Pr. Sorin Benescu, Uicrip Nairam




Pelerinajul conștiinței printre gânduri și experiențe







Aici se inserează textul casetei CIP. Aici se inserează textul casetei CIP. Aici se inserează textul casetei CIP.




























DEDICAŢII


Bunicilor mei Constantin şi Iordana, care m-au crescut până în clasa a 2-a primară.

Pr. Sorin Benescu


Părinților mei Ion și Anica care mă veghează, dar și soției mele Gabriela-Maria care a fost lângă mine în permanență și m-a susținut.

Uicrip Nairam



















Motto:

Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.” (Apoc. 20.12)







Contents

A ajuta întreaga omenire - o metodă 27

A crea - presupune să fii capabil să-ți ridici nivelul de conștiință 27

A da - pentru a primi 28

A face bine - nu rămâne niciodată fără urmări pentru noi 29

A mânca foc și a bea lumină 29

A mulțumi Domnului - cel mai eficace mijloc pentru a depăși încercările 30

A ne perfecționa - nu numai pentru noi înșine, dar și pentru alții 31

A ne reînnoi - pentru a continua să trezim interesul anturajului nostru 32

A ști - înseamnă a putea 33

A trăi viaţa intens - a nu accepta niciodată inerţia 33

Absurdul - noțiune străină filosofiei creștine 34

Activitate artistică - și lucrare spirituală 35

Acuzații și critici - de ce să adăugăm la rău încă un rău? 36

Adevărata autoritate - se obține numai prin bunătate și răbdare 36

Adevărata putere se dobândește datorită unor mici strădanii repetate 37

Adevărul - calitățile manifestate de cel care îl posedă 38

Adevărul despre ființe și lucruri - intuiția ne permite să îl cunoaștem 38

Adevărul - de la teorie la practică 39

Adevăruri și metode ale unui învățământ spiritual - sunt veșnic valabile 40

A ierta - lăsând pe Domnul să exercite dreptatea 40

A iubi - fără a aștepta ceva 41

A lua, ne sărăcește - a dărui, ne îmbogățește 42

A mulțumi - fiindcă tot ce ni se întâmplă este pentru binele nostru 43

Activitățile noastre zilnice - trebuie organizate în jurul unui centru spiritual 43

Ajutoare - pe care le primim sau le oferim 44

Ajutor - ce ne vine de la spiritul din noi 45

Anafura - valoarea sa este întărită de atitudinea credinciosului 45

Anarhia interioară - sau iluzia de a fi propriul stăpân 46

Animalele interioare - să le domesticim 47

Antipatiile - să le depășim în numele idealului nostru de fraternitate creștină 47

Arborele - analogiile pe care le prezintă cu ființa umană 48

Armonia - cel mai bun remediu pentru agitație și neliniște 49

Armonia - o lucrare colectivă pentru Împărăția lui Dumnezeu 50

Așează bunătatea ca bază a vieții tale...” 50

Ateul - comparabil cu acela care, în fața unei ființe umane, și-ar lua în considerare numai anatomia 51

A ne împăca - cu toate creaturile înainte de a părăsi pământul 52

A poseda - realitate și iluzie 53

Atenția - o atitudine ce ne permite să simțim cerește 53

Bilanțul propriei vieți - să nu așteptăm prea mult să îl facem 54

Binah, Hohmah, Kether - regiuni pe care șarpele nu le poate atinge 55

Bobul de grâu - aventura sa prezintă niște analogii cu evenimentele vieții noastre interioare 56

Bogățiile materiale și spirituale - pentru a le păstra, trebuie să le împărțim cu ceilalți 56

Bogățiile spirituale - ne fac fericiți și generoși 57

Bucuria - privilegiu al naturii noastre de origine divină 58

Calitățile ființelor - înțeleptul își fixează atenția asupra lor 59

Calități și virtuți - noi suntem numai niște emisari 59

Camera liniștii 60

Capacități mediumnice - exercitarea lor necesită o lucrare prealabilă de discernământ și purificare 61

Capodoperele de artă - nu sunt suficiente pentru a umple sufletul uman 61

Capricorn și Leu - concentrare și dilatare 62

Cartea vieții - simțim dacă numele nostru este înscris în ea 63

Cântecul - ne eliberează de greutățile și tensiunile interioare 63

Cârtița, peștele, pasărea - corespund la diferite niveluri ale conștiinței umane 64

Cele cinci simțuri - ce ne pot învăța despre persoanele pe care le întâlnim 65

Cele patru elemente - și încercările ce le corespund 66

Celulele corpului nostru - un popor din noi care trebuie educat prin exemplul nostru 66

Celulele corpului nostru - un popor ce ne observă și ne imită 67

Celulele organismului - și educarea lor 68

Centrii noștri sufletești- disciplina necesară dezvoltării lor 69

Cercetarea științifică - trebuie însoțită de o cercetare spirituală 69

Cercul - centrul și periferia, spiritul și materia 70

Cerințe - natura lor determină destinul ființelor 71

Cerul înstelat - tot ce ne aduce contemplarea sa 71

Coborârea în materie - a fost prevăzută 72

Colectivitatea - fiecare individ are interes să lucreze pentru ea 73

Colectivitatea cosmică - ne îmbogățim dacă lucrăm pentru ea 73

Compasiunea - cel mai ușor ajutor 74

Condiții noi - ne duc la dezvoltarea unor noi însușiri 75

Condiții propice - să veghem să nu le pierdem 76

Conflictele - deseori au la origine un eveniment neînsemnat 77

Copiii - educația lor subconștientă 77

Copiii - și memoria unui trecut îndepărtat 78

Copilul - ne învață cum să ne proiectăm în viitor 79

Crăciunul - nașterea divinului în om 79

Credința - baza ei: orice sămânță rodește 80

Credința - se bazează pe o experiență a lumii divine 81

Creierul- trebuie să îl menținem lucid pentru a putea primi adevărurile esențiale ale vieți 82

Crucea - poate fi interpretată ca vestea unei învieri 83

Cuplul - bărbatul și femeia trebuie să se străduiască să meargă cu același pas 83

Cuvintele pline de adevăr - ne vor ajunge din urmă mereu 84

De la subconștient la Supraconștiință 85

De la omidă la fluture - procesul urcușului 85

De la șarpe la porumbel - sublimarea energiei sexuale 86

De la un an la altul 87

Descurajarea - cum poate deveni un izvor de energii 87

Descurajarea - o iarnă după care revine primăvara 88

Descurajarea - o iarnă înaintea primăverii 89

Destinderea - este necesară pentru echilibru. Niște metode 89

Diamantul - simbol al inițiatului 90

Dificultățile - să nu le dramatizăm dinainte 91

Discuțiile - rămân neproductive fiindcă nu participăm la ele cu iubire 91

Divinitatea - trebuie să o vedem în fiecare ființă 92

Dreptul întâiului născut - cedat de Isav lui Iacov. Simbolismul său 93

Duhul Sfânt - un diapazon la care trebuie să ne acordăm 93

Dumnezeu - centrul în jurul căruia trebuie să se organizeze totul în noi 94

Dumnezeu - există numai pentru acela care este treaz 95

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său - consecința acestui adevăr 96

Educația copiilor - necesită hrănirea sufletului și a spiritului lor 97

Elixirul vieții veșnice 97

Entități întunecate - când le învingem în noi înșine suntem mai puternici să le biruim în exterior 98

Eșecurile - lecțiile de tras din ele 99

Eu nu am timp” - un pretext comod pentru a justifica lenea 100

Exemplul - ce îl dăm, îi poate convinge singur pe ceilalți 100

Exercițiile spirituale - condițiile eficacității lor 101

Experiențele spirituale - să așteptați mult timp înainte de a vorbi despre ele 102

Familia universală - căreia îi aparținem prin sufletul și spiritul nostru 102

Flacăra interioară - să o întărim pentru ca nici un suflu să nu o poată stinge 103

Florile - au o voce pe care o putem auzi 103

Forme - trebuie să evolueze pentru a exprima viața Spiritului 104

Forța sexuală - „forța cea puternică a tuturor forțelor” 105

Forța sexuală - să nu o obstrucționați, ci să o orientați 106

Gândurile noastre - sunt copiii noștri de care suntem responsabili 106

Gândurile și sentimentele noastre - nu se știe niciodată cum vor influența alte persoane în lume 107

Gesturi și sentimente - legătura dintre ele 108

Ghiocelul - sau imaginea curajului în fața greutăților 109

Gravitația pământului în jurul Soarelui - aplicație a acestei legi în viața noastră interioară 109

Grăuntele de aur - să îl creștem pe cel pus de Creator în noi 110

Greșelile - Domnul ne lasă timp să le îndreptăm 111

Greșelile noastre- nu ne împiedică să regăsim calea mântuirii 112

Greutățile - o materie neprelucrată asupra căreia trebuie să lucrăm 113

Gustul - trebuie controlat și orientat 113

Hainele - le posedă toate creaturile vizibile și invizibile 114

Hrana - ne vorbește în liniște 115

Hrana - o scrisoare de iubire a Creatorului 115

Iarna - sub influența lui Gabriel, arhanghelul 116

Identificarea cu Dumnezeu - cum să înțelegem acest exercițiu 117

Imagini protectoare 117

Indispoziții psihice - să reacționăm imediat. O metodă. 118

Infidelitatea unui apropiat - conduită de adoptat pentru a face față acestei decepții 119

Inima - o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple 120

Inimă, intelect, voință - să veghem să ne dea numai roadele lor 120

Inițierile - scopul lor: uniunea spiritului cu materia 121

Inteligența umană 122

Iubirea - două imagini opuse: soba și soarele 123

Iubirea - Dumnezeu există 123

Iubirea - îmbrățișează toate creaturile 124

Iubirea - întreținută de distanță 125

Iubirea - mai puternică decât moartea 126

Iubirea - niște întâlniri fericite pe care trebuie să știm să le ocrotim 126

Iubirea - stare de conștiință 127

Iubirea - trebuie trăită în bucurie și lumină 128

Iubirea - un nectar, o ambrozie ce umplu spațiul 128

Iubirea adevărată - recompensă dată celui care a învățat să se înalțe până la Izvorul Divin 129

Izvorul vieții - să rămânem legați mereu de el 130

Împărăția spirituală - presupune stăpânirea de sine 131

Împrumutăm numai bogaților” - interpretarea acestui proverb în planul spiritual 131

Încercările - să acceptăm ideea că ele sunt utile progresului nostru 132

Încercările - să învățăm să le depășim 133

Încercările - sunt mai ușor depășite datorită unei atenții constante față de Domnul 134

Îndrăzneala - ce o inspiră Lumina 134

Îndreptarea propriilor greșeli - ea îl poate elibera pe vinovat 135

Îngerii - atrași prin credința noastră 135

Îngerii celor patru elemente - să comunicăm cu ei prin intermediul hranei 136

Îngerii Luminii - ne vizitează numai dacă îi invităm 137

Îngerii luminoși - înțeleptul este atent la trecerea lor 137

Îngerul - să ne purificăm pentru a-i primi mesajele 138

Învierea - începe printr-o lucrare asupra vieții din noi 139

Judecata aproapelui 139

La masa sufletului și a spiritului 140

Lacrimile - există unele prețioase pe care este de dorit să le păstrăm 141

Libertatea - nu o cucerim fugind de greutăți 142

Libertatea de expresie - și sensul responsabilității 143

Limbajul - este responsabil de multe evenimente fericite și nefericite 143

Liniștea - loc al împlinirii și al mișcării perfecte 144

Liniștea - esență a Divinității 144

Liniștea naturii - este o lume locuită 145

Liniștea tămăduitoare 146

Lotusul cu o mie de petale - se deschide numai după o îndelungată lucrare interioară 147

