Motto: „ Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale… Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.” (Ps. 9.1, 34.17)

Acatistul Luminii Dumnezeiești

Condac 1

Lumină a veacurilor, a Domnului Celui mai înainte de veci, luminătoare a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, slava Dumnezeului Celui slăvit în Sfânta Treime, din Care se luminează toată făptura, cerească sau pământească sau al celor de dedesubt, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru Numele cel întreit sfânt, deşi nevrednici fiind; ia aminte spre glasul rugăciunii noastre, şi nu Te depărta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să cântăm Ţie:

Icos 1

Lumină a îngerilor și Slava puterilor, Doamne, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacuratului nume al Sfintei Treimi, precum ai deschis de demult limba lui Moise, care a scris despre prima zi: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte.^¹, ca să grăiesc și eu acestea:

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 2

Zis-a Isaia oarecând: Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!^² sau: Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!^³ Dar noi suntem poporul care locuia întru întuneric și am văzut lumină mare şi peste noi, cei ce locuiam în latura umbrei morţii, lumină a strălucit.^⁴ Pentru aceea, cântăm cu dragoste: Aliluia!

Icos 2

Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!^⁵ Mulţi zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune?" Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne!^⁶ De aceea, și noi grăim precum Filip: Doamne, arată-ne nouă slava Ta şi ne este de ajuns.^⁷

Lumină preaminunată, luminează Ierusalimul, că slava Domnului peste el a răsărit!^⁸

Lumină preaputernică, Tu ești Domnul, ești pentru noi o lumină veşnică şi Dumnezeu va fi slava noastră,^⁹

Lumină preadulce, Doamne, Dumnezeul meu, caută, auzi-mă, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,^¹⁰

Lumină preaiubită, păzeşte-mă, cu acoperământul strălucirilor Tale acoperă-mă,^¹¹

Lumină preaminunată, Tu vei aprinde făclia mea, Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu,^¹²

Lumină prealină, Tu ești Domnul, ești luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?^¹³

Lumină preamilostivă, la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină,^¹⁴

Lumină preaîndurată, nu cu sabia am moştenit pământul şi braţul nu ne-a izbăvit pe noi, ci dreapta Domnului şi braţul Lui şi luminarea feţei Lui, că bine ai voit întru noi,^¹⁵

Lumină preacurată, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul,^¹⁷

Lumină cea mai înainte de veci, Doamne, în lumina feţei Tale vom merge şi în numele Tău ne vom bucura toată ziua şi întru dreptatea Ta ne vom înălţa,^¹⁸

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 3

Așa zice Domnul Dumnezeu: Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: Eu sunt Domnul Care fac toate acestea.^¹⁹ Tu, Dumnezeule, ești singurul loc în care, după moarte, toţi sfinţii îşi găsesc odihna; şi cel ce cade în afara lui Dumnezeu nu va găsi în alt loc odihnă în viaţa viitoare. Tu, Doamne, luminezi, nu ești luminat, Te arăți luminând, nu primești lumină.^²⁰ Pentru aceasta, cu dragoste Îți cântăm: Aliluia!

Icos 3

Cei cărora li se pare că Te au pe Tine, Lumina întregii lumi, dar spun că nu Te văd, că nu petrec în lumină, că nu sunt luminaţi, că nu Te văd mereu, Mântuitorule, să afle că nu i-ai luminat pe ei în cugetare, nici nu Te-ai sălăşluit în inima lor murdară şi că se bucură degeaba cu nădejdi deşarte socotind că vor vedea lumina Ta după moarte.^²¹ Învrednicește-ne să Te vedem și noi, nevrednicii, ca să zicem cu inimă curată:

Lumină preaminunată, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri,^²²

Lumină preaputernică, sprijinitorul meu ești, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu, Doamne,^²³

Lumină preadulce, lăuda-Te-voi între popoare, cânta-voi ţie între neamuri,^²⁴

Lumină preaiubită, lăuda-Te-voi, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale,^²⁵

Lumină preaminunată, către Tine, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă,^²⁶

Lumină prealină, Doamne al puterilor, cât de iubite sunt locaşurile Tale!^²⁷

Lumină preamilostivă, Tu ești aşteptarea mea; ești nădejdea mea din tinereţile mele,^²⁸

Lumină preaîndurată, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit, mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,^²⁹

