; neprihănirea, care stă în păstrarea sănătoasă a cugetului, ca să se poată înfrâna de la orice lucru, cuvânt şi gând ce nu place lui Dumnezeu; bărbăţia, sau tăria şi stăruinţa (rezistenţa) în ostenelile încercărilor celor după Dumnezeu și dreptatea, adică împărţirea care dă tuturor la fel,

4. Bucură-te, că cele patru virtuţi generale se nasc din cele trei puteri ale sufletului, astfel: din cugetare sau minte, două: chibzuinţă şi dreptatea, sau dreapta socoteală; din partea poftitoare, neprihănirea şi din iuţime, bărbăţia,

5. Bucură-te, că opt vederi mintale ai descoperit: şapte ale veacului acestuia, iar a opta - lucrarea veacului viitor,

6. Bucură-te, că cele șapte sunt cunoştinţa necazurilor şi a ispitelor vieţii acesteia, cunoaşterea greşelilor noastre şi a binefacerilor lui Dumnezeu, cunoştinţa lucrurilor înfricoşate dinainte de moarte şi de după moarte, înţelegerea petrecerii Domnului nostru Iisus în lumea aceasta şi a lucrurilor şi cuvintelor ucenicilor Lui, ale celorlalţi sfinţi Mucenici şi ale cuvioşilor Părinţi, cunoştinţa firii şi a prefacerii lucrurilor, contemplarea celor ce sunt, anume cunoştinţa şi înţelegerea făpturilor sensibile ale lui Dumnezeu, înţelegerea făpturilor inteligibile ale lui Dumnezeu,

7. Bucură-te, că a opta este cunoştinţa despre Dumnezeu, aşa-numita teologie, ne învață Petru Damaschinul,

8. Bucură-te, că despre înţelepciunea duhovnicească, despre credinţă, despre frică, despre înfrânare, despre răbdare, despre nădejde, despre neîmpătimire, despre omorârea patimilor ai scris de la acesta,

9. Bucură-te, că despre patimile lui Hristos, despre pomenirea morţii şi despre lacrimi, despre smerenia Sa, despre darul de a deosebi făpturile sensibile după fire, despre experienţa contemplării celor sensibile, despre cunoştinţa celor inteligibile de asemenea vorbeai cu el,

10. Bucură-te, că despre nepătimirea adevărată în general, despre dragoste, cunoaşterea lui Dumnezeu, despre chibzuinţă, despre neprihănire, capete ai tradus,

11. Bucură-te, că despre bărbăţie, dreptate, pacea desăvârşită a gândurilor, naşterea bucuriei din pace, despre faptul că nu este nicio contrazicere în Scripturi, despre simţirea inimii ai vorbit,

12. Bucură-te, că despre smerita cugetare, nepătimire, despre cele şapte fapte trupeşti, dreapta socoteală, citirea cea după Dumnezeu și adevărata deosebire, despre trebuinţa ca omul să nu deznădăjduiască, chiar dacă ar greşi mult, ne înveți,

13. Bucură-te, că despre calea cea mai scurtă spre dobândirea virtuţilor şi depărtarea patimilor, despre cum se câştigă credinţa adevărată, despre cum liniştirea foloseşte mai mult celor pătimaşi, despre binefacerile generale şi particulare ale lui Dumnezeu, despre cum fără smerită cugetare nu este cu putinţă să ne mântuim, despre zidirea sufletului prin virtuţi de la Petru Damaschinul ne povățuiești,

14. Bucură-te, că despre desăvârşirea în duh, despre răbdare şi discernământ (dreapta socoteală), despre înălţarea minţii, despre dragoste și despre libertatea minţii de la Simeon Metafrastul și Macarie Egipteanul ai tradus,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 7:

Fără încetare pe Hristos Îl căutai și Îi urmai prin dumnezeieștile cuvinte ale sfinților, iar El îți călăuzea în taină pașii. Primind darul iubirii de frumos duhovnicesc, te-ai sălășluit în cortul Luminii, de unde chemarea lui Hristos s-a făcut prin tine auzită tuturor. Căci cu limbă de foc ai scos la iveală înțelepciunea ascunsă a inimii nebune după Hristos a pustnicilor, pentru aceasta și acum, cu aceștia, cânți lui Dumnezeu:¹⁰ Aliluia!

Icos 7:

Supraspațialitatea lui Dumnezeu și participarea creaturilor spațiale la ea, spațiul - distanță legată de durata temporală ca mediu al comuniunii cu baza în Sf. Treime, ca interval între apelul divinului la iubire și răspunsul omului, învingerea acestuia prin spirit, lumea ca un sistem de rațiuni unificat în om și mai ales în Hristos ai văzut, pe Sf. Simeon Noul Teolog, pe Sfântul Simeon Evlaviosul și pe Nichita Stithatul ai iubit, pentru aceasta zicem:¹¹

1. Bucură-te, că, pentru cei ce înţeleg duhovniceşte, Dumnezeu este pretutindeni; căci e de faţă, fiind în toate şi în afară de toate, zice Sf. Simeon Noul Teolog,

2. Bucură-te, că amintirea lui Hristos luminează mintea şi alungă dracii; lumina Sfintei Treimi, strălucind în inima curată, o desparte pe aceasta de lume şi pe cel părtaş de ea îl face să se umple încă de aici, pe cât e cu putinţă credinciosului, de slava viitoare, ca pe unul ce se află sub lucrarea harului,

3. Bucură-te, că cel ce vrea să urască ispitele lumii e dator să iubească pe Dumnezeu din tot sufletul şi să-şi aducă pururea aminte de El,

4. Bucură-te, că Domnul, Care ne dăruieşte nouă toate, ne dă şi o altă simţire mai presus de simţire prin Duhul Său, ca să ne împărtășim în chip mai presus de fire cu darurile şi harismele Lui mai presus de înțelegere, cu toată ființa noastră, în chip clar şi curat,

5. Bucură-te, că atunci când mintea e simplă sau goală de orice înţeles şi intră întreagă în lumina dumnezeiască, simplă, fiind acoperită de ea, nu mai are să afle altceva în afară de lumina în care este, ca să fie mişcată spre înţelegerea acelui altceva, ci rămâne în abisul luminii dumnezeieşti, nemaiîngăduindu-i-se să privească nicidecum în afară, zice Sf. Simeon,

6. Bucură-te, că ai tradus de la acesta capete ale cunoştinţei şi ale cuvântării de Dumnezeu, capete practice şi teologice,

7. Bucură-te, că și cuvântări morale ai adăugat: învăţătură despre fire, privind creaţia lumii şi zidirea lui Adam, cum va fi reînnoită toată zidirea şi cum se vor face «ceruri noi şi pământ nou», cum zice dumnezeiescul apostol, care va fi strălucirea de pe urmă a zidirii, cum se unesc toţi sfinţii cu Hristos şi Dumnezeu și celelalte,

8. Bucură-te, că de la Nichita Stithatul ne-ai adus capete despre făptuire, despre fire și despre cunoştinţă, despre curăţirea minţii, despre cunoştinţă, despre iubire şi despre desăvârşirea vieţii,

9. Bucură-te, că ai adăugat capete despre vederea duhovnicească a raiului: în câte feluri ni se arată raiul sensibil, despre raiul cunoscut de minte şi care sunt plantele din ele, rodurile celor două feluri de pomi ai raiului inteligibil,

10. Bucură-te, că poarta prin care se intră şi cea prin care se iese din rai ai arătat,

11. Bucură-te, că învățai lucrarea şi păzirea raiului cunoscut cu mintea şi ce bunătăţi aduce împărtăşirea de roadele lui, celor ce lucrează în el în diferite feluri,