Luciditatea - necesară pentru a nu fi dezamăgiți de ființe 147

Lucrarea alchimică - să știm să suferim pentru a deveni creatori 148

Lucrarea gândului - condiții pentru a o împlini 149

Lucrarea spirituală - analogie cu strălucirea solară 149

Lucrurile mărunte - au importanța lor, cu condiția de a le împlini cu iubire 150

Lumea divină - intrăm în comunicare cu ea căutând să atingem o culme în noi 151

Lumea fizică - studiul ei ne instruiește despre lumea noastră psihică? 151

Lumea invizibilă - în mod inconștient, noi îi acordăm mai multă importanță 152

Lumina - singura modalitate de folosit pentru a atrage iubirea 153

Lumina - spirit viu, conștient și eficace 154

Lumină fără sfârșit - Ain Sof Aur, dincolo de sefirotul Kether 154

Magia neagră - cum să o considerăm 155

Materia - obiectul lucrării noastre în exteriorul nostru și în sinea noastră 156

Mâna - o antenă, numai dacă știm să o însuflețim 156

Meditația - câteva sfaturi 157

Metodele luminii - sunt cele mai eficace 158

Mineralele - memoria universului este înscrisă în ele 158

Miresmele - ce emană din sufletele drepților atrage ființele celeste 159

Moartea - ne lasă să luăm cu noi numai calitățile și virtuțile? 159

Moștenirea divină - singura care ne poate satisface 160

Munca - îl întărește pe cel care o susține cu o idee 161

Muntele - o legătură între pământ și cer 162

Natura inferioară - neîncrederea ce trebuie să ne-o inspire 162

Natura sau corpul Domnului - comunicarea cu ea ne însuflețește și ne îmbogățește 163

Nutriția - practicată ca o rugăciune 164

O încercare - este încheiată când ne putem bucura de ea 165

Oamenii de știință - și contradicțiile lor 165

Oboseala - înlăturată prin iubire 166

Oboseala psihică - vindecată prin munca fizică 167

Om - Aum – folosirea acestei mantre 167

Omul cosmic Hristos- noi trăim în El. Consecințe pentru viața noastră morală 168

Orice activitate - ne impune o metodă 168

Orientarea - după ce a fost decisă, încercați să o respectați 169

Originea noastră divină - despre care avem uneori o vagă amintire 170

Orizontul conștiinței noastre - se lărgește când privim spre imensitate 171

Pacea - sau cum să ne hrănim în planurile fizic și psihic 171

Pasărea - simbol al credinciosului 172

Patria noastră cerească - amintirea ei își are sălașul în noi 173

Pământul - ar trebui să învățăm din nou să îl cultivăm 173

Pământul - cum să ne facem cunoscuți de el 174

Pământul - și capacitatea sa de a transforma deșeurile, din care ar trebui să ne inspirăm 174

Pământul nostru interior - să îl însămânțăm încă din primele zile ale anului 175

Părerile oamenilor - le arată nivelul de conștiință 176

Părerile oamenilor - le sunt deseori inspirate de slăbiciunile lor 177

Părinții noștri duhovnicești - să ne lăsăm călăuziți de ei 177

Părinți și prieteni - cum să îi influențăm pentru ca ei să nu ne împiedice evoluția 178

Pâinea - simbol al hranei spirituale 179

Pedagogia - sau înzestrarea de a te adresa la ce este mai bun în fiecare 180

Perseverența în muncă - numai ea dă niște rezultate 180

Pesimismul - nu reprezintă niciodată o înțelepciune 181

Piatra - starea spre care regresează cel care nu se lasă pătruns de forțele spiritului 182

Piatra cubică - simbol al statorniciei 182

Picioarele - importanța contactului lor cu pământul 183

Pietrele prețioase - chintesențe ale pământului 184

Pietrele prețioase - să ne inspirăm din transparența lor 185

Plexul solar - o poartă prin care lumina soarelui pătrunde în noi 185

Poezia - este inseparabilă de viață 186

Practicile rituale - în ce condiții ne deschid curenților celești 187

Prietenie - manifestările sale trebuie să fie conștiente 187

Primăvara - moartea seminței și eliberarea energiilor 188

Progresul spiritual - necesită aprofundarea unui singur sistem filosofic 189

Protecția noastră - să rămânem legați de lumea divină 189

Puterea - se obține numai prin respectarea legilor moralei 190

Razele de soare - străbat ființele și lucrează asupra lor 191

Răbdarea - să o întărim prin respirație 192

Răul - ne vine mai mult din noi, decât de la alții 192

Răul - percepția ce o avem despre el este foarte relativă 193

Războaiele - încetarea lor depinde de oameni 193

Răzbunarea înțeleptului 194

Recunoștința - criteriul unei adevărate iubiri 195

Reîncarnarea patimilor - o aplicație a legii cauzelor și a consecințelor 195

Renunțarea - a ne lipsi pentru a ne îmbogăți 196

Responsabilitatea noastră - să progresăm pentru a ne ajuta anturajul și întreaga creație 197

Responsabilități - condiții pentru a le exersa corect 198

Responsabilități - de ce trebuie să le conștientizăm 198

Rusaliile - Spiritul coboară asupra noastră atât cât suntem capabili să urcăm spre el 199

Sabia și brațul - o anecdotă 200

Sarea - dincolo de utilizarea ei obișnuită, există un mesaj de descifrat 201

Sângele - îl purificăm datorită elementelor pe care le introducem în organismul nostru prin respirație și nutriție 202

Să trăim cu iubire 202

Sămânța poartă în ea imaginea arborelui ce a produs-o - asemenea ei, noi purtăm în noi imaginea perfecțiunii Tatălui nostru Celest 203

Sărbători - sensul lor duhovnicesc 204

Schimbările - în ce condiții ne este permis să le facem 205

Schimbările binefăcătoare - sunt durabile numai dacă acționăm asupra cauzelor 205

Interacțiunile - ce le facem cu natura și cu toate ființele trebuie aprofundate 206

Seara - pregătește dimineața 207

Sensibilitatea - a fi capabil să te deschizi bogățiilor divine 208

Sensibilitatea - este tocită de excese 208

Simplitatea - calitate pe care credinciosul trebuie să o dezvolte cu precădere 209

Singurătatea - un remediu: deschideți-vă încă de dimineață întregii lumi 210

Soarele - ne ajută să ne găsim propriul centru 210

Soarele - ocean de viață 211

Soarele - să învățăm să proiectăm ca el lumina și iubirea 211

Soarele iubirii - locul unde nu apune niciodată 212

Soarele spiritual: Hristos - ne pune în legătură cu toate 213

Spiritul din noi - asupra căruia trebuie înainte de toate să ne bazăm 213

Stăpânirea gândurilor și a sentimentelor - începe prin cea a gesturilor, îndeosebi a mâinilor 214

Stările noastre psihice - îi influențează pe ceilalți, de aceea suntem responsabili 215

Strădanii - numai ele contează, rezultatele nu depind de noi 216

Strădaniile noastre - produc neapărat niște rezultate 216

Sublimarea forței sexuale - de la Iesod la Kether 217

Suferința - o depășim identificându-ne cu spiritul din noi 218

Suferința - acceptată din iubire emană un parfum 218

Sufletele Slăvite - comunitatea Ișimilor în sefirotul Malkut 219

Suflet și spirit - în ele se află singurele bogății ce ne vor aparține mereu 220

Sufletul nostru este Superior - posedă virtuțile soarelui 221

Sufletul - o lucrare de creație, să-l descoperim la toate ființele 221

Sufletul Superior - eliberează energiile spirituale care trebuie să îl hrănească 222

Sufletul uman - parte a Împărăției veșnice 223

Surâsul - inspirat de iubire și lumină 223

Surâsul Domnului - cea mai mare recompensă 224

Școala Bisericii - ne învață sensul vieții noastre pământene 225

Știința Spirituală - ea ni se dezvăluie în funcție de lucrarea noastră 225

Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez.” (In. 5.17) - comentariu 226

Timpul pierdut - poate fi într-un fel recuperat 227

Toamna - sub influența lui Mihail, arhanghelul 227

Tulburările psihice - practica spirituală nu le rezolvă imediat, ci trebuie perseverat 228

Un bolnav - nu trebuie să se identifice niciodată cu boala sa 229

Un ideal - nu trebuie niciodată părăsit, sub niciun pretext 230

Un Învățământ duhovnicesc - noi curenți pe care trebuie să ne pregătim să îi primim 230

Un Părinte Spiritual - ne poate ajuta fiindcă a avut de înfruntat aceleași greutăți ca noi și le-a biruit 231

Uniunea duhului sufletului nostru - cu Duhul Sfânt 232

Universul - un edificiu la a cărui construcție putem participa 233

Ura - să nu ne folosim niciodată de Dumnezeu pentru a o justifica 233

Urmele - ce le lăsăm peste tot pe unde trecem 234

Valoarea ființelor și a lucrurilor - criterii pentru a le judeca 235

Valoarea unei ființe - nu se măsoara în succesele sale 235

Viața de cuplu - legea cauzelor și a consecințelor 236

Viața după moarte - vom merge în regiunile spre care ne-am îndreptat gândurile? 237

Viața - o hrană ce o dăm și o primim 238

Viața spirituală - se bazează pe repetarea câtorva adevăruri esențiale 239

Viața spirituală - un mers spre culme 239

Viața universală - în acest sens trebuie să lucrăm 240

Viața universală - la care trebuie să participăm în mod conștient 241

Viața, veșnic reînnoită - ne păstrează iubirea ființelor 241

Victorii asupra noastră înșine - să le atribuim Domnului 242

Vidul - nu există în viața spirituală 243

Vigilența - o lampă aprinsă ce ține spiritele răului la distanță 243

Viitorul de lumină și bucurie - ce suntem pe cale să îl construim 244

Vocea Cerului - posibile criterii pentru a o recunoaște 245

Voința - un instrument al naturii noastre 246

Zilele săptămânii - toate trebuie sfințite 246

Bibliografie electronică 248



A ajuta întreaga omenire - o metodă

Nu vă gândiți că este posibil să aduceți lumina și pacea tuturor oamenilor de pe pământ: ei sunt atât de numeroși! Desigur, dacă prezentați problema în acest fel, aveți dreptate. Este posibil, însă, când se cunosc anumite metode. De exemplu, încercați să vă închipuiți omenirea ca o unică ființă. Da, închipuiți-vă întreaga lume ca o ființă care se află lângă voi, iar voi îi țineți mâna, transmițându-i multă iubire… Micile energii ce scapă atunci din sufletul vostru se îndreaptă în toate direcțiile spațiului și se răspândesc asupra tuturor oamenilor, inspirându-le niște gânduri și sentimente mai generoase, mai fraterne. Ceea ce faceți pentru această ființă pe care v-o închipuiți îi va atinge astfel pe bărbații și femeile de pe întreg pământul... Dacă am fi câteva sute, câteva mii care am face acest exercițiu, un suflu nou, un suflu divin ar străbate toate creaturile, și într-o bună zi ele s-ar simți purtate de un ideal de lumină și pace.1

La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea. (2Petru 1.7)

A crea - presupune să fii capabil să-ți ridici nivelul de conștiință

Puterea creatoare a fiiinței umane se află mult deasupra nivelului său obișnuit de conștiință: ea se manifestă ca o capacitate de a explora niște realități spirituale ce o depășesc, de a recepta frumusețea acestora și a le reproduce în materie. A crea înseamnă, poate, a te autodepăși. Or, pentru mulți artiști actul creației rămâne la nivel instinctual: ei sunt împinși să se exprime, atâta tot; dar a te exprima nu înseamnă încă a crea. Toți artiștii care nu se străduiesc să se înalțe până la regiunile superioare ale sufletului și ale spiritului nu pot exersa o bună influență asupra celor care îi privesc, îi ascultă sau îi citesc. Studiați cu atenție stările ce se nasc în voi la intȃlnirea cu operele de artă sau de gândire, fiindcă aceasta nu rămâne niciodată fără consecințe. Fie că vreți sau nu, vă legați de autorii lor, și ei vă antrenează pe niște căi pe care le-au parcurs înaintea voastră. În acest sens, arta, bine înțeleasă, ar putea deveni cea mai bună dintre pedagogii. Atunci când artiștii au știut să se înalțe până la lumea divină, până la culmea ființei lor, elementele ce le-au adus din aceste ascensiuni spirituale nu numai că au continuat să lucreze în ei, dar au produs niște transformări binefăcătoare în întreaga lume.2

Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind. (Luca 9.29)