Lumină preadulce, fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, suişuri în inima sa a pus,^³⁰

Lumină preacurată, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori,^³¹

Lumină cea mai înainte de veci, lăuda-vor cerurile minunile Tale, şi adevărul Tău, Doamne, în adunarea sfinţilor,^³²

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 4

Doamne, Tu ești Paharul apei şi Apa vieţii^³³, Tu ești Sfeşnicul nestins pentru fiecare dintre sfinţi. Tu ești Veşmântul şi Cununa şi Cel ce împarte cununi, Tu ești Bucuria şi Odihna, Tu, Desfătarea şi Slava. Tu ești Veselia şi Plăcerea. Şi harul Tău va lumina ca soarele, Dumnezeul meu. Căci Lumina e harul Duhului Sfânt în toţi sfinţii. Şi vei lumina Soare neapropiat în mijlocul lor.^³⁴ Fă-ne și pe noi vrednici de vederea aceea, Doamne, ca să cântăm Ție: Aliluia!

Icos 4

O, dar minunat al bunătăţii Tale, Duhule Sfinte, prin care se fac oamenii în chipul lui Dumnezeu şi ia chip în ei Cel neîncăput în toţi, Dumnezeul neschimbător, imuabil prin fire, Cel ce voieşte să locuiască în toţi drepţii, ca să aibă fiecare înlăuntru Acea Lumină! Şi să lumineze cum a luminat Dumnezeul meu înviind, mai mult decât razele soarelui acesta văzut. Nu va fi sfârşit al înaintării în veci.^³⁵ Așa îndrăznim să zicem și noi:

Lumină preaminunată, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam,^³⁶

Lumină preaputernică, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare ești, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău,^³⁷

Lumină preadulce, Doamne, bun ești Tu, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale,^³⁸

Lumină preaiubită, Doamne, binecuvântat eşti, învaţă-mă îndreptările Tale,^³⁹

Lumină preaminunată, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura,^⁴⁰

Lumină prealină, numele Tău este în veac şi pomenirea Ta în neam şi în neam,^⁴¹

Lumină preamilostivă, când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie,^⁴²

Lumină preadulce, de omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,^⁴⁴

Lumină preacurată, pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele,^⁴⁵

Lumină cea mai înainte de veci, Ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;^⁴⁶

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 5

Sfinții Tăi Doamne sunt acoperiţi de lumina Sfintei Slave, lumina dumnezeiască a Treimii în toate, şi sunt luminaţi şi luminează şi se desfată în acestea. Căci Trupul Tău, neprihănit şi dumnezeiesc străluceşte întreg de focul dumnezeirii Tale, cu care este amestecat în chip negrăit. Și ştiu cu adevărat cu toată încredinţarea că desăvârşirea acestora este fără sfârşit şi înaintarea în slavă va fi veşnică. Văd frumuseţea Ta, privesc strălucirea, oglindesc lumina harului Tău şi mă uimesc de strălucirea ei şi-mi ies din mine înţelegându-mă pe mine ce am devenit, din ce am fost, o, minune! Dă-mi mie, Tu, să grăiesc Făcătorule, Creatorule şi Dumnezeul meu:^⁴⁷ Aliluia!

Icos 5

Să nu mă laşi, nici să mă părăsești, nici să-mi îngădui să rătăcesc, Mântuitorul meu, mie, nevrednicul, sărmanul şi străinul, care-Ţi sunt dator cu zeci de mii de talanţi, ci precum ai făcut odinioară, fă şi acum, Cuvinte! O, minune cu totul străină şi negrăită! Mie, care voiesc să Te văd pe Tine, Lumina lumii, Lumina ochilor mei, ai ticălosului, ai celui ce am inima plină de relele vieţii, venite din multele necazuri şi din pizmă, dă-mi, Hristoase al meu, bunătăţile cele veşnice, bogate şi dumnezeiești, pe care le-ai pregătit pentru vecii vecilor celor ce Te doresc şi Te iubesc din inimă, ca să zic așa:^⁴⁸

Lumină preaminunată, Ție îți zicem așa: Domnul meu ești Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie,^⁴⁹

Lumina preaputernică să te audă în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob,^⁵⁰

Lumină preaiubită, Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta,^⁵²

Lumină preaminunată, cred că voi vedea bunătăţile Tale, în pământul celor vii,^⁵³