12. Bucură-te, că Dumnezeu este minte nepătimitoare, mai presus de toată mintea şi de toată nepătimirea; lumină şi izvor al luminii celei bune; înţelepciune, Cuvânt şi cunoştinţă şi dătător de înţelepciune, de cuvânt şi de cunoştinţă, ziceai de la Nichita Stithatul,

13. Bucură-te, că Dumnezeu, fiind Mintea primă, ca împărat al tuturor, are în Sine pe Cuvântul de-o fiinţă şi împreună veşnic cu Duhul. El nu este niciodată în afară de Cuvântul şi de Duhul, datorită neîmpărţirii firii,

14. Bucură-te, că Dumnezeu, fiind Minte şi mai presus de făpturile zidite de El întru înţelepciune şi născând fără curgere pe Cuvântul spre dăinuirea lor şi trimiţând, cum s-a scris, pe Duhul Sfânt spre puterea lor, este atât în afara cât şi înlăuntrul tuturor, de la Nichita Stithatul ai învățat,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 8:

Te-ai luptat, Sfinte Părinte, să-i faci pe toți studenții să înțeleagă, pătimind dureri lăuntrice, ca să-i naști întru teologi ai lui Hristos: i-ai învăţat atotputernicia lui Dumnezeu, rezervă de daruri tot mai mari către noi, și diferitele puteri ale făpturilor datorate participării la ea, puterea Lui arătată în mod culminant în Învierea lui Hristos; pentru aceasta îți cântăm:¹² Aliluia!

Icos 8:

Te nevoiai ca pe toți să-i scoți din iadul neștiinței și ignoranței și-i îmboldeai spre suirea pe scara virtuților și a cunoașterii: atotștiința și înțelepciunea lui Dumnezeu, Care preștie, dar nu predetermină, împărtășirea creaturilor de acestea, dreptatea și mila Lui desăvârșite în Hristos, sfințenia, ca atribut al transcendenței Lui ca Persoană, izvorul sfințeniei în tripersonalitatea lui Dumnezeu și în Hristos. Pentru aceasta împreună cu Nichifor din singurătate, cu Teolipt al Filadelfiei, Sf. Grigorie Sinaitul și Sf. Grigorie Palama, zicem unele ca acestea:¹³

1. Bucură-te, că din viaţa cuviosului părintelui nostru Antonie, văzător de Dumnezeu şi înainte-văzător, din viaţa sfântului Teodosie chinoviarhul, din viaţa sfântului Arsenie, și din viaţa sfântului Pavel cel din Latro, Cuvânt despre rugăciune ai învățat,

2. Bucură-te, că din viaţa sfântului Sava, din viaţa lui Avva Agaton, din Avva Marcu, din sfântul Ioan Scărarul, din Avva Isaia, din Macarie cel Mare, din Diadoch, din Isaac Sirul, din Carpatiul, din Simeon Noul Teolog, de la Nichifor din singurătate ai luat, isihia împărtășind,

3. Bucură-te, că vieţuirea duhovnicească ai explicat: este un arbore cu coroană înaltă şi foarte roditor: rădăcina lui este înstrăinarea de toate cele trupeşti; ramurile sunt neîmpătimirea sufletului şi lipsa oricărei alipiri de lucrurile de care s-a depărtat; iar rodul lui îl constituie dobândirea virtuţilor, dragostea îndumnezeitoare şi bucuria neîntreruptă din acestea,

4. Bucură-te, că depărtarea de lume aduce adăpostirea lângă Hristos: calcă peste toată pofta neraţională şi mânia grăbită, ca peste aspidă şi vasilisc, şi calcă peste urgie ca peste un leu şi peste plăcere ca peste un balaur, iar când vei face să înceteze împrăştierile din afară şi vei părăsi gândurile dinlăuntru, mintea ţi se va ridica la lucrurile şi la cuvintele Duhului, așa ai luat de la Teolipt al Filadelfiei,

5. Bucură-te, că mintea care fuge de cele din afară şi se adună în cele dinlăuntru revine la sine însăşi; pe urmă, se uneşte cu cuvântul pe care-l are în chip firesc în cugetarea sa şi, prin cuvântul pe care-l are în chip fiinţial, se uneşte cu rugăciunea, iar prin rugăciune urcă la cunoştinţa de Dumnezeu, cu toată puterea şi simţirea ei iubitoare, de la acesta ai tradus,

6. Bucură-te, că strigarea din inimă a rugăciunii face să răsară dragostea dumnezeiască, iar dragostea dumnezeiască trezeşte mintea spre descoperirea celor ascunse. Atunci mintea, unindu-se cu dragostea, rodeşte înţelepciunea şi prin înţelepciune dă rostire celor tainice, căci Dumnezeu-Cuvântul numit prin strigarea simţită a rugăciunii, luând înţelegerea minţii ca pe o coastă, îi hărăzeşte cunoştinţa, şi umplând locul ei cu simţire, îi dăruieşte virtutea, zice Teolipt,

7. Bucură-te, că inima fără gânduri, lucrată de Duhul, este altarul adevărat încă înainte de viaţa viitoare, zice Sf. Grigorie Sinaitul,

8. Bucură-te, că nimic nu face iuţimea aşa de liniştită şi de blândă, ca bărbăţia şi mila, zice același,

9. Bucură-te, că Legea care lucrează şi grăieşte în inimă este legea Duhului vieţii, după apostol, precum cea care e lucrată în trup este a literei, zice același,

10. Bucură-te, că cel ce vrea să-şi crească trupul virtuţilor să se sârguiască a dori laptele raţional şi nestricat al harului de maică. Căci de acolo se hrăneşte cu lapte tot cel ce caută creşterea în Hristos şi vrea să sporească în El, căci Înţelepciunea dă de la pieptul ei, ca lapte spre creştere, căldura; iar celor desăvârşiţi, ca miere hrănitoare, bucuria spre curăţire, zice același,

11. Bucură-te, că pe cei ce se liniştesc cu evlavie, cuvânt despre rugăciune şi capete de la Sf. Grigorie Palama i-ai învățat,

12. Bucură-te, că despre sfânta lumină, despre suprafiinţa lui Dumnezeu, despre lumina care a strălucit pe Tabor, lumina necreată, slava Lui, de la același i-ai învățat,

13. Bucură-te, că despre împărtăşirea dumnezeiască şi îndumnezeitoare, de la același ai tradus,

14. Bucură-te, că despre cunoştinţa naturală, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptuire, capete de la același ne-ai dăruit,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 9:

Toată suflarea românească s-a bucurat că din viţa neamului Dumnezeu a ridicat slujitor al Cuvântului așa de iscusit, căci tu, Părinte, ai strălucit ca un luceafăr de dimineaţă în Biserica dreptmăritoare prin sfinţenia vieţii, învățând dreapta credinţă: bunătatea și iubirea lui Dumnezeu și participarea creaturilor la ele, Sf. Treime, structura supremei iubiri, baza mântuirii noastre, reflexele Ei în creație, taina perfectei unități a Persoanelor distincte, cântând lui Dumnezeu:¹⁴ Aliluia!