A da - pentru a primi

Cel care se simte nesatisfăcut, nefericit, are tendința de a pune această indispoziție pe seama unei lipse și așteaptă ca o persoană, sau un obiect, să vină să îi umple această lipsă. Soluția nu se găsește însă aici. Soluția este ca, în ciuda acestei senzații de indispoziție, de lipsă, el însuși să se decidă să aducă ceva altora, ajutându-i, susținându-i, alinându-i, participând la activitățile lor. În acea clipă, o nouă viață va începe să circule în el și senzația de lipsă va dispărea încet-încet. El înțelege că, încercând să aducă ceva bun anturajului său sau chiar unor necunoscuți, primește deja o forță, o susținere… În vreme ce acela care nu aduce nimic, orice i s-ar da, nu primește nimic.Viața este bazată pe niște schimburi: a primi și a da; a da și a primi. Și chiar dacă nu vi se dă nimic în schimbul a ce ați dat, prin simplul fapt că ați dat, veți primi în interior.3

Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua. (Fapte 20.35)

A face bine - nu rămâne niciodată fără urmări pentru noi

De fiecare dată când aveți ocazia de a face un bine altora, nu ezitați, faceți-l. Spuneți-vă: „Eu vreau să devin util, vreau să îi ajut pe cei care au nevoie sau au unele necazuri, și nu contează dacă nu obțin nimic, dacă nu sunt recompensat pentru strădaniile mele!” Poate că nu veți fi recompensați pe loc, dar ce numiți voi o recompensă? Dezvoltȃndu-vă bunătatea, răbdarea, generozitatea, abnegația, nu numai că vă veți simți împlinindu-vă, dar din cauza strălucirii voastre, veți fi apreciați și iubiți de toți într-o bună zi. Chiar și un singur gând, un sentiment bun produce niște efecte, pentru că totul se înregistrează și lasă niște urme. Să nu vă așteptați ca persoanele din jur să înțeleagă imediat ce aveți bun în mintea și inima voastră. Să știți însă că un lucru bun, constructiv, înfăptuit de voi manifestând iubire, vă va aduce într-o zi toate binecuvântările.4

Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine. (Ps. 52.2)

A mânca foc și a bea lumină

Este spus în Zend-Avesta că, atunci când Zarathustra l-a întrebat pe zeul Ahura Mazda cum se hrănea primul om, acesta i-a răspuns: „El mânca foc și bea lumină.” De ce nu ar trebui să învățăm și noi să mâncăm foc și să bem lumină pentru a reveni la perfecțiunea primului om? Veți spune că nu este posibil. Ba da, este posibil. Rugați-vă pentru a răsări Hristos Soarele, în inima voastră: așteptați întâia rază, fiind vigilenți, atenți… Imediat ce apare întâia rază, s-o absorbiți. În loc să priviți numai la Iisus, Îl beți, Îl mâncați, și această Lumină Care este vie se propagă în toate celulele organelor voastre, Ea le purifică, le întărește, le însuflețește. Nu numai că vă ajută să vă concentrați, dar vă simțiți întreaga ființă fremătând și luminându-se, fiindcă ați reușit cu adevărat să vă împărtășiți de Lumina Lui…5

Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei. (In. 12.36)

A mulțumi Domnului - cel mai eficace mijloc pentru a depăși încercările

Numai un sentiment de recunoștință față de Domnul ne poate salva în clipa încercărilor. Cum să îi convingem însă pe oamenii care nu mulțumesc nici măcar pentru momentele fericite ce le primesc! Și totuși, a învăța să mulțumească Cerului, inclusiv pentru greutăți și necazuri, este cea mai bună modalitate de a-i transforma. Dacă în fața unei încercări începeți să strigați, să vă revoltați, o veți simți și mai împovărătoare asupra voastră. Dacă însă vă spuneți: „Doamne, mulțumesc. Există desigur un motiv să mi se întâmple aceasta, eu am încă multe lucruri de învățat, de înțeles, iar aceste evenimente îmi vor folosi să mă îndrept, să mă întăresc”, veți simți dintr-odată cum se limpezește ceva în voi. Este ca și cum v-ați învălui greutățile cu un strat de aur pur, iar ele vă apar sub o altă formă.6

Pentru toate acestea să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru Care ne încearcă pe noi întocmai ca şi pe părinţii noştri. (Cartea Iuditei 8.25)

A ne perfecționa - nu numai pentru noi înșine, dar și pentru alții

Învățăturile spirituale din trecut îi antrenau pe oameni pe calea mântuirii individuale. Cunoașterea, puterile, iluminarea, tot ce reușea fiecare să dobândească era pentru el, pentru propria dezvoltare, propria înălțare. De aceea, mulți se izolau undeva în deșerturi, în munți, în peșteri sau mânăstiri pentru a nu fi deranjați. Acum am intrat în epoca colectivității, a fraternității, și avem de depășit filosofia mântuirii individuale. Desigur, trebuie să ne perfecționăm, dar să nu ne izolăm fizic sau spiritual pentru a evita să fim deranjați de alții; dimpotrivă, trebuie să acceptăm inconvenientele, să facem niște sacrificii, să suferim chiar, dar să fim folositori. Așadar, să nu căutați să frecventați o anume şcoală pentru a vă ocupa numai de dezvoltarea voastră. Unii vor spune: „Noi vrem însă să ne salvăm sufletul”. Este foarte bine, dar să se gândească și la sufletul celorlalți, astfel ei se vor mântui. Să-și pună în continuare în minte ideea perfecționării, înțelegând că aceasta nu trebuie să fie numai pentru ei înșiși. A te perfecționa numai pentru tine însuți reprezintă numai jumătatea sarcinii. Adevărata noastră sarcină constă în a ne perfecționa pentru noi înșine și pentru ceilalți, pentru a deveni folositori întregii lumi.7

Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Gal. 5.14)

A ne reînnoi - pentru a continua să trezim interesul anturajului nostru

Anumite persoane au mereu același chip stereotip, inexpresiv… Cum nu-și dau seama cât de neplăcut este pentru alții să vadă pe cineva care nu simte niciodată nimic nou, viu, însuflețit? Ce plictiseală! Deseori, aceasta este o cauză a separării cuplurilor. Văzând la nesfârșit la celălalt aceeași mimică, aceleași gesturi, atitudini și ascultând aceleași cuvinte, aceleași păreri obișnuite despre aceleași subiecte, cineva nu le mai suportă și pleacă. Cel care nu știe să se reînnoiască nu trebuie să se mire dacă, într-un final, celălalt, obosit de această monotonie, pleacă să se distreze în altă parte. La fel se întâmplă și cu prietenii: ce plăcere să mai avem frecventând niște oameni, cunoscându-le chipurile și despre ce vor vorbi? Există deja destulă monotonie în existența zilnică. Pentru a o face mai suportabilă, trebuie să ne gândim să punem în ea puțină noutate, diversitate, poezie. Atenție, dacă vă prezentați mereu în același fel, povestind aceleași lucruri, alții vor obosi și vă vor ocoli. Dacă știți să vă reînnoiți, toți vă vor iubi, pentru că va emana din voi ceva expresiv, viu, țâșnitor ce le va face bine.8

Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. (Luca 22.20)

A ști - înseamnă a putea

Există oameni pe care îi ascultăm cu încântare: ei se exprimă atât de inteligent, de limpede, de exact! Nu este însă de ajuns să înțelegi lucrurile din punct de vedere intelectual și să expui strălucitor ceea ce ai înțeles; trebuie ca această înțelegere să se manifeste în toate domeniile existenței. Cineva spune: „Eu am înțeles, eu am înțeles...” De acord, dar dacă a înțeles cu adevărat, el trebuie să acționeze în conformitate cu lucrurile înțelese. Or, pentru cei mai mulți oameni, există o lume între înțelegere și realizare. Ei înțeleg că trebuie să fii cinstit, sincer, indulgent, altruist… aceasta le este de ajuns; cum se comportă apoi, este o altă problemă! Ah, ei mai au de învățat că adevărata înțelegere nu este niciodată separată de realizare. Cel care nu reușește să exprime prin faptele sale ceea ce pretinde că a înțeles, nu a înțeles cu adevărat. Dacă ar fi înțeles, ar fi realizat. Fiindcă a ști înseamnă a putea. Dacă nu puteți, înseamnă că nu știți încă: așadar, străduiți-vă să dobândiți elementele ce lipsesc cunoașterii voastre, pentru a reuși să realizați.

Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. (Iacov 2.18)

A trăi viaţa intens - a nu accepta niciodată inerţia

De la regnul mineral la regnul uman, şi mai departe, de la ierarhiile îngereşti până la Dumnezeu, viaţa se manifestă cu o intensitate şi o subtilitate crescânde. Ceea ce diferențiază creaturile între ele este intensitatea vibrațiilor ce însuflețesc particulele ființei lor. De aceea, se poate afirma că progresul lor se măsoară în funcție de intensitatea vieții lor. Atât timp cât nu au înțeles acest adevăr, oamenii trăiesc cu încetinitorul: plămânii, ficatul, inima, creierul lor, totul la ei lâncezește și sunt expuși fără încetare unor atacuri fizice și psihice. Ei se aseamănă cu niște roți ce se învârt încet: noroiul se lipește pe ele. Oricare ar fi situațiile și condițiile ce le întâlniți, nu trebuie să acceptați niciodată inerția. Chiar extenuați, handicapați, bolnavi, încercați să faceți măcar un gest, un pas. Iar dacă vă este imposibil, folosiți-vă gândul pentru a vă imagina că vă deplasați și acționați corect, exact ca înainte. Veți spune că atunci când ești imobilizat, gândul nu îți este de mare folos. Vă înșelați: lucrarea gândului, a imaginației, defrișează drumul, sapă o brazdă, creând astfel condițiile favorabile pentru o posibilă reîntoarcere a activității.9

Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. (Iacov 5.14)

Absurdul - noțiune străină filosofiei creștine

Tot ce se întâmplă în lume are o motivație. Iată certitudinea înțeleptului, și de aceea nimic nu îl face să-și piardă lumina, calmul, încrederea. Chiar dacă multe evenimente îi rămân încă de neexplicat, el nu pune la îndoială înțelepciunea divină, știind că într-o bună zi semnificația lor îi va fi descoperită. Este adevărat că existența ne pune deseori în niște situații ce ne par la prima vedere de neînțeles, absurde, și chiar scandaloase: cum sunt posibile asemenea lucruri? Nimic nu este însă mai îngrozitor și

periculos decât a concluziona că viața omenească este lipsită de sens. Niciodată înțeleptul nu va spune, asemenea unor așa-ziși filosofi, că totul nu este decât hazard, haos și absurditate. Ce orgoliu să pretinzi că este lipsit de sens ceea ce nu ești încă în stare să înțelegi! Ce sărăcie a modului de a gândi!10

Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. (Ps. 1.2)

Activitate artistică - și lucrare spirituală

Adevăratul călugăr este cel care aspiră ca frumusețea și armonia creației să îl străbată, să se reflecte prin el. Adevărata lucrare de creație este deci lucrarea spirituală; căutând să-și proiecteze gândul cât mai sus posibil, călugărul descoperă încet-încet o ordine, o structură, el captează particule de lumină-har ce vor pătrunde în materia corpului psihic și deopotrivă a corpului său fizic. Chiar dacă natura nu v-a înzestrat cu niște capacități artistice, să știți că în interior toate posibilitățile vă sunt date pentru a găsi în voi materia celor mai frumoase creații. În lumea psihică puteți fi muzician, poet, arhitect, sculptor. Toate artele sunt cuprinse în lucrarea spirituală. Chiar și dansul. O intervenție și niște gesturi simple, sobre, însoțite de atenție, se impregnează cu o suplețe, cu o grație ce se înrudesc cu dansul, și vă simțiți ușori, în armonie cu toate creaturile care populează universul.11

Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. (Ps. 26.7,8)

Acuzații și critici - de ce să adăugăm la rău încă un rău?