Lumină prealină, cântaţi cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui,^⁵⁴

Lumină preamilostivă, lăudămu-Te în alăută, în psaltire cu zece strune cântaţi-I Lui,^⁵⁵

Lumină preaîndurată, Doamne, Tu iubeşti milostenia şi judecata; de mila Domnului plin este pământul,^⁵⁶

Lumină preadulce, sufletul nostru Te aşteaptă, că ajutorul şi apărătorul nostru este Domnul,^⁵⁷

Lumină preacurată, bine Te voi cuvânta în toată vremea, pururea lauda Domnului în gura mea,^⁵⁸

Lumină cea mai înainte de veci, împărăţeşte: să tremure popoarele; Doamne, şezi pe heruvimi: să se cutremure pământul,^⁵⁹

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 6

Zis-a Ioan odinioară: Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El.^⁶⁰ Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.^⁶¹ Dar întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară.^⁶² Și iarăși: Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină;^⁶³ înveşmântează-ne Doamne și pe noi cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor^⁶⁴ ca să iubim curat și să Îți cântăm: Aliluia!

Icos 6

Pe când călătorea Pavel şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.^⁶⁵ Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îţi este să izbești cu piciorul în ţepuşă.^⁶⁶ Altădată, un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.^⁶⁷ Doamne, Tu, Lumină ai venit în lume, ca tot cel ce crede în Tine să nu rămână în întuneric.^⁶⁸ Pentru aceea, cu iubire spunem așa:

Lumină preaminunată, înţelege strigarea mea! Graiurile mele ascultă-le, Doamne!^⁶⁹

Lumină preaputernică, cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat,^⁷⁰

Lumină preadulce, vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu,^⁷¹

Lumină preaiubită, căile Tale, arată-mi şi cărările Tale mă învaţă,^⁷²

Lumină preaminunată, cercetează-mă şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea,^⁷³

Lumină preamilostivă, pentru numele Tău, curăţeşte păcatul meu că mult este,^⁷⁵

Lumină preaîndurată, întru cele nevinovate mâinile mele aşază şi voi înconjura jertfelnicul Tău,^⁷⁶

Lumină preadulce, lege pune-mi mie în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei,^⁷⁷

Lumină preacurată, în mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului,^⁷⁸

Lumină cea mai înainte de veci, multe ai făcut Tu, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale,^⁷⁹

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 7

Iisus a zis: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.^⁸⁰ Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.^⁸¹ Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.^⁸² Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.^⁸³ Căci Cuvântul este Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.^⁸⁴ Pentru aceea, și noi, cu buze nevrednice, Ție, Fiule al Dumnezeului Celui Preaînalt, Iisuse, Îți zicem: Aliluia!

Icos 7

Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.^⁸⁵ De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu laudă.^⁸⁶ Căci roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.^⁸⁷ Doamne, ajută-ne să zicem cu Tine Tatălui:

Lumină preaminunată, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească,^⁸⁸

Lumină preaputernică, binevoieşte, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte,^⁸⁹

Lumină preadulce, să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!",^⁹⁰

Lumină preaiubită, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit ţie,^⁹¹

Lumină preaminunată, să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecăţile Tale,^⁹²

Lumină prealină, buzele mele vei deschide şi gura mea va vești lauda Ta,^⁹³

Lumină preamilostivă, de bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, că este bun, Doamne,^⁹⁴

Lumină preaîndurată, auzi-mă, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine,^⁹⁵

Lumină preadulce, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!^⁹⁶

Lumină preacurată, spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac,^⁹⁷

Lumină cea mai înainte de veci, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine,^⁹⁸

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 8

La început era Lumina şi Lumina era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Lumina. Aceasta era întru început la Dumnezeu. Toate prin Ea s-au făcut; şi fără Ea nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Cuvântul este Lumina cea adevărată care luminează peste toate.^⁹⁹ Mulţumim cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină,^¹⁰⁰ și zicem cu bucurie: Aliluia!