Icos 9:

Te-ai arătat lumii ca un vrednic păstor, al cărui ochi lăuntric a văzut lucrările dumnezeieşti, iar cu toiagul înţelepciunii ai alungat, fericite, potrivnicii Bisericii lui Hristos, ferindu-ţi turma cuvântătoare de erezii și teologhisind: deosebirea între deoființimea divină și cea umană, Ființă și Persoane în Sf. Treime - fiecărui Subiect treimic Îi sunt interioare Celelalte două, intersubiectivitatea divină, lipsa oricărei pasivități în Dumnezeu. Drept aceea, ție, celui ce a fost luminat de Duhul Sfânt, cu dragoste şi cu credinţă, îţi cântăm așa, alături de Calist și Ignatie Xanthopol, Calist Patriarhul, Calist Angelicude, Calist Catafygiotul, Simeon Noul Teolog, Maxim Cavsocalivitul, Sf. Grigorie Arhiepiscopul Salonicului, Vasile de la Poiana Mărului, Gheorghe de la Cernica și Părintele Iosif:¹⁵

1. Bucură-te, că ce premerge oricărui lucru este cunoaşterea scopului, iar scopul este să arate care este temelia: începutul oricărei lucrări după Dumnezeu este să vieţuim potrivit cu poruncile Mântuitorului, iar sfîrşitul ei este să ne întoarcem la harul desăvârşit al Preasfântului şi de viaţă începătorului Duh, dat nouă prin dumnezeiescul Botez, zic Calist și Ignatie Xanthopol,

2. Bucură-te, că începutul a toată lucrarea de Dumnezeu iubitoare este chemarea cu credinţă a numelui Domnului nostru Iisus Hristos şi, împreună cu ea, vin pacea şi iubirea ce răsar din ea, zic aceiași,

3. Bucură-te, că meşteşugul liniştirii de la Calist Angelicude ai preluat: nu se poate pocăi cineva, fără liniştire; nici nu poate atinge în vreun fel oarecare curăţia, fără retragere; şi nu se poate învrednici de convorbirea cu Dumnezeu şi de vederea Lui, până ce se află în convorbire cu oamenii şi îi vede pe ei,

4. Bucură-te, că orice fiinţă găseşte, în chip firesc, odihnă şi plăcere mai cu seamă în lucrarea mai înaltă a firii sale; deci şi omul, ca unul ce are minte şi ca unul de a cărui viaţă ţine în chip firesc a cugeta; iar aceasta se întâmplă cu adevărat când are pe Dumnezeu în minte şi cugetă la însuşirile Lui, pentru că El este fiinţa cea mai înaltă, cugetată cu mintea şi mai presus de minte şi iubeşte în chipul cel mai înalt şi mai presus de minte pe om şi-l cinsteşte cu cinstirile cele mai înalte şi cu bunătăţile mai presus de minte ale Sale pentru veşnicie, ne spune Calist Catafygiotul,

5. Bucură-te, că de la Sf. Simeon Noul Teolog, metoda Sfintei rugăciuni şi atenţiuni, despre primul fel de rugăciune, al doilea fel de rugăciune, și despre al treilea fel de rugăciune ai învățat,

6. Bucură-te, că atunci când vine harul Sf. Duh în om, prin mijlocirea rugăciunii, încetează rugăciunea, căci atunci mintea este luată în stăpânire întreagă de harul Sf. Duh şi nu mai poate să pună în lucrare puterile ei, ci rămâne în nelucrare şi se supune numai Sf. Duh şi unde voieşte Duhul Sfânt, acolo o duce, fie în văzduhul nematerial al luminii dumnezeieşti, fie la altă vedere de negrăit, sau adeseori la o grăire dumnezeiască, ne zice Sf. Maxim Cavsocalivitul,

7. Bucură-te, că să învăţăm pe toţi îndeobşte, călugări şi mireni, înţelepţi şi simpli, bărbaţi, femei şi copii, şi să-i îndemnăm să se roage neîncetat, că sunt datori toţi creştinii îndeobşte, de la mic la mare, să spună totdeauna rugăciunea minţii: «Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă» şi să se obişnuiască totdeauna să o spună şi mintea şi inima lor, de la Sf. Grigorie Arhiepiscopul Salonicului ai învățat,

8. Bucură-te, că ai deosebit lucrarea minţii de rugăciunea văzătoare sau contemplativă, care e a celor nepătimaşi, după Vasile de la Poiana Mărului,

9. Bucură-te, că ai învățat de la acesta că mintea trebuie să caute să ajungă deasupra inimii şi să se stăpânească pe ea însăşi ca un împărat;

10. Bucură-te, că omul trebuie să caute să ajungă chiar şi deasupra sa, adică să se ridice mai presus de sine spre Dumnezeu, spre adevărul personal infinit, să intre în relaţie cu El, depăşindu-se pe sine, aşa cum i-o cere firea, de la același ai aflat,

11. Bucură-te, că din puterea Tatălui, stareţul Gheorghe a putut iubi pe toţi din obşte în mod egal, cum şi Tatăl îi iubeşte pe toţi, fiind tuturor Tată; din puterea Fiului a răbdat toate de la toţi, ca pe toţi să-i câştige; din puterea Sfântului Duh a rămas apropiat de toţi, în comuniune cu ei, ca să-i conducă pe toţi împreună spre mântuire,

12. Bucură-te, că tipicul sfintei rugăciuni celei cu mintea de la Părintele Iosif ai scris,

13. Bucură-te, că rânduiala cea bună a vieţii de sine de la același ai aflat,

14. Bucură-te, că alăută duhovnicească şi trâmbiţă cerească, cuvinte adunate din sfintele scrieri de la același ne-ai lăsat,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 10:

Dorind înțelepciunea cea de sus, Cel Atotputernic ți-a dat frumusețea cuvintelor. Deci noi, luând din cuvintele tale: purcederea Sf. Duh din Tatăl și relația Lui cu Fiul, Treimea Persoanelor, ca și condiție a deplinului lor caracter personal, condiție a comuniunii lor depline și a bucuriei Fiecăreia de Celelalte, a menținerii distincte a persoanelor, aducem ție cântare:¹⁶ Aliluia!

Icos 10:

Bogat fiind de înțelepciune și frumos grăitor, ai vărsat pe pământ sămânța cea bună a Sfintelor Scripturi şi crearea din nimic a lumii văzute și a celei nevăzute ai explicat: motivul și scopul creației, lumea ca dar și ca operă rațională a lui Dumnezeu, rațiunile și sensurile lucrurilor, virtualitățile multiple, constituția omului, starea primordială, îngerii buni și îngerii căzuți, căderea protopărinților; pentru aceasta, împreună cu Sf. Ioan Scărarul și cu Avva Dorotei îți zicem așa:¹⁷

1. Bucură-te, că despre lepădarea de viaţa deşartă şi despre retragere, despre despătimire, despre înstrăinare ai tâlcuit: fugi de Egipt fără să te întorci, căci inimile ce s-au întors acolo n-au văzut Ierusalimul, pământul nepătimirii,

2. Bucură-te, că despre fericita şi pururea pomenita ascultare, despre pocăinţa cea făcută cu grijă şi deplin arătată, despre pomenirea morţii, despre plânsul de-bucurie-făcător, despre nemâniere şi blândeţe ai vorbit: blândeţea este starea nemişcată a sufletului, care rămâne aceeaşi, în necinstiri ca şi în laude, începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea turburării inimii, mijlocul este tăcerea gândurilor în vremea turburării subţiri a sufletelor, iar sfârşitul este seninătatea împlântată în suflarea vânturilor necurate,

3. Bucură-te, că despre ţinerea de minte a răului, despre clevetire, despre multa vorbire şi despre tăcere, despre minciună ne-ai învățat: sunt trei feluri de mincinoşi: este cel ce minte în cuget, este cel ce minte în cuvânt şi mai este cel ce minte cu însăşi viaţa lui,