Auziți cum se spun niște acuzații la adresa cuiva… Evitați să le difuzați, mai ales dacă nu sunteți siguri că aceste acuzații sunt întemeiate. Fiindcă orice cuvânt are o consecință. Dacă rostiți niște critici mincinoase, să știți că într-un fel sau altul treziți ceva negativ la cel care face obiectul lor, la cel care vă ascultă, și deopotrivă în voi. Da, lucrurile merg foarte departe! Aș adăuga chiar că, dacă sunteți obligați să menționați că o anumită persoană a acționat greșit, încercați, din rațiuni pedagogice, să încheiați conversația menționând una din calitățile persoanei… ea trebuind să aibă cel puțin una! Menționarea defectelor oamenilor nu a folosit niciodată la îndreptarea lor. Așadar, atunci când criticați pe cineva fără să indicați că are totuși anumite calități, puneți un rău peste alt rău: nu este o atitudine constructivă. Dacă vreți să acționați ca o ființă conștientă, luminată, atunci când veți fi obligați să rostiți niște cuvinte negative, încercați să încheiați prin ceva pozitiv – menționând o a doua persoană care posedă calitățile ce îi lipsesc celei dintâi. Da, esențialul constă în a încheia mereu printr-un cuvânt pozitiv12: Să nu te chemi bârfitor şi cu limba ta nu vicleni. (Ecclesiasticul 5.16)

Adevărata autoritate - se obține numai prin bunătate și răbdare

Oricare v-ar fi calitățile, competențele, să nu încercați să vă impuneți altora. De ce? Fiindcă veți trezi în ei dorința de a vă înfrunta. Poate că, la început, ei vor fi impresionați și vă vor respecta, chiar se vor teme de voi… În timp ce voi veți crede că v-ați impus autoritatea, ei vor face însă în secret tot ce pot pentru a se înarma împotriva voastră. Voi ați fost cei care i-ați provocat. Cel care își etalează puterea trezește la ceilalți instinctul de agresivitate. Nu se pot măsura toate modalitățile pe care oamenii sunt capabili să le folosească atunci când un superior, sau o persoană oarecare, i-a umilit printr-o atitudine disprețuitoare, un ton dur, niște cuvinte jignitoare. Adevărata autoritate o veți obține cultivând bunătatea, blândețea, răbdarea. Poate că alții vor interpreta rău în primele momente atitudinea voastră: ei își vor închipui că sunteți slabi, incapabili, și vor încerca să profite de situație. Perseverați însă, ei vor fi obligați în curând să vă recunoască competențele, cât și forța interioară, și atunci le veți câștiga nu numai respectul, dar și prietenia.13

Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari. (1Cor. 1.27)

Adevărata putere se dobândește datorită unor mici strădanii repetate

Puterea omului stă în micile strădanii repetate zilnic. Din nefericire, tocmai aici el capitulează deseori. Suntem capabili din când în când să ne autodepășim și să îndeplinim niște sarcini. Dar este atât de greu să învingem zilnic inerția, lenea, să fim vigilenți, să ne controlăm!...Și totuși, aici se află adevărata putere: în tenacitate. Nimic nu rezistă celui care nu se oprește din drum, fiindcă el declanșează niște legi puternice în fața cărora obstacolele cedează în final. Mulți dintre voi își concentrează energiile în strădania unei clipe! Dacă nu reușiți, renunțați, și de aceea rămâneți slabi. Adevărata putere se dobândește cu prețul unor mici strădanii repetate. Învățând să lucrați continuu, veți găsi ritmul convenabil ce vă va permite să câștigați încet-încet teren. Ce energii veți primi atunci pentru a vă continua lucrarea!14

Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii. (Fapte 2.46)

Adevărul - calitățile manifestate de cel care îl posedă

Atâți oameni pretind că posedă adevărul! Ei ignoră că, pentru a judeca, ai nevoie de niște criterii obiective. Acela care se află în adevăr se distinge prin diferite calități și în mod special prin bunătatea, noblețea sa, dezinteresul său. De aceea, atunci când văd pe cineva pretinzând că deține adevărul în timp ce este plin de ură, arțăgos, răzbunător, eu i-aș spune: „Ei bine, dacă acesta este adevărul, nu merită să faci nici cel mai mic efort să te apropii de el.” Oamenii posedă însă foarte rar niște criterii. Ei văd anumiți indivizi predicând ura și violența în numele adevărului și sunt gata nu numai să îi urmeze, dar să îi imite până la crimă. Să nu îl credeți niciodată pe cel care pretinde că deține adevărul dacă nu vă arată diploma sa. Această diplomă nu este o bucată de hârtie, este o diplomă vie pe care înțelepții și chiar natura o pot citi de departe, fiindcă ea strălucește, ea emite niște raze. Când întâlnim o asemenea ființă, avem senzația că suntem luminați, încălziți, întăriți. Este ca și cum am asista la un răsărit de soare.15

În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. (Efes. 6.10)

Adevărul despre ființe și lucruri - intuiția ne permite să îl cunoaștem

Intelectul este o însușire ce permite omului să cunoască lumea fizică și puțin din lumea psihică, nu mai mult. Așadar, este o însușire foarte limitată. Intelectul singur nu poate cunoaște adevărul. Adevărul despre un trandafir nu reprezintă numai forma sa, culoarea sa, parfumul său, ce poate fi descris sau analizat. La fel se întâmplă și cu ființa umană; adevărul despre ea reprezintă mult mai mult decât am înțelege-o; el înglobează tot ce o privește: sentimentele sale, gândurile sale, proiectele sale, sufletul ei, spiritul ei… Atât timp cât nu le cunoaștem, nu vom cunoaște adevărul despre ea, obținând numai câteva noțiuni despre aparența ei, despre comportamentul ei. Adevărul despre o ființă umană este o sinteză ce poate fi cunoscută prin acea însușire numită intuiție.16

Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. (1Cor. 8.2)

Adevărul - de la teorie la practică

Adevărul este o problemă filosofică, dar și una practică. Fiindcă un adevăr nu este complet atât timp cât ne situăm în planul intelectului, al gândului. Pentru a fi complet, trebuie să îl coborâm în planul sentimentului, și mai jos încă, în planul acțiunii. În mod teoric, intelectual, fiecare poate fi pregătit să admită un adevăr: cât timp este vorba despre teorie, aceasta nu angajează mare lucru. Dar el trebuie să accepte apoi acest adevăr în inima sa și să reușească să îl concretizeze în fapte. Câte dificultăți apar atunci! Să luăm un exemplu foarte simplu. Teoretic, este ușor să admitem că toți oamenii sunt frați. A avea însă pentru toți niște sentimente fraterne este mult mai dificil. Cât despre a acționa fratern, oricare ar fi persoanele și împrejurările, este lucrul cel mai dificil din lume și, trebuie să o recunoaștem, cel mai puțin realizat. Mulți oameni afirmă atunci când li se explică ce este drept și bun:

„Eu am înțeles."

Dar acționează apoi contrar tuturor legilor dreptății și bunătății, fiindcă nu conștientizează că și inima trebuie să-și spună cuvântul, iar voința să se mobilizeze pentru a realiza. Or, orice idee ce nu a fost realizată este aproape inutilă. Atunci când hrănim un gând cinstit, trebuie să reușim să îl iubim îndeajuns pentru a dori să acționăm conform lui:17 Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. (In. 15.13)

Adevăruri și metode ale unui învățământ spiritual - sunt veșnic valabile

Oricare ar fi evenimentele ce se produc în lume, valoarea unui învățământ spiritual constă în faptul că metodele date de el sunt veșnic valabile: cum să dobândim stăpânirea de sine, cum să primim lumina, cum să intrăm în armonie cu toate forțele binefăcătoare și însuflețitoare ale universului... Acestea rămân pentru totdeauna. Fie că este război sau pace, că sunteți săraci sau bogați, că aveți familie și prieteni sau sunteți singuri, părăsiți de toți, nevoile voastre rămân aceleași: veți avea mereu un corp fizic, o inimă, un intelect, un suflet și un spirit pe care trebuie să le hrăniți, ca să vă puteți apropia din ce în ce mai mult de Tatăl Ceresc care v-a creat după imaginea Sa. Încercați să nu nesocotiți nici unul din adevărurile și metodele ce vă sunt date.18

Atunci a zis Iosua către fiii lui Israel: Oare mult veţi rămâne voi nepăsători de a merge să luaţi moştenire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voştri? (Iosua Navi 18.3)

A ierta - lăsând pe Domnul să exercite dreptatea

Cineva v-a făcut un rău… Chiar dacă este greu, învățați să iertați. Aveți încredere în puterea Domnului care este mereu pregătit să vă ofere forță și curaj, când lucrați după legea Lui. Dacă simțiți că persoana care v-a făcut rău merită cu adevărat să primească o lecție, adresați-vă Domnului. Spuneți: „Iată ce mi-a făcut acea persoană, eu sufăr din cauza ei, eu mă confrunt cu multe greutăți (le puteți expune, dacă doriți). Te rog ajută-mă.” Depuneți astfel o plângere la Domnul, așa cum se face la tribunal, iar Domnul Iisus va decide atunci cum va acționa. Voi nu trebuie în nici un caz să vă răzbunați. Eu nu vreau să spun că trebuie înlăturați judecătorii, tribunalele, pedepsele, iar răufăcătorii să fie lăsați liberi, așteptând ca justiția divină să se ocupe într-o bună zi de ei! Nu, judecătorii și tribunalele trebuie să-și facă treaba cât mai bine, fiindcă este o lucrare dificilă. Eu vă atrag numai atenția asupra câtorva principii ale vieții spirituale.19

Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele. (Rom. 12.20,21)

A iubi - fără a aștepta ceva

Putem avea niște proiecte, putem formula unele dorințe, dar existența este astfel făcută încât nu poți fi sigur niciodată de nimic, nici de evenimente, cu atȃt mai puțin de ființele umane. Este inutil să ne plângem, așa stau lucrurile. Veți spune că aveți nevoie să vă bazați pe iubirea părinților voștri, a prietenilor voștri și a ființelor care vă înconjoară. Desigur, dar trebuie să știți că ei se vor gândi uneori la voi, dar deseori ei vă vor și uita, fiindcă ei își au propriile griji, propriile preocupări. Așadar, să nu vă bazați prea mult pe ei; în voi trebuie să instalați ceva stabil. Trebuie să învățați să cunoașteți realitatea lucrurilor și, plecând de aici, să înțelegeți ce este de făcut pentru a nu merge din decepție în decepție. Fiindcă aveți nevoie de iubire pentru a fi fericiți, pentru că în iubire simțiți că vă împliniți, că aveți niște revelații, și pentru că vă doriți ca iubirea voastră să dureze veșnic, iubiți, dar nu așteptați să fiți iubiți. Dacă ființele la care țineți răspund la iubirea și încrederea voastră, cu atât mai bine, mulțumiți Domnului, dar nu vă bazați pe aceasta. Numai astfel vă veți simți liberi.20

Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. (1In. 4.8)

A lua, ne sărăcește - a dărui, ne îmbogățește

Îi auzim mereu pe oameni văitându-se că li s-a luat ceva, că li se datorează ceva, că nu sunt iubiți, că nu se gândește nimeni la ei… Nu numai că se simt săraci și singuri, dar le este frică mereu să piardă câte ceva; atunci, ei se închid, fără să înțeleagă că tocmai această atitudine închisă îi izolează și îi sărăcește și mai mult. Să uite puțin ceea ce le lipsește, să se bucure de cele avute și să lucreze cu acestea! Când ai posibilitatea să îmbrățișezi întreg universul cu ajutorul gândului, să comunici cu toate creaturile luminoase care îl populează, cum să te simți sărac și singur? Ce le mai trebuie să înțeleagă că ei sunt bogați, copleșiți, și că au din ce să ofere și altora? Pentru a te îmbogăți, trebuie să te deschizi, să dăruiești. Cel care ia sărăcește, iar cel care dăruiește, se îmbogățește. Fiindcă a dărui înseamnă a trezi în tine însuți niște forțe necunoscute ce dormitau undeva în profunzimi: ele încep să țâșnească, să circule, și te simți atât de plin încât ești uimit. Îți spui: „Cum se face? Eu am dat, eu am dat, și eu sunt mai bogat...” Da, aceasta este noua viață!21

Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua. (Fapte 20.35)