Icos 8

Tot cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.^¹⁰¹ Dar Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.^¹⁰² Doamne, trimite pe Ioan spre ajutor, ca să ne facem și noi asemenea lui, ca să mărturisim despre Lumină, despre Cuvântul Care S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr,^¹⁰³ zicând cu cutremur:

Lumină preaminunată, arată-ne nouă, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă,^¹⁰⁴

Lumină preaputernică, pleacă, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu,^¹⁰⁵

Lumină preadulce, miluieşte-mă, că spre Tine voi striga toată ziua,^¹⁰⁶

Lumină preaiubită, veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, am ridicat sufletul meu,^¹⁰⁷

Lumină prealină, cât s-au mărit lucrurile Tale, adânci cu totul sunt gândurile Tale!^¹⁰⁹

Lumină preamilostivă, mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, întru lungime de zile,^¹¹⁰

Lumină preaîndurată, fericit este omul pe care îl vei certa, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,^¹¹¹

Lumină preadulce, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu,^¹¹²

Lumină preacurată, Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!^¹¹³

Lumină cea mai înainte de veci, Tu în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam,^¹¹⁴

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 9

Tu, Doamne, pe Faraon, regele Egiptului acestuia, cel ce avea multe, şi cel ce s-a înălţat cu semeţie nelegiuită şi cu limbă lăudăroasă, împreună cu oştirea lui cea trufaşă, în mare, înecaţi i-ai pierdut, cu lumina milii luminând pe neamul lui Israel.^¹¹⁵ Tu pe Sanherib, cel ce cu nenumărate puteri s-a semeţit, regele cel crud al Asirienilor, cel ce cu sabia supunea tot pământul şi se ridica asupra sfintei Tale cetăţi, cu mândrie şi cu îndrăzneală blasfemii grăind, Doamne, l-ai înfrânt, luminat arătând neamurilor tăria ta cea multă;^¹¹⁶ Tu pe Daniel, cel de învinuirile cele pline de pizmă, aruncat în groapă spre mâncare leilor, nevătămat l-ai scos la lumină.^¹¹⁷ Pentru aceea, zicem așa: Aliluia!

Icos 9

Ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoşi decât soarele şi privesc la toate căile oamenilor şi văd toate părţile cele ascunse.^¹¹⁸ El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.^¹¹⁹ Dăruiește-ne nouă, Doamne, strălucirea luminii celei veşnice şi oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi chipul bunătăţii Tale^¹²⁰, căci ea este mai frumoasă decât soarele şi decât toată orânduirea stelelor^¹²¹, ca să zicem așa:

Lumină preaminunată, dintru început Tu pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile,^¹²²

Lumină preaputernică, cât s-au mărit lucrurile Tale, toate cu înţelepciune le-ai făcut!^¹²³

Lumină preaminunată, lege pune mie, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea,^¹²⁶

Lumină prealină, adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, şi m-am mângâiat,^¹²⁷

Lumină preamilostivă, partea mea ești, zis-am să păzesc legea Ta,^¹²⁸

Lumină preaîndurată, de mila Ta, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă,^¹²⁹

Lumină preadulce, în veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat,^¹³⁰

Lumină preacurată, aproape eşti Tu, şi toate poruncile Tale sunt adevărul,^¹³¹

Lumină cea mai înainte de veci, dintru adâncuri am strigat către Tine; auzi glasul meu!^¹³²

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 10

Tu, Doamne, ești Cel Care ai zidit pământul pentru veşnicie şi 1-ai umplut de dobitoace. Tu ești Cel Care trimite lumina şi merge şi o cheami pe ea, şi ea Te ascultă cu cutremur. Din pricina Ta stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc.^¹³³ Tu pe Rafael l-ai trimis să ridice albeaţa lui Tobit, ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu şi să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci Tobie era menit s-o moştenească.^¹³⁴ Pentru aceasta, Ție Îți zicem: Aliluia!

Icos 10

Binecuvântat eşti Tu, Doamne Dumnezeul meu şi binecuvântat să fie numele Tău cel sfânt şi slăvit în veci! Să Te binecuvânteze pe Tine toate făpturile Tale în veci!^¹³⁵ Căci Tu ai zis: cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor^¹³⁶ și vor avea parte de bucurie nesfârşită, de desfătare veşnică şi de lumină neînserată.^¹³⁷ Deschide-mi porţile cămării Tale de nuntă, Dumnezeul meu; nu-mi închide uşa luminii Tale, Hristoase al meu,^¹³⁸ ca să zic așa:

Lumină preaminunată, să ajungă cererea mea înaintea Ta; după cuvântul Tău mă izbăveşte,^¹³⁹

Lumină preaiubită, întoarce robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi,^¹⁴²