4. Bucură-te, că despre lenea sufletească, despre pântecele atotlăudat şi tiran, despre curăţia şi neprihănirea (castitatea) nestricăcioasă, agonisită de cei stricăcioşi prin osteneli şi sudori, despre iubirea de arginţi şi despre neagonisire, despre nesimţire, adică despre moartea sufletului înainte de moartea trupului, despre somn şi despre rugăciune şi despre cântarea în obşte ai scris: neaverea (sărăcia de bună voie) este lepădarea grijilor, lipsa de îngrijorare a vieţii, călătorie neîmpiedecată, înstrăinarea de întristare, credinţa în porunci,

5. Bucură-te, că despre privegherea trupească şi cum trebuie făcută aceasta, despre frica laşă sau nebărbătească, despre slava deşartă cea cu multe chipuri, despre mândria cea fără de minte, despre gândurile negrăite ale hulei, despre blândeţe, simplitate şi nerăutate, despre viclenie ai învățat: blândeţea este starea neclătinată a minţii, care rămâne la fel în cinstiri şi necinstiri,

6. Bucură-te, că despre preaînalta smerită-cugetare, pierzătoarea patimilor, ce se naşte în simţirea nevăzută, despre deosebirea gândurilor, patimilor şi virtuţilor, despre dreapta socoteală bine deosebitoare, despre sfinţita liniştire a trupului şi a sufletului, despre felurile liniştirilor şi despre deosebirea lor ai scris: una este a se înălţa şi alta a nu se înălţa; şi alta, a se smeri,

7. Bucură-te, că despre fericita rugăciune, sfinţita maică a tuturor virtuţilor şi despre înfăţişarea văzută şi gândită din vremea rugăciunii, despre nepătimire sau cerul pământesc şi despre desăvârşirea şi învierea sufletului înainte de învierea cea de obşte, despre legătura treimii virtuţilor, a dragostei, a nădejdii şi a credinţei, de la Sf. Ioan Scărarul ai învățat: cel ce voieşte să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu încearcă să vorbească despre Dumnezeu însuşi,

8. Bucură-te, că, de la Avva Dorotei, despre lepădare, despre smerita cugetare, despre conştiinţă ne-ai adus: când a făcut Dumnezeu pe om, a sădit în el ceva dumnezeiesc, ca un gând mai fierbinte şi luminos, având calitatea unei scântei care luminează mintea şi arată acesteia deosebirea binelui de rău; aceasta se numeşte conştiinţă şi ea este legea firii lui,

9. Bucură-te, că despre frica de Dumnezeu, despre trebuinţa de a nu se încrede cineva în înţelepciunea sa, despre nejudecarea aproapelui, de la același ai scris: altceva este a cleveti, altceva a judeca şi altceva a dispreţui,

10. Bucură-te, că despre învinovăţirea de sine, despre ţinerea de minte a răului, despre minciună ai învățat: nici unul nu s-a unit, cu Dumnezeu, minţind, pentru că minciuna este străină lui Dumnezeu,

11. Bucură-te, că şi despre trebuinţa de a călători pe calea lui Dumnezeu cu scop bun şi cu trezvie ai scris: de voieşte cineva să agonisească virtutea, nu trebuie să se facă nepăsător şi să se împrăştie cu mintea,

12. Bucură-te, că despre trebuinţa de a ne sârgui să tăiem repede patimile înainte de a ajunge sufletul la deprinderea cea rea, de asemenea ai tâlcuit: «pierderea timpului» este în credinţa creştină un motiv de mare îngrijorare, pentru că «pierzând timpul», pierdem fericirea veşnică,

13. Bucură-te, că și despre frica de chinurile viitoare şi despre trebuinţa ca cel ce voieşte să se mântuiască să nu uite niciodată de grija mântuirii sale ne înveți: să punem fiecare lucru pe seama lui Dumnezeu şi să spunem că fără Dumnezeu nimic nu se întâmplă, căci e o mare iubire de oameni a lui Dumnezeu a fi noi în lumea aceasta,

14. Bucură-te, că despre trebuinţa de a răbda încercările fără turburare şi cu mulţumire ai adăugat: semnul călugărului se arată în încercări, să nu se mire, nici să se turbure de cele ce i se întâmplă, socotind că nimic nu se întâmplă fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iar unde e purtarea de grijă a lui Dumnezeu, negreşit ceea ce se întâmplă e bine şi spre folosul sufletului,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 11:

Luminată avându-ți mintea cu nemăsurată învățătură, curată de toată grija pământească o ai păzit, și străbătând adâncurile Duhului întru veselie, despre Providența dumnezeiască și desfășurarea planului de mântuire și îndumnezeire a lumii, despre Întrupare ca unire neconfundată a firii dumnezeiești și a firii omenești în Ipostazul preexistent al lui Dumnezeu Cuvântul, Persoana unică a lui Iisus, actualizarea deplină a firii umane în El, chenoza, comunicarea însușirilor și altele asemenea pe studenți ai învățat, iar acum cu sfinții te bucuri cântând:¹⁸ Aliluia!

Icos 11:

Cu putere dumnezeiască și mai presus de fire ai învățat, Părinte Dumitru, pe toți luminându-ne: Persoana lui Iisus Hristos și lucrarea Lui mântuitoare, Iisus Hristos Învățător și Prooroc, Arhiereul și Jertfa supremă, Iisus Împărat, Biserica trupul tainic al Domnului în Duhul Sfânt, însușirea personală a mântuirii în Biserică prin lucrarea Sf. Duh și conlucrarea omului; pentru aceasta, împreună cu Sf. Isaac Sirul, zicem unele ca acestea:¹⁹

1. Bucură-te, că despre retragerea în pustie, şi că nu trebuie să ne temem şi să avem frică, ci să ne sprijinim inima pe încrederea în Dumnezeu şi să îndrăznim cu credinţă neîndoielnică, ca unii ce avem sprijinitor şi păzitor pe Dumnezeu, de la acesta ne-ai tradus: să nu te împingă cugetul fricii, după obiceiul lui, în multe feluri de schimbări şi învârtiri ale gândurilor, ci fii mai degrabă încrezător că Păzitorul tău este cu tine şi încredinţează-te cu dinadinsul întru înţelepciunea ta, că tu şi toată zidirea sunteţi sub Singurul Stăpân, Care cu o singură încuviinţare toate le mişcă, le clatină, le îmblânzeşte şi le chiverniseşte;

2. Bucură-te, că despre cum nu se cuvine ca robul lui Dumnezeu, care s-a sărăcit de cele lumeşti şi a ieşit la căutarea Lui, să înceteze căutarea din pricină că n-a ajuns să cuprindă adevărul şi să-şi răcească el căldura născută din dorul după cele dumnezeieşti şi din cercetarea tainelor lor. Şi în ce chip se întinează mintea cu amintirea patimilor, de la același ai învățat: Trei sunt treptele la care înaintează omul: treapta începătorilor, cea de mijloc şi cea a celor desăvârşiţi. Cel ce se află pe prima treaptă, deşi cugetul lui înclină spre bine, are mişcarea cugetării lui în patimi. Treapta a doua e la mijloc între împătimire şi nepătimire. In el se mişcă la fel atât gândurile cele de-a dreapta, cât şi cele de-a stânga. El nu încetează, precum s-a zis, să izvorască lumina şi întunericul,