A mulțumi - fiindcă tot ce ni se întâmplă este pentru binele nostru

În fiecare dimineață, trezindu-vă, chemați mai întâi bucuria și iubirea. În loc să începeți ziua gândindu-vă la diferitele sarcini ce vă așteaptă, spuneți: „Doamne, Dumnezeule, eu Îți mulțumesc că sunt încă viu, că pot respira, mânca, merge, privi, asculta, gândi, iubi, fiindcă acestea sunt niște comori inestimabile.” Apoi, ridicați-vă cu bucurie. Învățați să mulțumiți și pentru fiecare neplăcere a vieții, pentru că este cea mai bună modalitate de a le neutraliza. Dacă începeți să vă plângeți și să vă revoltați, veți fi din ce în ce mai copleșiți. Dar dacă spuneți: „Oh, Doamne, mulțumesc, există desigur un motiv pentru a mă confrunta cu acest obstacol, eu mai am încă ceva de învățat”, veți simți că vă transformați încet-încet dificultățile în aur și pietre prețioase. Da, este ca și cum le-ați acoperi cu un praf de aur sau de cristal: ele vă apar altfel. Nimic nu poate rezista în fața recunoștinței. Așadar, mulțumiți zilnic Domnului până simțiți că tot ce vi se întâmplă este pentru binele vostru. Mulțumiți pentru ce aveți și pentru ce nu aveți, pentru ceea ce vă bucură și pentru ceea ce vă face să suferiți. Chiar nefericiți, trebuie să găsiți un motiv să mulțumiți. Astfel veți întreține în voi flacăra vieții.22

Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl. (Col. 3.17)

Activitățile noastre zilnice - trebuie organizate în jurul unui centru spiritual

Viața zilnică este ca un curent ce vă poartă fără să aveți mereu timpul și posibilitatea să realizați în ce direcție vă antrenează. De aceea, vă lăsați fără încetare copleșiți de tot felul de activități și angajamente care, pe moment, vă par folositoare, acceptabile; după o vreme, vă dați însă seama că ați pierdut mult timp și energie pentru niște rezultate minime. Aceasta nu înseamnă că trebuie să vă consacrați numai unor lucrări spirituale. În realitate, orice activitate poate fi benefică, dar numai dacă vă luați măsura de precauție de a vă lega de un înalt ideal, de o filosofie divină. În ziua în care veți învăța să construiți în voi înșivă ceva solid, stabil, în jurul acestui centru care este spiritul vostru, toate activitățile voastre, chiar distracțiile, vor contribui să alimenteze viața în voi. Spiritul care locuiește într-o ființă nu îi aruncă ficatul, intestinele sau picioarele acesteia, sub pretext că ele nu sunt la fel de nobile ca el. Totul se află la locul său și spiritul se folosește de tot, dar el rămâne în centru. Și tocmai fiindcă spiritul rămâne în centru, această ființă este vie.23

Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor. (Apoc. 22.2)

Ajutoare - pe care le primim sau le oferim

Vi se întâmplă câteodată să conștientizați faptul că sunteți susținuți de niște îngeri binevoitori din lumea invizibilă? Puteți să respirați, să vă hrăniți, să mergeți, să lucrați, să dormiți chiar, fiindcă în fiecare clipă a zilei primiți un sprijin; nu sunteți numai susținuți, ajutați, dar și inspirați pentru a deveni creatori ai vieții voastre. La rândul vostru, și voi susțineți anumite creaturi în lume. Nu le cunoașteți, și în momentul când primesc ajutorul vostru, ele nu știu de unde le vine, dar este o realitate. Fiecare ființă vie emană energii, și când hrăniți în voi gânduri luminoase, sentimente călduroase, atunci când vă rugați sau meditați, emiteți energii benefice, iar acestea aduc un ajutor și o ușurare celor aflați în necaz. Cum să nu găsiți atunci un sens al vieții voastre și niște motive mereu noi de bucurie? Gândiți-vă. Ce încurajare pentru voi simțindu-vă susținuți de mii de îngeri luminoși, și că puteți susține la rândul vostru alte creaturi! 24

Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr. (Ps. 144.18)

Ajutor - ce ne vine de la spiritul din noi

Este adevărat că oamenii nu sunt lipsiți de posibilități în planul fizic, dar cele mai mari posibilități le sunt oferite în planul psihic. Cum însă sunt foarte rar conștienți de ele, ei nu caută să le exploateze; și la cel mai mic incident, îi vedem pierzându-și cumpătul, lamentându-se, alergând după ajutoare materiale, deși posedă în ei destule mijloace ce le permit să reziste. Credinciosul este cel care a înțeles că numai Hristos îi este singur sprijin în împrejurări dificile. El începe astfel prin a pătrunde în sine, legându-se de lumea divină pentru a primi o lumină ce îi va inspira cel mai bun comportament, cea mai bună metodă de folosit: De aceea îl vedem curând liniștit, încrezător, stăpân pe situație. El poate căuta apoi un sprijin material, dar trebuie să caute mai întâi ajutorul în sinea sa. Altminteri, cum ar putea să-și revină dacă și-ar pierde tot controlul de sine? 25

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (In. 16.33)

Anafura - valoarea sa este întărită de atitudinea credinciosului

Anafura primită de creștin la sfârşitul slujbei are rolul să aducă aminte de pâinea pe care, la ultima masă luată cu discipolii săi, Iisus le-a dat-o, spunând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Deoarece ea are aproape aceeași compoziție ca pâinea, anafura nu aduce din punct de vedere material nimic în plus faţă de o mică înghițitură de pâine, dar a primit o funcție simbolică: ea înlocuiește Trupul lui Hristos. În definitiv, nu-i așa că un rol important revine credinciosului? El este cel care, prin atitudinea sa interioară, poate șterge ce a adus binecuvântarea preotului sau, dimpotrivă, să o întărească prin respectul, considerația arătată anafurei.26

Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. (Ps. 17.28)

Anarhia interioară - sau iluzia de a fi propriul stăpân

Cineva se laudă:

Nimeni nu are dreptul să-mi impună voința sa. Eu sunt singurul meu stăpân.”

Sărmanul, să se întrebe mai întâi dacă el singur își guvernează existența!...Iar prin „el” trebuie să înțelegem adevăratul său eu, eul divin. În realitate, alții i-au luat locul: niște forțe haotice, întunecoase, niște pasiuni pe care le-a lăsat să se dezlănțuie în el. În acest timp el, adică adevăratul său eu, este prizonier într-o mică ascunzătoare, hrănit cu mici bucățele de pâine și puțină apă. Atunci, despre ce libertate, despre ce putere vorbește el? Mulți oameni se cred liberi și puternici! Admițând că ei reușesc să se impună pentru un moment anturajului lor, sau chiar unei țări întregi, libertatea și puterea lor nu sunt decât aparente, pentru că în ei domnește anarhia. Această anarhie interioară ce se află la originea tuturor dezordinilor politice și sociale umple închisorile, clinicile și azilele psihiatrice. Până când? Până când oamenii conștienți, vigilenți, reușesc să restabilească în ei înșiși autoritatea Principiului Divin.27

Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău... Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. (Luca 15.21,24)

Animalele interioare - să le domesticim

În loc să conștientizeze rolul imens pe care îl au de jucat în creație, în loc să participe la opera Creatorului, oamenii, asemenea animalelor, se luptă și se distrug. Da, fiindcă natura animală există în realitate mereu în ei sub forma unor instincte necontrolate: agresivitatea, posesivitatea, senzualitatea etc. Oamenii nu s-au descotorosit însă de împulsurile lor animalice, învățând să se prezinte sub niște aparențe mai civilizate. Uneori, în spatele aerului amabil al cuiva care vă surâde spunând: „Bună, ziua, ce mai faceți? Ce plăcere să vă întâlnesc!” se ascunde o fiară sălbatică si nu vrea decât să vă sară în spate pentru a vă sfâșia. Iar voi înșivă nu vă găsiți uneori într-o asemenea stare de spirit?... Niște prezențe animalice se amestecă cu gândurile, sentimentele, dorințele noastre, iar lucrarea noastră constă în a le îmblânzi, determinându-le să lucreze cu noi în sânul armoniei cosmice.28

Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. (Isaia 58.4)

Antipatiile - să le depășim în numele idealului nostru de fraternitate creștină

Spuneți-vă cu tărie că nici simpatiile, nici antipatiile nu vă pot folosi drept niște criterii sigure. Așadar, antrenați-vă să vă depășiți antipatiile și să nu vă mai urmați orbește simpatiile. Să nu uitați niciodată că în fraternitatea creștină noi avem ca ideal formarea pe întreg pământul a unei familii, trăind în pace și armonie, și al cărei exemplu trebuie să îl dați. Chiar dacă cineva vă displace, pur și simplu fiindcă urmați Lui, trebuie să vă străduiți să vă arătați deschiși, înțelegători. Făcând acest efort, voi veți câștiga, fiind pe cale de a obține o izbândă asupra naturii voastre inferioare, care caută mereu să vă antreneze în complicații, neînțelegeri și conflicte. În clipa în care ați izbândit, veți pătrunde într-o lume a armoniei și a luminii. În curând, veți constata chiar anumite schimbări, pentru că părerea voastră s-a schimbat: cei pe care îi priveați înainte cu răceală și chiar ostilitate vor simți că aveți mai multă considerație pentru ei și se vor arăta atunci mai deschiși față de voi.29

Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. (1In. 3.14)

Arborele - analogiile pe care le prezintă cu ființa umană

Există între arbore și ființa umană niște analogii interesante de aprofundat. Să începem cu rădăcinile: ele sunt reprezentate în ea prin stomac, burtă și sex. Omul se înrădăcinează într-adevăr pe pământ prin stomac și intestine pentru a se hrăni și prin sex pentru a se reproduce. Trunchiul arborelui este reprezentat prin plămâni și inimă, care comandă sistemele respiratorii și circulatorii. În arbore, de-a lungul trunchiului, curentul ascendent transportă seva brută până la frunze unde ea se transformă, în timp ce curentul descendent transportă seva elaborată ce hrănește arborele. În om, sistemul venos transportă până la plămâni sângele neoxigenat pentru a se purifica, iar sistemul arterial transportă sângele purificat prin întreg organismul, pentru a-i păstra vigoarea. În sfârșit, frunzele, florile și fructele arborelui corespund în om capului care primește energiile harice, cele ale Soarelui Spiritual: Duhul Sfânt. Cel care trezește spiritul din sine captează energiile divine și devine capabil să dea cele mai bune fructe.30

Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului. (Ps. 51.7)

Armonia - cel mai bun remediu pentru agitație și neliniște

O persoană care nu reușea să se elibereze de stările ei de neliniște a venit să-mi ceară sfatul. Eu i-am spus: „Fiindcă nimic din ce ați încercat nu a mers, iată un remediu la care nu v-ați gândit. Zilnic, puneți-vă în stare de rugăciune. Spuneți-vă: Eu vă iubesc, oameni, eu sunt în acord cu voi, eu vreau să împlinesc voința Domnului, Iisuse miluiește-mă...” și veți simți, încet-încet, o ameliorare. Dacă oamenii sunt atât de neliniștiți, de agitați, este pentru că au lăsat să pătrundă dezordinea în această organizare interioară instalată de Domnul în ei, și ei primesc niște lecții pentru a învăța să reinstaleze ordinea. Întregul univers este armonie, întregul univers cântă în armonie, iar cel care nu respectă această armonie este înlăturat și suferă. De aceea, noi trebuie să căutăm armonia prin iubirea de armonie, prin nevoia de a ne topi în această ordine cosmică daruită de Domnul. Vom deschide astfel porțile forțelor și harului luminos. Fiindcă a te armoniza înseamnă a te deschide, iar această deschidere este condiția pentru ca energia divină binefăcătoare să vină să locuiască în noi.31

Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. (1Cor. 15.10)

Armonia - o lucrare colectivă pentru Împărăția lui Dumnezeu

Fiind din ce în ce mai numeroși când ne reunim, strălucirea noastră fraternă atrage niște energii divine care vin să ne ajute, dăruindu-ne sănătatea, forța, lumina. Noi nu ne reunim în Biserică pentru plăcerea de a ne întâlni și a ne petrece în mod plăcut timpul, ci pentru a înfăptui o lucrare conștientă. Iar această lucrare constă în supunerea vieții noastre personale, limitată, legii fraternității, a universalității, legii armoniei. Fiecare vibrație armonioasă pe care reușim să o creăm ne pune în legătură cu marea armonie cosmică. Cuvântul „armonie” rezumă toate virtuțile, toate binecuvântările. Când armonia va pătrunde în fiecare loc al ființei noastre, ea ne va acorda ca pe un instrument, iar Duhul Sfânt ne va atinge ușor cu suflul Său și va extrage din noi cele mai frumoase sonorități. Aceasta înseamnă a lucra pentru Împărăția lui Dumnezeu.32

Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul. (Fapte 10.44)

„Așează bunătatea ca bază a vieții tale...”