Lumină preaminunată, lăuda-Te-voi, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta,^¹⁴³

Lumină preamilostivă, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult;^¹⁴⁵

Lumină preaîndurată, Tu ai zidit rărunchii mei, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele,^¹⁴⁶

Lumină preadulce, cercetează-mă şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele,^¹⁴⁷

Lumină preacurată, ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine,^¹⁴⁸

Lumină cea mai înainte de veci, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu,^¹⁴⁹

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 11

Străluceşte-ne şi acum ca odinioară şi luminează sufletele noastre, luminează ochii nostrii ca să Te vedem pe Tine, care ești lumina lumii^¹⁵⁰, bucuria, veselia, viaţa veşnică, desfătarea îngerilor, împărăţia cerurilor şi raiul, cununa drepţilor, Judecătorul şi împăratul; descoperă-Te cum ai spus şi arată-Te nouă^¹⁵¹, ca să cântăm cu dragoste luminați de Sfântul Duh: Aliluia!

Icos 11

Cei ce L-au primit pe Dumnezeu prin faptele credinţei şi s-au făcut dumnezei născuţi prin Duhul Te văd pe Tine, Tatăl, Care locuieşte pururea în lumina neapropiată avându-L locuind în ei înşişi şi locuiesc ei înşişi în El, în Cel cu totul neapropiat; deveniți dumnezei prin înfiere vedem pe Dumnezeu Cel prin fire, pe Acel Dumnezeu pe care nimeni dintre noi nu L-a putut vedea vreodată şi nici nu poate să-L vadă peste tot, pe Acela care locuieşte în lumina de nesuportat iar lumina este fără asemănare, e întreagă de neexprimat. Mai bine zis e prezenţa Lui, în mod fiinţial, văzută în chip enipostatic ca lumină - această iubire este o lucrare a Duhului:^¹⁵²

Lumină preaminunată, Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii,^¹⁵³

Lumină preaputernică, scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău,^¹⁵⁴

Lumină preadulce, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu,^¹⁵⁵

Lumină preaiubită, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi fă-i să fumege,^¹⁵⁶

Lumină preaminunată, să Te laude pe Tine toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvânteze,^¹⁵⁷

Lumină preamilostivă, cântăm cântare nouă, în adunarea celor cuvioşi Te laudăm Tine,^¹⁵⁹

Lumină preaîndurată, Tu ai zis şi s-au făcut, Tu ai poruncit şi s-au zidit,^¹⁶⁰

Lumină preadulce, doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Tale,^¹⁶¹

Lumină preacurată, Doamne, Tu singur ești Cel Preaînalt peste tot pământul,^¹⁶²

Lumină cea mai înainte de veci, ajutorul meu, Cel ce a făcut cerul şi pământul,^¹⁶³

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 12

Doamne, prin strălucirea luminii Tale şi prin arătarea ei, ai alungat toată întristarea, ne-ai răpit din lume şi unindu-Te cu noi în chip tainic, ne-ai reaşezat îndată în mod tainic în cer, acolo unde nu este întristare, nici suspin, nici lacrimi, nici şarpe care muşcă călcâiul; ne-ai arătat cărarea neobositoare şi ferită de păcate, dar neplăcută, strâmtă şi greu de umblat de către oameni, sau mai drept vorbind, de toţi neumblată şi ne umplem de bunătate, ne umplem de veselie, suntem covârşiți de veselie, de o fericire nespusă, văzând taine înfricoşătoare, văzând minuni străine, văzând cele ce ochiul omului nu le-a văzut, nici n-ar putea să le vadă, nici urechea să le audă, cele ce nu s-au suit la inima necredincioşilor.^¹⁶⁴ Pentru aceasta, cântăm cu iubire: Aliluia!