3. Bucură-te, că despre cei ce se liniştesc şi când încep ei să înţeleagă unde au ajuns cu faptele lor în marea fără margini, adică în vieţuirea cea liniştită, şi când pot să nădăjduiască puţin că ostenelile lor au început să dea roduri, ai scris: când intri în pământul păcii gândurilor, mulţimea lacrimilor se ia de la tine şi după ele îţi vin lacrimile cu măsură şi la vremea cuvenită,

4. Bucură-te, că ce anume ajută pe om să se apropie de Dumnezeu în inima lui, care este adevărata pricină care-i dă în chip ascuns acest ajutor şi care este iarăşi pricina care duce pe om la smerenie ai tâlcuit: fericit este omul care-şi cunoaşte slăbiciunea lui, căci această cunoştinţă i se face temelie şi rădăcină şi început a toată bunătatea,

5. Bucură-te, că despre postul neîncetat şi despre stăruirea într-un loc și despre cele ce urmează din aceasta și că folosirea lor întocmai se învaţă prin cunoştinţa cu dreaptă socoteală ne călăuzești: să te aduni pe tine într-un loc şi să posteşti pururea, adică să te supui pe tine cu înţelepciune şi cuminţenie înfrânării pântecelui, într-o şedere nemişcată şi într-o meditaţie şi cugetare neîncetată la Dumnezeu,

6. Bucură-te, că despre mulţumirea ce trebuie adusă lui Dumnezeu şi câteva învăţături de căpetenie, ne arăți: Mulţumirea celui ce primeşte aţâţă pe cel ce dă, ca să dea daruri şi mai mari decât cele dintâi. Cel ce nu mulţumeşte pentru cele mai mici este mincinos şi nedrept şi în cele mai mari,

7. Bucură-te, că despre hotarul dat firii în rugăciune și până unde poţi să te rogi și care este hotarul, peste care trecând, rugăciunea nu mai e rugăciune, deşi ceea ce se săvârşeşte se numeşte cu numele de rugăciune, ai învățat: Alta este plăcerea rugăciunii şi altceva vederea rugăciunii: Alteori din rugăciune se naşte o vedere oarecare ce taie rugăciunea de pe buze şi acela se face prin vedere trup răpit, fără răsuflare, căci mişcările limbii şi ale inimii sunt chei în rugăciune. Iar cele de după aceea sunt intrare în vistierii. Aci trebuie să înceteze toată gura şi limba şi inima, vistiernică a gândurilor, şi mintea, cârmuitoare a simţurilor, şi cugetarea, pasărea repede zburătoare şi plină de îndrăznire, şi orice meşteşug al lor. Cei ce cer să rămână aci! Pentru că e de faţă Stăpânul,

8. Bucură-te, că despre când şi în ce fel poate stărui cugetarea în afara închipuirilor în vremea rugăciunii, de la Sf. Isaac Sirul ai tradus: pe cât părăseşte cugetarea grija celor văzute şi se îngrijeşte întru nădejde de cele viitoare, pe măsura înălţării ei din grija trupului şi din îndeletnicirea ei cu aceea, pe atâta se subţiază şi se străluminează în rugăciune,²⁰

9. Bucură-te, că despre trebuinţa de a cunoaşte cineva, din gândurile ce se mişcă în el, la ce măsură a ajuns, de la același înveți: inima care a primit simţirea celor duhovniceşti şi vederea întocmai a veacului viitor îşi aduce aminte, în conştiinţa sa, de patimi, aşa cum un om sătul de mâncare aleasă priveşte la mâncarea proastă aşezată înaintea lui,

10. Bucură-te, că despre păzirea şi ferirea de cei moleşiţi şi leneşi, despre trebuinţa de a se păzi pe sine de apropierea celor tineri, ca să nu se spurce mintea de gânduri de desfrânare, de la același ai luat: Cel ce-şi înfrânează gura de la clevetire îşi păzeşte inima de patimi. Cel ce cugetă pururea la Dumnezeu în fiecare clipă vede (contemplă) pe Domnul şi alungă pe draci de la sine şi dezrădăcinează sămânţa răutăţii lor. Cel ce cercetează sufletul său în toată clipa îşi are inima veselindu-se de descoperiri. Şi cel ce-şi adună privirea minţii în lăuntrul său vede în ea raza Duhului. Cel ce se scârbeşte de orice împrăştiere vede pe Stăpânul în lăuntrul inimii sale,

11. Bucură-te, că despre felurile diferitelor încercări şi câtă dulceaţă au în ele încercările ce ne vin şi le răbdăm pentru adevăr şi despre treptele şi felurile de vieţuire, prin care trece omul cel înţelept ne înveți: virtuţile urmează una după alta, ca să nu fie calea virtuţii neplăcută şi grea; şi pentru că se dobândesc pe rând,… cu cât te apropii şi înaintezi, cu atât se înmulţesc încercările împotriva ta,

12. Bucură-te, care ne înveți despre cunoştinţa nepătimaşă şi despre încercări; la fel, despre cunoaşterea sigură că nu numai cei mici şi slabi şi nedeprinşi, ci şi cei ce se învrednicesc vreme îndelungată de nepătimire şi au ajuns la desăvârşirea cugetului şi în parte aproape de curăţia unită cu mortificarea, sunt părăsiţi cu milă, pentru căderea în mândrie: celor ce se află în treapta curăţiei mereu li se întâmplă căderi, precum se întâmplă aerului să se răcorească, uneori fără să fie ei în trândăvie, sau în moleşeală; ba chiar când umblă potrivit rânduielii lor li se întâmplă căderi ce se împotrivesc scopului voii lor,

13. Bucură-te, că despre diferitele feluri ale războiului din partea diavolului împotriva celor ce umblă pe calea strâmtă, cea mai presus de lume, de la același înveți: la început cu tărie ridică împotriva lor ispite grele şi puternice, apoi iscodește meşteşuguri pentru înfrângerea lor prin linguşirile cugetului acestora ce izvorăsc din ei şi sapă o groapă de pierzanie sufletelor lor prin împrăştierea gândurilor ce le vin din lene, apoi doreşte ca în ei să biruiască gândul mândriei, ca să creadă că toată tăria aceasta le vine de la puterea lor proprie şi că ei înşişi şi-au câştigat bogăţia aceasta şi prin puterea proprie s-au păzit pe sine de cel protivnic şi ucigaş, apoi prin trebuinţele lor fireşti, ca să se scufunde în gânduri necuviincioase şi să se învoiască cu ele şi să se facă vinovaţi de ele, încât să se depărteze de la ei Ajutătorul lor,

14. Bucură-te, că despre a treia treaptă a cunoaşterii, care este treapta desăvârşirii și recapitularea celor trei cunoaşteri și despre altele asemenea, de la același ne înveți: cea dintâi treaptă a cunoaşterii răceşte sufletul de faptele alergării pe urmele Iui Dumnezeu, a doua îl încălzeşte prin alergarea grăbită pe calea celor ce ţin de credinţă. Iar a treia e cea a odihnei; şi ea este chipul viitorului, bucurându-se numai prin îndeletnicirea cugetării de tainele cele viitoare,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 12:

Lăudăm înțelepciunea ta, cinstim ostenelile tale, cântăm pomenirea ta, întru care Biserica cu teologhisiri se împodobește: Sf. Taine în general, Sf. Taine în special, Botezul, Mirungerea, Euharistia, Mărturisirea, Hirotonia, Nunta, Maslul. De aceea, împreună cu poporul cel luminat prin învățăturile tale, cu mulțumire cântăm lui Dumnezeu:²¹ Aliluia!