Așează:

Dacă aprofundăm această regulă, o vom găsi extrem de instructivă:

  1. Bunătatea este singura bază solidă pe care se poate așeza o construcție. Chiar dacă această construcție este frumoasă, inteligentă, ea se va prăbuși dacă bunătatea, această bunăvoință pe care suntem în stare să o manifestăm către toate ființele, nu o susține.

  2. Dreptatea este o calitate a măsurii. A fi drept, așa cum indică simbolul balanței, înseamnă să știi să păstrezi mereu echilibrul: să nu cântărești pe un singur taler, ci să veghezi să adaugi puțin într-o parte, să iei puțin din cealaltă...

  3. Înțelepciunea este o limită, adică o frontieră datorită căreia ne putem apăra de dușmanii exteriori și interiori care ne amenință.

  4. Iubirea ne dă gustul lucrurilor. Chiar dacă posedăm bogăția, cunoașterea, gloria, viața ne va părea insipidă fără iubire!

  5. Adevărul este lumina ce ne luminează calea: datorită lui noi înaintăm, fără să riscăm să ne rătăcim sau să cădem.33

Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială. (Pilde 8.12)

Ateul - comparabil cu acela care, în fața unei ființe umane, și-ar lua în considerare numai anatomia

Ateii sunt mândri că dau dovadă de luciditate, de logică, de judecată: cel puțin, ei se pronunță după ceea ce văd, aud, ating, măsoară... În timp ce, acestor sărmani credincioși atât de obsedați de credința lor le lipsește complet obiectivitatea. Ei bine, oricât de inteligent ar fi, cel care nu acceptă existența unui Creator, realitatea sufletului, nemurirea spiritului, va fi mereu lipsit de un element esențial pentru a-și completa observațiile și judecățile. Fiind lipsit de acest element, el este limitat, pentru că se oprește la formă, la suprafața existenței. Ateul poate fi comparat cu cineva care, în fața unei ființe umane, i-ar lua în considerație numai anatomia. Atât timp cât este vorba de a identifica membrele, organele, și a le descrie, anatomia poate fi suficientă. A te opri însă la anatomie înseamnă a studia un corp fără a ține cont de viața ce îl însuflețește. Numai credința în viața sufletului și a spiritului, adică în Dumnezeu, unde își are originea tot ce există, ne poate oferi adevărata dimensiune a ființelor și a lucrurilor și ne trezește sensibilitatea față de curenții care circulă în noi.34

Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. (Ps. 13.1)

A ne împăca - cu toate creaturile înainte de a părăsi pământul

Veți părăsi într-o bună zi pământul și este important ca în clipa plecării să fiți în armonie cu toate creaturile. Dacă sunteți în conflict cu unele, nu lăsați să se prelungească această situație, căutați să vă împăcați cu ele, altminteri aceasta se va înscrie în voi ca o datorie de plătit. Și să nu așteptați ultima clipă. Veți spune că există unele persoane pe care nu le puteți revedea niciodată, și altele care nu vor accepta niciodată să se împace cu voi. Să admitem... Puteți căuta însă aceste persoane cu ajutorul gândului și, în inima, în sufletul vostru, să vă împăcați cu ele. Chiar dacă la apropierea morții nu sunteți capabili să întreprindeți ceva, aveți încă posibilitatea să nutriți niște sentimente de iubire, de bunăvoință față de întreaga creație, de ființele care vă înconjoară, de cei care i-ați cunoscut. Cel care iubește este stăpânul morții.35

Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. (1In. 4.21)

A poseda - realitate și iluzie

Posedați un obiect, dar el nu vă aparține cu adevărat numai prin faptul că este în posesia voastră. El vă aparține numai dacă vă inspiră, dacă simțiți interior o bucurie, o lumină, provocate de el. În acea clipă, chiar dacă nu este cu adevărat al vostru, el vă aparține. Astfel, întreaga creație, cu munții, oceanele, soarele și stelele, poate fi a voastră. Da, dacă le admirați, dacă le iubiți, dacă inima și sufletul vostru se umplu de recunoștință pentru Creator, ele sunt ale voastre și nimeni nu vi le poate lua. Iată ce părere trebuie să adoptați de acum înainte pentru a înțelege ce este al vostru și ce nu este. Un bărbat este căsătorit și, fiindcă se poate impune soției sale, obligând-o să facă ceva, interzicându-i altceva, el își închipuie că ea îi aparține. Nu, este o iluzie. Dacă însă o admiră, o consideră drept o fiinţă prețioasă, un aspect al Mamei Divine, atunci ea îi aparține, chiar dacă îi lasă cea mai mare libertate, chiar dacă nu o atinge. Oamenii își închipuie că, pentru a poseda ceva sau pe cineva, trebuie să-l țină în mâinile lor. Nu, din nefericire, ei se cramponează cel mai mult de ceea ce le aparține cel mai puțin.36

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. (Mat. 6.19)

Atenția - o atitudine ce ne permite să simțim cerește

Vă rugați, cereți ca lumina să vă cuprindă, ca harul să vină asupra voastră... Dar atunci când ele apar, voi aveți privirile ațintite de multe ori în altă parte! Apoi vă plângeți că viața spirituală nu vă aduce nimic. Desigur, oare ce poate ea aduce celor care, cerând lumina și bucuria celeste, sunt incapabili să simtă când ele vin să îi viziteze? Nu vă folosește la nimic să vă rugați, dacă nu ați dezvoltat acest simț subtil ce vă avertizează că ați fost auziți. Atunci, în loc să cereți tot felul de lucruri Domnului, străduiți-vă, dimpotrivă, să rămâneți în așteptare: simţurile voastre spirituale vor intra în activitate și veți reuși să percepeți, încet-încet, ajutorul ce parcurge spațiul și care vă vine în întâmpinare.37

Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. (Ps. 142.7)

Bilanțul propriei vieți - să nu așteptăm prea mult să îl facem

Mai devreme sau mai târziu, vine o clipă în care oamenii își fac bilanțul vieții. Atunci, dacă ei sunt cinstiți, ei sunt deseori obligați să recunoască faptul că și-au risipit de multe ori energia, sănătatea, frumusețea în niște activități ce nu meritau prea mult. Bineînțeles, au avut și unele mici avantaje; dar, dacă ar fi pus toate acestea în balanța divină, și-ar fi dat seama că puținul ce l-au câștigat nu compensează bogățiile pierdute. Din păcate, este o modalitate de calcul pe care bărbații și femeile o fac deseori prea târziu. Când pornesc la cucerirea averii, a puterii, a gloriei sau chiar a cunoașterii, nu le vine ideea să evalueze pierderile pe care acțiunile lor le pot deopotrivă antrena. Și chiar dacă sunt mândri că și-au atins scopul, după câțiva ani, îi regăsim epuizați, bolnavi fizic și psihic, pierzându-și pofta de mâncare, somnul, bucuria. În acel moment, își dau seama că tot acest câștig nu merita întregul efort depus și își spun: „Dacă aș fi știut!...” Este însă prea târziu; acest calcul ar fi trebuit făcut mult mai devreme!38

Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare. (Ecclesiastul 2.11)

Binah, Hohmah, Kether - regiuni pe care șarpele nu le poate atinge

Un discipol atinge un nivel de conștiință superior după o îndelungată lucrare. De îndată ce l-a atins, îi este totodată dificil, și chiar mai dificil, să îl mențină. De aceea, stabilitatea este considerată ca o culme, acel moment în care discipolul poate în sfârșit să spună, asemenea preotului din Egiptul antic: „Eu sunt statornic, fiu al statorniciei, conceput și zămislit pe tărâmul statorniciei.” În ce constă stabilitatea? Să nu te clatini în fața răului înseamnă să te înalți până la regiunile unde nu mai există vreo tendință de posesie. De ce anumite evenimente care ne-au iritat, ne-au descurajat, la un moment dat, nu ne-ar atinge deloc dacă s-ar produce în alte împrejurări? Se spune în Cabală că șarpele poate urca până la anumiți sefiroți, dar că îi este imposibil să atingă această regiune formată de cei trei sefiroți - Kether, Hohmah și Binah. Iar cum noi suntem creați după chipul lui Dumnezeu, există și în noi niște regiuni unde răul nu-și mai găsește condiții favorabile de existență. În regiunile sublime ale ființei noastre și ale universului domnesc o asemenea Lumină, o asemenea intensitate a vibrațiilor, încât tot ce nu este în armonie cu această puritate, cu această Lumină, este îndepărtat.39

Şi Domnul a zis către Satan: Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui. (Iov 2.6)

Bobul de grâu - aventura sa prezintă niște analogii cu evenimentele vieții noastre interioare

Meditați la lunga aventură a bobului de grâu înainte de a deveni acea pâine oferită ca hrană oamenilor. El este însămânțat în întuneric și frig, apoi moare dând naștere unui nou germene. Când acest germene iese din pământ, el descoperă aerul, lumina, și devine un spic frumos. Vine însă ora secerișului: spicele sunt cosite, apoi bătute, fiindcă bobul trebuie separat de pai. Apoi, acest bob este dus la moară pentru a fi măcinat și transformat în făină. Brutarul amestecă într-o zi făina cu apă și o modelează până când devine un aluat compact. Când a dat aluatului forma unei pâini, vine proba focului: pâinea este pusă la cuptor. De îndată ce este bine coaptă și aurie, ea este pusă pe o tavă de unde este livrată dinților oamenilor. Și câte suferințe mai urmează încă! Ea este totuși fericită fiindcă îi hrănește. Cum ne privește această aventură a bobului de grâu? Toate etapele transformării sale își au echivalentul în viața noastră interioară, meditați-le cu atenție. Aceste încercări ne fac să creștem, să ne maturizăm, să ne „coacem”, până când ajungem la masa Domnului pentru ca El să se încânte de noi.40

Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu... (Luca 22.31)

Bogățiile materiale și spirituale - pentru a le păstra, trebuie să le împărțim cu ceilalți

Pe pământ observăm în aparență numai nedreptăți. Unii au totul: sănătate, frumusețe, bogăție, talent, virtuți, iar alții, foarte puțin. În realitate, nimic din ceea ce oamenii au primit la naștere nu a fost opera hazardului, a ceva arbitrar. Pentru tot ceea ce posedă astăzi, părinții lor au lucrat ca să obțină, iar Justiția Divină le-a distribuit niște daruri echivalente strădaniilor, atât în planul material, cât și în planurile psihic și spiritual. Tot ceea ce posedăm este așadar consecința a numeroase vieți de strădanii. Atenție, însă, toate acestea nu ne-au fost date definitiv. Pentru a păstra aceste achiziții în viitor, depinde de fiecare să le folosescă cumpătat și mai ales să îi facă să beneficieze și pe ceilalți de ele. Toate înzestrările pe care le-am primit la naștere trebuie să le fructificăm, iar cea mai bună metodă este de a le folosi nu numai pentru noi, dar și pentru a-i ajuta pe alții, căutând să le ușurăm viața.41

Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. (Mat. 25.16,17)

Bogățiile spirituale - ne fac fericiți și generoși

Mulți știu că o condiție a echilibrului, a împlinirii lor, este să acorde prioritate vieții interioare față de achizițiile materiale. Atunci, de ce se comportă ca și cum nu ar ști? Îi vedem alergând în permanență după bani, onoruri, glorie. Cum să nu fie tentați? Se face atât tapaj despre reușita socială! Ziarele, radioul, televiziunea laudă zilnic succesul câtorva indivizi care „au reușit”. Ele trezesc astfel dorința altora, mai puțin favorizați, care nu se îndoiesc că acești oameni admirați, celebri, sunt cu adevărat fericiți, oare de ce? Fiindcă ei simt vag că nimic din ceea ce posedă nu le aparține cu adevărat: ei se află la cheremul evenimentelor, al intrigilor rivalilor sau concurenților care devin mai activi și mai abili ca ei. Dimpotrivă, cel care a lucrat să dobândească niște bogății spirituale simte că acestea îi aparțin cu adevărat. Ele îi permit să reziste în fața dificultăților întâlnite în cale; el este gata să le împartă cu alții, fiind conștient nu numai că nu va pierde nimic, fiindcă generozitatea sa îl va îmbogăți astfel mai mult.42