Icos 12

Iar acum, Hristoase, Dumnezeul nostru, păzeşte-ne nerăniți, acoperindu-ne cu lumina Ta, sălășluiește-ne pe noi în odihnă şi în lumină şi în bucuria de lumină, în Duhul Tău dumnezeiesc învăluindu-ne în lumina Ta, plină de slavă, umple-ne pe noi de desfătarea cerească cu care singuri îngerii se desfată şi sunt păstraţi nestricăcioşi, ca luminile de-al doilea prin împărtăşirea de cea dintâi, ca să zicem așa:^¹⁶⁵

Lumină preaminunată, să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine,^¹⁶⁶

Lumină preaputernică, să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: Slăvit să fie Domnul!^¹⁶⁷

Lumină preadulce, vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului,^¹⁶⁸

Lumină preaiubită, scoală-Te şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea,^¹⁶⁹

Lumină preaminunată, sufletul meu să se bucure de Tine, să se veselească de mântuirea Ta,^¹⁷⁰

Lumină prealină, aproape ești de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi vei mântui,^¹⁷¹

Lumină preamilostivă, răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă,^¹⁷²

Lumină preaîndurată, slavă numelui Tău; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui,^¹⁷³

Lumină preadulce, Tu ești ajutorul şi apărătorul meu, în Tine a nădăjduit inima mea şi mi-ai ajutat,^¹⁷⁴

Lumină preacurată, toate căile Tale sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Domnului şi mărturiile Lui,^¹⁷⁵

Lumină cea mai înainte de veci, bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări,^¹⁷⁶

Sfântă, preadulce lumină lină, a sfintei slave a Tatălui ceresc, luminează sufletele noastre, ca să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Condac 13

O, Cel pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut vreodată, o, împărate al tuturor, Singurul Atotmilostiv, Îţi mulţumim din toată inima că nu ne-ai trecut cu vederea zăcând în întunericul de jos, ci ne-ai atins cu mâna Ta dumnezeiască, pe care văzând-o noi, ne-am ridicat îndată bucurându-ne, căci ai strălucit mai luminos ca soarele. Te căutăm cu osteneală şi cerem cu stăruinţă să strălucești sau să ni Te arăți mai limpede acolo sus şi ne desparte de lucrurile de jos şi ne uneşte în chip negrăit cu strălucirea Ta; arată-Te deodată întreg înăuntrul nostru, Lumină rotundă, senină şi dumnezeiască, fără formă, fără chip, într-o formă fără formă, făcându-Te văzut, ca şi noi, împreună cu îngerii, să grăim: Aliluia!^¹⁷⁷

Apoi se zice iarăși Icosul 1 şi Condacul 1.

După aceea se zice această rugăciune:

Rugăciune către Hristos Iisus Dumnezeu:

Doamne Dumnezeule, dă-ne nouă smerenie, dă-ne mână de ajutor şi curăţă murdăria sufletelor noastre şi dăruieşte-ne lacrimi de pocăinţă, lacrimi de dor, lacrimi de mântuire, lacrimi ce curăţă întunericul minţii noastre şi ne fac să strălucim de sus, pe noi care voim să Te vedem pe Tine, Lumina lumii, Lumina ochilor noștrii, ai ticăloșilor, ca prin noi să se arate minunată cunoştinţa Ta, Dumnezeul nostru şi înţelepciunea Ta cea înaltă să se arate şi mai mare; şi toţi să Te laude pe Tine, auzind, Hristoase al nostru, că vorbim în limbi noi prin harul Tău. Căci câţi vor păzi bine poruncile Tale, câţi vor lepăda lumea deşartă şi amăgitoare, câţi vor urî fără ură pe părinţi şi fraţi, socotindu-i ca străini, ca trecători în viaţa aceasta, câţi se vor goli de bogăţie şi de bani şi se vor feri de orice împătimire spre toate, câţi resping din suflet slava deşartă, laudele oamenilor, pentru slava de sus, câţi au tăiat voia lor în chip deplin şi s-au făcut ca nişte oi fără răutate faţă de păstor, câţi s-au făcut morţi cu trupul faţă de orice faptă rea, dar au asudat în ostenelile virtuţii lor şi trăind numai voii Cârmuitorului, s-au omorât prin ascultare, fiind făcuţi vii, iarăşi câţi de frica lui Dumnezeu şi prin gândul la moarte varsă lacrimi noaptea şi ziua şi cad cu mintea la picioarele Stăpânului, cerând mila şi iertarea greşelilor, aceştia dobândesc deprinderea binelui prin toată lucrarea celor bune şi plângând în fiecare zi şi „bătând la uşă" cu răbdare, îşi atrag mila Ta, iar cel ce s-a făcut părtaş de Duhul Sfânt, fiind răpit de lumina Lui, e ridicat deasupra tuturor patimilor, nemaifiind vătămat de apropierea lor.^¹⁷⁸ Amin.