Icos 12:

Cu bucurie cântă cetele cerești, întâmpinându-te şi primindu-te, și împreună cu care te închini Sfintei Treimi, tu, care ai învățat despre eshatologia universală, dar și despre eshatologia particulară, despre judecată, despre viața veșnică, despre chipul înnoit al lumii viitoare. Auzi-ne și pe noi, care te rugăm să faci rugăciune, împreună cu Sf. Varsanufie și Ioan și Cuviosul Isaia Pustnicul, pentru luminarea minții credincioșilor, ca să se păzească Biserica de nevoi și de eresuri, ca păzite fiind cu darul lui Dumnezeu, să-ți cântăm ție:²²

1. Bucură-te, că de la Varsanufie înveți să nu fie silită voinţa cuiva, ci să se semene cu nădejde. Căci Domnul nostru n-a silit pe nimeni, ci a binevestit, să nu ne descurajăm, zicând noi că ne-am rugat şi nu ne-a auzit, căci Dumnezeu ştie ce e de folos omului, deci bucură-te în Domnul şi fii fără grijă în orice lucru,

2. Bucură-te, că de la același ai scris: nu te teme de ispitele ce se ivesc spre probarea ta, căci nu te va preda Dumnezeu, nu te osteni căutând pricinile, ci cheamă numele lui Iisus, zicând : "Iisuse, ajută-mi" și te va asculta, căci este aproape de cei ce-L cheamă, nu te descuraja, ci aleargă şi vei lua în Hristos Iisus, Domnul nostru,

3. Bucură-te, că de la același ai tradus: să ne deprindem să tăcem și, dacă voieşti să te odihneşti, fă-te mort faţă de tot omul şi te vei odihni,

4. Bucură-te, că trebuie să înţelegem ce ne-a dăruit Dumnezeu: nu de a fi sub picioarele sfinţilor, ci fiii lor şi împreună moştenitori cu ei, care au pe Duhul Său cel Sfânt, pe Mângâietorul, şi Acesta ne va învăţa pe noi despre toate și ne va descoperi toate tainele și El nu va lăsa în inima noastră nicio rătăcire sau tulburare; nu va lăsa în cugetarea voastră nicio întristare sau suspinare, va lumina ochii noştri, va sprijini inima noastră, va înălţa mintea noastră, căci El înţelepţeşte pe cei fără de minte, îndulceşte înţelegerea, dă putere, învaţă şi dăruieşte cuvântul, dă bucurie şi dreptate, îndelungă răbdare şi blândeţe, dragoste şi pace,

5. Bucură-te, că de la Ioan ne înveți să lăsăm totul în seama lui Dumnezeu, Care ştie mai mult ca noi ce ne este de folos duhovniceşte şi trupeşte, să nu ne arătăm fără credinţă, căci judecăţile Lui sunt de nepătruns, să credem iubitorului de oameni Dumnezeu şi bunului nostru Stăpân, care pururea poartă grijă de viaţa noastră, mai mult decât cugetăm şi înţelegem noi,

6. Bucură-te, că de la Cuv. Isaia Pustnicul ne înveți: să nu lăsaţi în inima voastră nici ura, nici pizma împotriva aproapelui, nici să nu fie ceva în gura voastră şi altceva în inimă, căci Dumnezeu nu se lasă înşelat, ci toate le vede: şi cele ascunse, şi cele arătate,

7. Bucură-te, că de la același zici: înainte de orice, avem nevoie de smerita cugetare; să fim totdeauna gata, la orice cuvânt pe care îl auzim, sau la orice lucru, să spunem: iartă!

8. Bucură-te, că mândria şi sfada şi gândul de-a te socoti mai presus de fraţii tăi şi dispreţuirea conştiinţei şi necugetarea la tine când fratele tău te supără şi întrebarea: "ce am eu din cele rele ce mi se atribuie", ţin de inima învârtoşată (sclerozată), de la același ai învățat,

9. Bucură-te, că așa ne spui, împreună cu Isaia Pustnicul: faceţi mai degrabă altar al lui Dumnezeu în curăţie, făcându-vă preoţi lăuntrici, care puneţi totdeauna tămâie pe el, dimineaţa şi seara, ca să nu rămână altarul fără tămâie, siliţi-vă totdeauna să fiţi înaintea Domnului în starea de rugăciune totală, ca să vi se dăruiască simplitate şi nevinovăţie şi să ia de la voi cele contrare acestora, care sunt: viclenie, înţelepciunea drăcească, curiozitatea şi iubirea de sine şi inima răutăcioasă,

10. Bucură-te, că ne spui așa: simplitatea şi voinţa de-a nu te măsura pe tine însuţi curăţeşte inima ta de cel rău, iar virtuţile care procură minţii totdeauna lumină sunt trei: a nu vedea viclenia (răutatea) vreunui om, a face bine celor ce-ţi fac rău şi a suporta netulburat cele ce vin asupra ta; aceste trei virtuţi nasc alte trei mai mari ca ele: nevederea vicleniei (răutăţii) unui om naşte iubirea, a face bine celor ce-ţi fac rău aduce pacea şi a suporta cele ce vin asupra ta fără tulburare, aduce blândeţea,

11. Bucură-te, că patru sunt virtuţile care curăţesc sufletul: tăcerea, păzirea poruncilor, strâmtorarea şi smerita cugetare, patru sunt virtuţile care înconjoară sufletul şi-l fac să respire liber de tulburarea venită de la vrăjmaşi: mila, nemânierea, îndelunga răbdare şi scuturarea de orice sămânţă a păcatului ce caută să-i fie semănată, de la același ai tâlcuit,

12. Bucură-te, că așa înveți: patru sunt virtuţile ce ajută tinereţii să stea lângă Dumnezeu: meditaţia în toată clipa, nelenevirea şi privegherea, ca şi a nu se măsura pe sine,

13. Bucură-te, că cel ce voieşte să vină la odihna Domnului şi să nu fie biruit (de vrăjmaşul) ai învăţat că trebuie să se despartă de oameni în orice lucru, spre a nu critica pe cineva şi a lăuda sau îndreptăţi, sau ferici pe altul şi a arăta dreptatea lui, sau a-l supăra pe acela în vreo privinţă, sau a observa scăderile lui, şi a nu lăsa vreun ac de duşmănie în inima sa împotriva lui,

14. Bucură-te, că așa înveți, împreună cu Isaia Pustnicul: cel ce voieşte să se mântuiască, să înceteze să vorbească în deşert, să iubească adevărul, să alunge de la el vorbirea deşartă, să despartă de el gândurile rele, să arunce viclenia din inima lui, să nu stea în curtea minciunii, să vorbească adevărul, să fugă de mânia ascuţită, să nu se predea pizmei şi ciudei, să se scârbească de amintirile răului, să nu iubească poftele urâte şi vătămătoare de suflet, să nu înceteze să aibă milă de săraci, să mediteze cu cuminţenie şi cu trezvie dumnezeieştile Scripturi, să se predea cu râvnă priveghierii, să închine rugăciunile Domnului Dumnezeu în tot ceasul fără grijă, nesfâşiat şi netulburat, să suspine din adâncul inimii, să-şi ridice ochii la cer, să-şi spele obrajii cu lacrimi, să-şi bată obrajii, să-şi lovească pieptul. Şi acestea să le facă cu smerita cugetare, ca ostenelile lui să se cunoască şi să fie bine primite de Dumnezeu şi să se scrie în cartea vieţii,

15. Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, mare teolog al neamului românesc, tâlcuitor al Preacuratei Treimi!

Condac 13:

(Acest condac se zice de trei ori.)