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. (Mat. 6.19,20)

Bucuria - privilegiu al naturii noastre de origine divină

Pentru ca bucuria să nu vă mai părăsească, străduiți-vă să vă înălțați cât mai des posibil până la regiunile sufletului, ale spiritului. Numai sufletul / spiritul are puterea de a vă face să trăiți în spațiul infinit și în veșnicie. În acea clipă, chiar dacă vă lovește un necaz, chiar dacă suferiți, resimțiți încă bucuria. Suferința și bucuria… Veți spune că nu este posibil să trăiți în același moment două stări atât de contradictorii. Ba da, este posibil. De ce? Fiindcă noi suntem constituiți din două naturi: o natură pur umană, ce este slabă, vulnerabilă și resimte mereu în mod dureros cel mai mic necaz, cel mai mic obstacol, cea mai mică pierdere; și o natură superioară pe care nu o poate atinge nici un rău. Dacă vă învățați să observați tot ce vi se întâmplă din punct de vedere al naturii voastre superioare, veți descoperi că tristețea și necazul sunt un fel de mâl fertil din care arborii și florile grădinii voastre interioare se pot alimenta pentru a se dezvolta.43

Şi Domnul a zis către Satan: Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui. (Iov 2.6)

Calitățile ființelor - înțeleptul își fixează atenția asupra lor

Câte pagube se produc zilnic prin această tendință deplorabilă de a găsi ceva negativ de difuzat despre unii sau alții! Ziarele, radioul, televiziunea nu fac decât să amplifice această tendință. Ce plăcere poți avea concentrându-ți atât de mult atenția asupra a ceva ridicol, prostesc sau vicios? Ce interes există în a cotrobăi în viața intimă a oamenilor pentru a descoperi în ea niște detalii penibile și a le etala apoi ca să distrezi mulțimea? Nu are mare importanță, dar această tendință ce se amplifică subminează în final o societate, deoarece se desfășoară asupra ansamblului populației. Cel care va remarca aceste detalii va deveni mai grosolan sau se va deforma, alegând cuvintele cele mai crude pentru a le difuza. În fiecare ființă umană putem descoperi ceva respingător, ridicol, nu este aici nimic nou, dar de ce atâta insistență? Societatea nu va deveni mai bună. Înțeleptul încearcă să adopte o altă atitudine. El nu este orb, el este chiar foarte lucid, capabil deopotrivă să critice, să râdă de cineva, dar consideră că cel mai important lucru la ființe sunt calitățile și virtuțile lor. El își concentrează astfel atenția asupra acestor calități și virtuți, și prin această atitudine întărește binele în ei și în el însuși. El face în acest caz o lucrare constructivă.

Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului. (Ps. 36.27)

Calități și virtuți - noi suntem numai niște emisari

Deoarece posedă unele calități și virtuți, oamenii își închipuie că ei înșiși sunt izvorul lor. Nu, izvorul acestor calități și virtuți nu se află în ei. Toate impulsurile bune ce îi însuflețesc vin de foarte departe, de foarte sus, iar ei sunt numai niște conductori. Cel care știe să se exprime cu bunătate, cu generozitate, este emisarul unor entități de iubire. Dumnezeu l-a ales ca mesager pentru că a dobândit aceste calități cu multă trudă. El posedă elementele necesare, starea potrivită acestei transmisii. Dacă și-a pregătit creierul pentru a deveni un mesager al înțelepciunii, atunci va propaga Lumina, Cuvȃntul Adevărului, în lume. La fel se întâmplă și pentru integritate, curaj, puritate și toate celelalte virtuți. Natura este statornică și autentică; ea determină și așează fiecare ființă în funcție de idealul ei și de lucrarea pe care deja a împlinit-o. Astfel ea devine un mijlocitor pentru virtuțile pe care aspirațiile sale le-au atras.44

Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. (Luca 21.28)

Camera liniștii

Încercați, dacă este posibil, să aveți în apartamentul vostru o cameră, oricât de mică, consacrată liniștii. Alegeți pentru pereți niște culori frumoase, luminoase, puneți acolo niște icoane și consacrați-o Tatălui Ceresc, Maicii Domnului, Duhului Sfânt, îngerilor, arhanghelilor. Să nu lăsați să intre nimeni acolo, iar voi intrați numai dacă vă simțiți în stare să faceți liniște în voi pentru a auzi vocea lumii divine. Pe măsură ce pregătiți această cameră a liniștii, străduiți-vă să o pregătiți și în voi, în sufletul vostru, în inima voastră. Astfel, într-o bună zi, oriunde ați fi, chiar în mijlocul unor agitații, veți putea pătrunde în camera voastră interioară pentru a găsi acolo pacea și lumina. Noi trăim în același timp în două lumi: exterioară și interioară, vizibilă și invizibilă, materială și spirituală, de aceea este de dorit să avem această cameră a liniștii în același timp în noi și în afara noastră, ținând-o la adăpost de toate formele de zgomot.45

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Mat. 6.6)

Capacități mediumnice - exercitarea lor necesită o lucrare prealabilă de discernământ și purificare

Există unele persoane dotate cu însușiri mediumnice: ele captează din invizibil niște curenți de forțe, niște imagini, niște mesaje. Mulți le invidiază această înzestrare, fără să se întrebe despre existența unor riscuri în transmiterea acestor mesaje, dacă aceste persoane au înțeles bine originea și natura celor captate. Oare aceste comunicări sunt adevărate? Vin ele din lumea luminii? Iată niște întrebări de pus. Acela care posedă niște însușiri mediumnice – mai mult sau mai puțin, fiecare le posedă și le poate dezvolta – trebuie să înfăptuiască o adevărată lucrare a gândului: o lucrare de luciditate și purificare. Numai astfel aceste însușiri numite extrasenzoriale îi vor fi utile lui și altora. Altminteri, el nu va fi decât un fel de canal, o țeavă ce lasă să treacă apă curată sau apă murdară. În ziua în care el va deveni un medium conștient, el va fi ca o creangă de copac ce știe să transforme seva primită, pentru a face să apară frunzele, florile și fructele.46

Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. (Ps. 50.11)

Capodoperele de artă - nu sunt suficiente pentru a umple sufletul uman

Cei mai mulți oameni simt vag în sinea lor nevoia unei hrane pe care activitățile vieții zilnice nu o pot aduce. De aceea, ei citesc sau merg la cinema, la teatru, la concerte, în muzee, pentru a găsi această hrană de care au nevoie. Dar ei trăiesc mereu o insatisfacție, un vid, dacă nu se străduiesc să o caute deopotrivă în ei înșiși, pe culmile sufletului și ale spiritului. Pentru că și cei mai mari artiști sunt limitați în modalitatea lor de exprimare, ei nu au posibilitatea de a traduce cu exactitate tot ce văd, aud sau simt în lumile lor de inspirație. Capodoperele de artă vă pot aduce multe, dar să nu uitați niciodată că în sufletul vostru există niște regiuni ce vă vor aduce mai mult dacă veți reuși să le descoperiți. Dumnezeu a pus în om acest instinct ce îl îndeamnă să meargă mereu mai departe, mereu mai sus; este o caracteristică unică a sa printre creaturile vii. Numai practica spirituală îl face capabil să se înalțe deasupra sa însuși și să intre în contact cu acele regiuni pe care le simte confuz că sunt adevărata sa patrie:47

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. (Mat. 11.28)

Capricorn și Leu - concentrare și dilatare

Când simțim nevoia să ne relaxăm, ne îndreptăm spontan privirea spre marile spații, către imensitatea cerului. Dacă rămânem însă în această stare de dilatare, nu vom realiza nimic pe pământ; pentru a putea acționa, trebuie să folosim legea concentrării. Noi avem nevoie de marile întinderi pentru a ne dilata, apoi trebuie să ne repliem și să ne concentrăm pentru a culege niște forțe și a acționa.

Dilatarea și concentrarea corespund unor semne astrologice: Leul, semn de foc, și Capricornul, semn de pământ. Leul este un semn exteriorizant: el proiectează, el cheltuie. Dimpotrivă, Capricornul este un semn interiorizant: el acumulează și condensează. Sub influența sa, între lunile decembrie și ianuarie, pământul își concentreză energiile în rădăcinile arborilor pentru a pregăti explozia din lunile iulie și august: belșugul de fructe sub influența Leului.48

Şi vor cunoaşte toţi pomii câmpului că Eu, Domnul, pomul înalt îl fac mic şi pe cel mic îl fac înalt; pomul verde îl usuc şi pomul uscat îl înverzesc. Eu, Domnul, am spus acestea. (Iez. 17.24)

Cartea vieții - simțim dacă numele nostru este înscris în ea

În mai multe pasaje din Biblie se menționează o carte numită „cartea vieții”. În această carte a vieții, care este desigur un simbol, sunt înscrise niște nume. Vă întrebați cum puteți ști dacă numele vostru este înscris în această carte? Este simplu: exact cum știți dacă el este înscris în registrele unui organism sau al unei administrații. Ați dorit să vă abonați la un ziar: o secretară v-a notat numele, adresa, iar poștașul vă pune în cutia de scrisori fiecare nouă apariție din acest ziar. La fel, când numele vă este înscris în înalt, în cartea vieții, este ca și cum ați fi abonați la un ziar, dar un ziar foarte special ce se adresează sufletului, spiritului vostru, și vă aduce zilnic o cunoaștere nouă, o mai bună înțelegere a lucrurilor, un ajutor în fața greutăților. Așadar, binecuvântați să fie cei și cele al căror nume este înscris în cartea vieții! Puterea, bogățiile, gloria... totul pălește în fața sa.49

Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului. (Apoc. 21.27)

Cântecul - ne eliberează de greutățile și tensiunile interioare

Fiecare ar trebui să cânte, chiar și cel care o face fals, fiindcă este o modalitate de a face o lucrare asupra ta însuți. Atunci când noi cântăm, în mod fiziologic, ceva puternic se pune în mișcare de la gât și până la diafragm: vocea țâșnește și ne simțim încet-încet eliberați de tensiunile și poverile interioare. Ce știm despre îngeri? Ei sunt reprezentați ca niște creaturi înaripate care cântă. Asemenea păsărilor. Îngerul și pasărea sunt asociați ideii de sprinteneală, de zbor, dar și de cântec. Nu este oare o invitație și pentru noi de a cânta pentru a ne descotorosi de tot ce ne împovărează? Oamenii s-ar putea vindeca de multe tulburări mentale cu ajutorul cântecului! Pentru că vibrațiile vocii au deopotrivă puterea de a descompune prezențele obscure ce încearcă să se agațe de noi. Cântecul este o expresie a vieții; viața însăși nu este altceva decât un cântec. Nimic nu este mai necesar, mai însuflețitor decât să ne smulgem din atmosfera greoaie ce ne înconjoară, avântându-ne în acele regiuni unde totul este armonios, luminos, ușor!50

Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte... (Ps. 91.1)

Cârtița, peștele, pasărea - corespund la diferite niveluri ale conștiinței umane

Se pot găsi unele analogii între viața anumitor animale și viața psihică a oamenilor. Să luăm exemplul cârtiței: ea trăiește sub pământ, departe de lumină, iar pentru a se deplasa, ea este obligată să sape în pământ lungi galerii pe care plugul țăranului le distruge uneori. Fără îndoială, această viață obscură și limitată îi convine, fiindcă ea este o cârtiță; ea nu își poate închipui o alta. Viața peștelui este mai liberă decât cea a cârtiței, pentru că spațiul în care el se mișcă este mai puțin întunecos și strâmt. Mult mai liberă este însă viața păsării! Întreg spațiul îi aparține și ea cântă, ea se bucură în lumina soarelui. Cârtița (pământul), peștele (apa), pasărea (aerul) sunt aici niște simboluri; fiecare corespunde unui nivel de conștiință, iar nivelul de conștiință determină destinul ființelor.51

Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi: altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. (Ps. 83.3,4)