O, preaînțelepte Părinte Dumitru, primește această puțină rugăciune de mulțumire a noastră și o du la tronul dumnezeirii și cere de acolo pace lumii și unire și înțelepciune Bisericii, ca păziți fiind în pace, cu mulțumire, împreună cu tine, lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Apoi se zice iarăși Icosul 1 şi Condacul 1.

Acatistul Luminii Dumnezeiești

Tropar:

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase. Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viață, pentru aceasta lumea Te mărește, lumea Te mărește, Te mărește.

Condac 1

Lumină a veacurilor, a Domnului Celui mai înainte de veci, luminătoare a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, slava Dumnezeului Celui slăvit în Sfânta Treime, din Care se luminează toată făptura, cerească sau pământească sau al celor de dedesubt, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru Numele cel întreit sfânt, deşi nevrednici fiind; ia aminte spre glasul rugăciunii noastre, şi nu Te depărta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să cântăm Ţie:

Lumină lină, Slava lui Dumnezeu, luminează-ne!

Icos 1

Lumină a îngerilor și Slava puterilor, Doamne, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacuratului nume al Sfintei Treimi, precum ai deschis de demult limba lui Moise, care a scris despre prima zi: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte²³, ca să grăiesc și eu acestea:

Lumină preaminunată, Tu ești mirarea îngerilor;

Lumină preaputernică, Tu ești izbăvirea din întuneric a strămoșilor;

Lumină preadulce, Tu ești slava patriarhilor;

Lumină preaiubită, Tu ești vederea proorocilor;

Lumină preaminunată, Tu ești întărirea mucenicilor;

Lumină prealină, Tu ești bucuria călugărilor;

Lumină preamilostivă, Tu ești dulceața preoților;

Lumină preaîndurată, Tu ești înfrânarea pustnicilor;

Lumină preadulce, Tu ești bucuria cuvioșilor;

Lumină preacurată, Tu ții întreagă mintea celor curați cu fecioria;

Lumina cea mai înainte de veci, Tu ești mântuirea păcătoșilor;

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Condac 2

Zis-a Isaia oarecând: Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!²⁴ sau: Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!²⁵ Dar noi suntem poporul care locuia întru întuneric și am văzut lumină mare şi peste noi, cei ce locuiam în latura umbrei morţii, lumină a strălucit.²⁶ Pentru aceea, cântăm cu dragoste: Aliluia!

Icos 2

Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!²⁷ Mulţi zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune?" Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne!²⁸ De aceea, și noi grăim precum Filip: Doamne, arată-ne nouă slava Ta şi ne este de ajuns.²⁹

Lumină preaminunată, luminează Ierusalimul, că slava Domnului peste el a răsărit!³⁰

Lumină preaputernică, Tu ești Domnul, ești pentru noi o lumină veşnică şi Dumnezeu va fi slava noastră,³¹

Lumină preadulce, Doamne, Dumnezeul meu, caută, auzi-mă, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,³²

Lumină preaiubită, păzeşte-mă, cu acoperământul strălucirilor Tale acoperă-mă,³³

Lumină preaminunată, Tu vei aprinde făclia mea, Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu,³⁴

Lumină prealină, Tu ești Domnul, ești luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?³⁵

Lumină preamilostivă, la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină,³⁶

Lumină preaîndurată, nu cu sabia am moştenit pământul şi braţul nu ne-a izbăvit pe noi, ci dreapta Domnului şi braţul Lui şi luminarea feţei Lui, că bine ai voit întru noi,³⁷

Lumină preadulce, Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici,³⁸

Lumină preacurată, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul,³⁹

Lumina cea mai înainte de veci, Doamne, în lumina feţei Tale vom merge şi în numele Tău ne vom bucura toată ziua şi întru dreptatea Ta ne vom înălţa,⁴⁰

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Condac 3

Așa zice Domnul Dumnezeu: Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: Eu sunt Domnul Care fac toate acestea.⁴¹ Tu, Dumnezeule, ești singurul loc în care, după moarte, toţi sfinţii îşi găsesc odihna; şi cel ce cade în afara lui Dumnezeu nu va găsi în alt loc odihnă în viaţa viitoare. Tu, Doamne, luminezi, nu ești luminat, Te arăți luminând, nu primești lumină.⁴² Pentru aceasta, cu dragoste Îți cântăm: Aliluia!

Icos 3

Cei cărora li se pare că Te au pe Tine, Lumina întregii lumi, dar spun că nu Te văd, că nu petrec în lumină, că nu sunt luminaţi, că nu Te văd mereu, Mântuitorule, să afle că nu i-ai luminat pe ei în cugetare, nici nu Te-ai sălăşluit în inima lor murdară şi că se bucură degeaba cu nădejdi deşarte socotind că vor vedea lumina Ta după moarte.⁴³ Învrednicește-ne să Te vedem și noi, nevrednicii, ca să zicem cu inimă curată:

Lumină preaminunată, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri,⁴⁴

Lumină preaputernică, sprijinitorul meu ești, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu, Doamne,⁴⁵

Lumină preadulce, lăuda-Te-voi între popoare, cânta-voi ţie între neamuri,⁴⁶

Lumină preaiubită, lăuda-Te-voi, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale,⁴⁷

Lumină preaminunată, către Tine, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă,⁴⁸

Lumină prealină, Doamne al puterilor, cât de iubite sunt locaşurile Tale!⁴⁹

Lumină preamilostivă, Tu ești aşteptarea mea; ești nădejdea mea din tinereţile mele,⁵⁰

Lumină preaîndurată, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit, mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,⁵¹

Lumină preadulce, fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, suişuri în inima sa a pus,⁵²

Lumină preacurată, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori,⁵³

Lumina cea mai înainte de veci, lăuda-vor cerurile minunile Tale, şi adevărul Tău, Doamne, în adunarea sfinţilor,⁵⁴

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Condac 4

Doamne, Tu ești Paharul apei şi Apa vieţii⁵⁵, Tu ești Sfeşnicul nestins pentru fiecare dintre sfinţi. Tu ești Veşmântul şi Cununa şi Cel ce împarte cununi, Tu ești Bucuria şi Odihna, Tu, Desfătarea şi Slava. Tu ești Veselia şi Plăcerea. Şi harul Tău va lumina ca soarele, Dumnezeul meu. Căci Lumina e harul Duhului Sfânt în toţi sfinţii. Şi vei lumina Soare neapropiat în mijlocul lor.⁵⁶ Fă-ne și pe noi vrednici de vederea aceea, Doamne, ca să cântăm Ție: Aliluia!

Icos 4

O, dar minunat al bunătăţii Tale, Duhule Sfinte, prin care se fac oamenii în chipul lui Dumnezeu şi ia chip în ei Cel neîncăput în toţi, Dumnezeul neschimbător, imuabil prin fire, Cel ce voieşte să locuiască în toţi drepţii, ca să aibă fiecare înlăuntru Acea Lumină! Şi să lumineze cum a luminat Dumnezeul meu înviind, mai mult decât razele soarelui acesta văzut. Nu va fi sfârşit al înaintării în veci.⁵⁷ Așa îndrăznim să zicem și noi:

Lumină preaminunată, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam,⁵⁸

Lumină preaputernică, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare ești, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău,⁵⁹

Lumină preadulce, Doamne, bun ești Tu, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale,⁶⁰

Lumină preaiubită, Doamne, binecuvântat eşti, învaţă-mă îndreptările Tale,⁶¹

Lumină preaminunată, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura,⁶²

Lumină prealină, numele Tău este în veac şi pomenirea Ta în neam şi în neam,⁶³

Lumină preamilostivă, când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie,⁶⁴

Lumină preaîndurată, Doamne, Milele Tale, în veac le voi cânta,⁶⁵

Lumină preadulce, de omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,⁶⁶

Lumină preacurată, pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele,⁶⁷

Lumina cea mai înainte de veci, Ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;⁶⁸

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Condac 5

Sfinții Tăi, Doamne, sunt acoperiţi de lumina Sfintei Slave, lumina dumnezeiască a Treimii în toate, şi sunt luminaţi şi luminează şi se desfată în acestea. Căci Trupul Tău, neprihănit şi dumnezeiesc străluceşte întreg de focul dumnezeirii Tale, cu care este amestecat în chip negrăit. Și ştiu cu adevărat cu toată încredinţarea că desăvârşirea acestora este fără sfârşit şi înaintarea în slavă va fi veşnică. Văd frumuseţea Ta, privesc strălucirea, oglindesc lumina harului Tău şi mă uimesc de strălucirea ei şi-mi ies din mine înţelegându-mă pe mine ce am devenit, din ce am fost, o, minune! Dă-mi mie, Tu, să grăiesc Făcătorule, Creatorule şi Dumnezeul meu:⁶⁹ Aliluia!

Icos 5

Să nu mă laşi, nici să mă părăsești, nici să-mi îngădui să rătăcesc, Mântuitorul meu, mie, nevrednicul, sărmanul şi străinul, care-Ţi sunt dator cu zeci de mii de talanţi, ci precum ai făcut odinioară, fă şi acum, Cuvinte! O, minune cu totul străină şi negrăită! Mie, care voiesc să Te văd pe Tine, Lumina lumii, Lumina ochilor mei, ai ticălosului, ai celui ce am inima plină de relele vieţii, venite din multele necazuri şi din pizmă, dă-mi, Hristoase al meu, bunătăţile cele veşnice, bogate şi dumnezeiești, pe care le-ai pregătit pentru vecii vecilor celor ce Te doresc şi Te iubesc din inimă, ca să zic așa:⁷⁰

Lumină preaminunată, Ție îți zicem așa: Domnul meu ești Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie,⁷¹

Lumina preaputernică să te audă în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob,⁷²

Lumină preadulce, Doamne, paşte-mă şi nimic nu-mi va lipsi,⁷³

Lumină preaiubită, Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta,⁷⁴

Lumină preaminunată, cred că voi vedea bunătăţile Tale, în pământul celor vii,⁷⁵

Lumină prealină, cântaţi cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui,⁷⁶

Lumină preamilostivă, lăudămu-Te în alăută, în psaltire cu zece strune cântaţi-I Lui,⁷⁷

Lumină preaîndurată, Doamne, Tu iubeşti milostenia şi judecata; de mila Domnului plin este pământul,⁷⁸

Lumină preadulce, sufletul nostru Te aşteaptă, că ajutorul şi apărătorul nostru este Domnul,⁷⁹

Lumină preacurată, bine Te voi cuvânta în toată vremea, pururea lauda Domnului în gura mea,⁸⁰

Lumina cea mai înainte de veci, împărăţeşte: să tremure popoarele; Doamne, şezi pe heruvimi: să se cutremure pământul,⁸¹

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Condac 6

Zis-a Ioan odinioară: Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El.⁸² Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.⁸³ Dar întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară.⁸⁴ Și iarăși: Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină;⁸⁵ înveşmântează-ne Doamne și pe noi cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor⁸⁶, ca să iubim curat și să Îți cântăm: Aliluia!

Icos 6

Pe când călătorea Pavel şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.⁸⁷ Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îţi este să izbești cu piciorul în ţepuşă.⁸⁸ Altădată, un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.⁸⁹ Doamne, Tu, Lumină ai venit în lume, ca tot cel ce crede în Tine să nu rămână în întuneric.⁹⁰ Pentru aceea, cu iubire spunem așa:

Lumină preaminunată, înţelege strigarea mea! Graiurile mele ascultă-le, Doamne!⁹¹

Lumină preaputernică, cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat,⁹²

Lumină preadulce, vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu,⁹³

Lumină preaiubită, căile Tale, arată-mi şi cărările Tale mă învaţă,⁹⁴

Lumină preaminunată, cercetează-mă şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea,⁹⁵

Lumină prealină, după mila Ta pomeneşte-mă, pentru bunătatea Ta,⁹⁶

Lumină preamilostivă, pentru numele Tău, curăţeşte păcatul meu că mult este,⁹⁷

Lumină preaîndurată, întru cele nevinovate mâinile mele aşază şi voi înconjura jertfelnicul Tău,⁹⁸

Lumină preadulce, lege pune-mi mie în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei,⁹⁹

Lumină preacurată, în mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului,¹⁰⁰

Lumina cea mai înainte de veci, multe ai făcut Tu, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale,¹⁰¹

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Condac 7

Iisus a zis: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.¹⁰² Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.¹⁰³ Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.¹⁰⁴ Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.¹⁰⁵ Căci Cuvântul este Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.¹⁰⁶ Pentru aceea, și noi, cu buze nevrednice, Ție, Fiule al Dumnezeului Celui Preaînalt, Iisuse, Îți zicem: Aliluia!

Icos 7

Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.¹⁰⁷ De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu laudă.¹⁰⁸ Căci roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.¹⁰⁹ Doamne, ajută-ne să zicem cu Tine Tatălui:

Lumină preaminunată, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească,¹¹⁰

Lumină preaputernică, binevoieşte, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte,¹¹¹

Lumină preadulce, să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!",¹¹²

Lumină preaiubită, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit ţie,¹¹³

Lumină preaminunată, să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecăţile Tale,¹¹⁴

Lumină prealină, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta,¹¹⁵

Lumină preamilostivă, de bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, că este bun, Doamne,¹¹⁶

Lumină preaîndurată, auzi-mă, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine,¹¹⁷

Lumină preadulce, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!¹¹⁸

Lumină preacurată, spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac,¹¹⁹

Lumina cea mai înainte de veci, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine,¹²⁰

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Condac 8

La început era Lumina şi Lumina era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Lumina. Aceasta era întru început la Dumnezeu. Toate prin Ea s-au făcut; şi fără Ea nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Cuvântul este Lumina cea adevărată care luminează peste toate.¹²¹ Mulţumim cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină,¹²² și zicem cu bucurie: Aliluia!

Icos 8

Tot cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.¹²³ Dar Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.¹²⁴ Doamne, trimite pe Ioan spre ajutor, ca să ne facem și noi asemenea lui, ca să mărturisim despre Lumină, despre Cuvântul Care S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr,¹²⁵ zicând cu cutremur:

Lumină preaminunată, arată-ne nouă, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă,¹²⁶

Lumină preaputernică, pleacă, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu,¹²⁷

Lumină preadulce, miluieşte-mă, că spre Tine voi striga toată ziua,¹²⁸

Lumină preaiubită, veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, am ridicat sufletul meu,¹²⁹

Lumină preaminunată, Doamne, Tu, Preaînalt ești în veac,¹³⁰

Lumină prealină, cât s-au mărit lucrurile Tale, adânci cu totul sunt gândurile Tale!¹³¹

Lumină preamilostivă, mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, întru lungime de zile,¹³²

Lumină preaîndurată, fericit este omul pe care îl vei certa, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,¹³³

Lumină preadulce, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu,¹³⁴

Lumină preacurată, Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!¹³⁵

Lumina cea mai înainte de veci, Tu în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam,¹³⁶