Cele cinci simțuri - ce ne pot învăța despre persoanele pe care le întâlnim

Vederea, auzul, mirosul, gustul, pipăitul ne oferă o bună cunoaștere a realității materiale. Dar cele cinci simțuri au niște prelungiri în lumea psihică și, pentru cel care a învățat să le exerseze, ele sunt folositoare și în relațiile sale cu ceilalți. Ochii îi permit să interpreteze anumite detalii imperceptibile ale comportamentului. Urechile, dincolo chiar de cuvintele rostite, analizează intonațiile unei voci, chiar la telefon. Mirosul percepe mirosurile unor emanații psihice, iar gustul le descoperă savorile. Cât despre pipăit, este de ajuns să strâgem mâna unei persoane pentru a fi imediat informați despre caracterul ei, fiindcă într-o strângere de mână o ființă se exprimă în întregime. Câți oameni nu regretă că nu au știut să fie ageri în fața unor persoane întâlnite! Ei le-au supraestimat pe unele, le-au subestimat pe altele… De ce? Fiindcă sunt mereu prea grăbiți să dea niște sentințe. Ei se pronunță după o primă impresie și uneori le este suficient. De acum înainte, trebuie să devină mai puțin grăbiți, mai prudenți, mai chibzuiți, știind că, dacă este dificil să îi cunoști pe oameni, cele cinci simțuri bine exersate ne furnizează deja câteva indicații.52

Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă. (In. 7.24)

Cele patru elemente - și încercările ce le corespund

Pentru a evolua, noi trebuie să trecem niște examene, să înfruntăm niște mari încercări. Desigur, vom suferi, dar dacă le depășim, vom ști cel puțin de ceea ce suntem capabili. Aceste încercări sunt în legătură cu cele patru elemente: pământul, apa, aerul și focul. Pe tot parcursul vieții noastre, ele ne apar fără încetare. Încercările pământului sunt ca niște cutremure, ele ne verifică voința, răbdarea și statornicia. Oare, după imaginea piramidei, fundațiile noastre sunt suficient de solide? Încercările apei ating lumea sentimentelor. Ele ne cufundă în valurile negre ale urii, ale trădării, iar iubirea din noi trebuie să poată neutraliza toate aceste otrăvuri. Încercările aerului sunt produse de niște tornade și uragane. Intelectul nostru își va pierde direcția sau va continua să vadă limpede și să judece corect? Încercările focului sunt cele mai teribile. Ele ard toate impuritățile ce ne împiedică sufletul să se unească cu Domnul, cu Izvorul tuturor existențelor. Pentru a-L găsi pe Dumnezeu, noi trebuie să trecem prin focul purificator.53

Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. (1Cor. 3.15)

Celulele corpului nostru - un popor din noi care trebuie educat prin exemplul nostru

De ce trebuie să vă supravegheați întotdeauna gândurile, sentimentele, faptele? Pentru că sunteți locuiți de un întreg popor de celule ce vă reproduc atitudinile, comportamentul. De fiecare dată când încălcați legea, acest popor ia notă și vă imită. Așadar, dacă simțiți apoi niște hărțuieli, niște indispoziții, să nu vă mirați. Voi sunteți cei care, prin propriul exemplul, v-ați educat prost celulele, și multe dezordini, tulburări fizice și psihice sunt consecința acestei educații greșite. Lucrați bombănind, trântiți scaunele, închideți ușile cu piciorul, ciocniți mobilele, aruncați cu obiecte... După puțin timp, simțiți că nu merge ceva în voi și vă întrebați ce se întâmplă. Este inutil să căutați mai departe: pur și simplu, micile creaturi din voi, celulele voastre care v-au văzut acționând sunt pe cale să vă imite: ele bombăne, ele se enervează, ele lovesc...54

Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei. (Ps. 106.13)

Celulele corpului nostru - un popor ce ne observă și ne imită

Cel care iese din casă pentru a-i întâlni pe alții se străduiește să fie prezentabil în hainele sale, în mimica sa, în gesturile sale, în cuvintele sale. Dar, dacă el este singur acasă, cum nu îl observă nimeni, el își face de cap. În realitate, oare el este cu adevărat singur? Nu, el este locuit de un întreg popor, celulele sale, care sunt niște entități vii și inteligente. Acest popor îl observă și privirea sa este mult mai severă ca a celei din societate, fiindcă nu hainele sau gesturile sale bine studiate sunt cele ce îl impresionează, ci numai ce este el în profunzime. Gândiți-vă mai des să luați în considerare acest popor care se află în voi fiindcă, dacă el simte că vă lăsați interior pradă lenei, senzualității, dezordinii, violenței, el își spune: „Acesta este exemplul oferit de stăpânul nostru, iar noi îl vom imita, va vedea el ce va urma!” Și iată revoluția, nu numai în organismul vostru fizic, dar și în organismul vostru psihic. În timp ce, dimpotrivă, dacă știți să îi dați exemplul bun, acest popor este capabil să facă niște minuni.55

Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. (1Tim. 4.12)

Celulele organismului - și educarea lor

Sunteți cu toți capabili să vă entuziasmați descoperind un adevăr spiritual și sunteți sinceri afirmând că doriți să trăiți de acum încolo în armonie cu el. Se întâmplă însă ca acest entuziasm să vă părăsească foarte repede. De ce? Pentru că nu ați învățat încă să vă impuneți poporului vostru, locuitorilor, acestor miliarde de celule ce formează organismul vostru. Ei nu sunt toți convinși: această lumină pe care ați primit-o, această hotărâre bună ce ați luat-o nu au reușit să îi atingă decât pe unii dintre ei. Ceilalți fac pe surzii și refuză să fie deranjați din vechile obiceiuri. Ei rezistă și, fiind mai numeroși, câștigă partida. Este dificil de antrenat toată această populație interioară, dar este baza lucrării spirituale: să încercăm să pătrundem suficient în noi, stabilind încet-încet cu ajutorul gândului niște legături cu celulele tuturor organelor noastre pentru a le educa. Ele vor deveni astfel mai receptive și vor accepta să ne susțină pe calea luminii.56

Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; (Ps. 1.1)

Centrii noștri sufletești- disciplina necesară dezvoltării lor

Dumnezeu a înzestrat ființa umană cu niște centri sufletești ce îi permit să intre în legătură cu regiunile spirituale. Acești centri sunt în lumea sufletului echivalentul unor organe din planul fizic, și în timp ce noi le conștientizăm realitatea, trebuie să adoptăm o disciplină care să ne permită să îi dezvoltăm. De ce Părinții au oferit niște reguli și practici ce au fost numite morală? De ce este mai bine să le respectăm? Pentru că, în mod contrar a ceea ce pretind anumite spirite așa zise „libere”, nu este vorba de a-i supune pe oameni unor convenții sociale arbitrare. Adevăratul motiv este că fiecare gând, fiecare sentiment, fiecare faptă are niște repercursiuni până în profunzimile ființei noastre și, în funcție de natura sa, fiecare gând, fiecare sentiment, fiecare faptă împiedică sau favorizează funcționarea centrilor noștri spirituali.57

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)

Cercetarea științifică - trebuie însoțită de o cercetare spirituală

Niște arme ce favorizează instinctul de agresivitate, dar și un confort ce favorizează instinctul de lene… oare cercetătorii, inventatorii au de ce să fie fericiți și mândri furnizând oamenilor atâtea mijloace de distrugere? Atunci când nu se distrug cu ajutorul armelor, ei își pierd încet-încet rezistența fizică și facultățile psihice din cauza tuturor acestor aparate puse la dispoziția lor, ce îi scutesc de eforturi. În aparență, există un progres: da, aparatele progresează, nu oamenii! Oamenii slăbesc. De aceea, cei care judecă, chiar și niște oameni de știință, se îndoiesc din ce în ce mai mult că acest progres tehnic contribuie la binele omenirii. Nu este cazul să se oprească progresul tehnic: chiar Inteligența Cosmică îi determină pe oameni să cerceteze. Nu trebuie să încetăm niciodată să căutăm, să inventăm, nu trebuie să neglijăm nici una din posibilitățile oferite de materie; ceea ce trebuie, este să dăm o altă direcție cercetării științifice. În realitate, atunci când vor învăța să lucreze asupra materiei lor psihice, oamenii vor fi capabili să folosească pe deplin și benefic toate bogățiile materiei fizice. Progresul tehnic va constitui pentru ei un adevărat progres numai dacă îl vor însoți de o cercetare interioară, punându-și toate strădaniile sub autoritatea spiritului.58

Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. (Gal. 6.7)

Cercul - centrul și periferia, spiritul și materia

Cercul cu punctul central este o structură pe care o întâlnim peste tot în univers. Este cea a sistemului solar cu soarele în centru. Mai este și cea, la cealaltă extremitate a scării mărimilor noastre, a celulei ce se compune dintr-un nucleu, o substanță numită citoplasmă și împrejur o peliculă, membrana. Regăsim o structură analogă în ou (gălbenușul, albușul și coaja), dar și în majoritatea fructelor (sâmburele sau sâmburii, pulpa și pielița). Orice organism viu este format dintr-un centru, apoi dintr-un spațiu în care circulă viața, și în sfârșit dintr-o „piele” ce servește ca frontieră, ca limită. Spațiul care înconjoară punctul reprezintă materia. Fiindcă materia este indisociabilă de noțiunea de spațiu, în timp ce spiritul se reduce la un punct. Iar puterea spiritului constă în faptul că, fiind o entitate imperceptibilă, el acționează în același timp peste tot.

Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară. (Mat. 23.26)

Cerințe - natura lor determină destinul ființelor

De când au apărut pe pământ, oamenii cer fără încetare lucruri noi. Evident, este un semn de evoluție: pe măsură ce se fac simțite noi cerințe, societățile se transformă, se îmbogățesc, creează. În același timp, ar fi bine să ne gândim o clipă, întrebându-ne despre natura acestor pretenții, Pentru că această lăcomie, această poftă nemăsurată, această neîndestulare ce îndeamnă mulți oameni să-și caute satisfacțiile în planul material, poluând și distrugând planeta, îndreaptă omenirea spre catastrofă. Dacă s-ar întreba puțin ce voce din sinea lor cere ușurința, confortul, plăcerile, ei și-ar da seama că este vocea naturii lor inferioare, egoistă, capricioasă, crudă. Destinul omului este determinat de calitatea cerințelor sale; dacă el se încăpățânează să-și caute plăcerea în planul fizic, înseamnă că nu a încercat niciodată să-și pună în valoare bogățiile spirituale. Creatorul a pus în ființa sa, într-o stare subtilă, echivalentul a tot ce el poate găsi în exteriorul său, el învățând astfel să se hrănească din bogățiile spiritului. Atunci, nu numai că nu va mai face rău nici naturii, nici oamenilor, dar tot ceea ce el va împlini în planul fizic va fi marcat de pecetea spiritului.59

Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem. (1In. 3.21,22)

Cerul înstelat - tot ce ne aduce contemplarea sa

Noaptea, când cerul este senin, opriți-vă un moment să contemplați stelele. Închipuiți-vă că părăsiți pământul, cu disputele, cu tragediile sale, și că deveniți un cetățean al cerului. Pe măsură ce faceți această ascensiune în spațiu, veți simți că sufletul vostru desfășoară niște antene foarte subtile ce îi permit să comunice cu regiunile cele mai îndepărtate, și că Acela care a creat atâtea lumi desigur le-a populat cu niște creaturi mai înțelepte, mai frumoase, mai puternice decât oamenii. Văzându-i cum vorbesc, cum se ceartă, cum se omoară, cum să ne închipuim că pe pământ – care este un grăunte de pulbere în imensitate – a instalat Creatorul cele mai perfecte creaturi ale sale? Gândindu-vă că aceste stele ce le contemplați există de miliarde de ani, că Dumnezeu Care a creat lumea este veșnic, că voi ați fost zămisliți după chipul Lui, veți simți că spiritul vostru este și el veșnic.60

Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari. (Iuda 1.6)

Coborârea în materie - a fost prevăzută

În cartea Facerea, se spune că Adam și Eva nu au ascultat de Domnul și au fost alungați din Paradis. Este o pericopă destinată să explice opacizarea ființei umane, orientarea către materie. În realitate, această coborâre era prevăzută de Providență. Oamenii se află astăzi în acest stadiu al dezvoltării lor: în plin materialism. Nu este, însă, stadiul definitiv. De îndată ce vor încheia această experiență, ei se vor reîntoarce către regiunile sufletului și ale spiritului pe care le-au părăsit și, datorită tuturor experiențelor făcute în materie prin intermediul intelectului, vor reveni îmbogățiți.61

Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. (Fac. 3.21)

Colectivitatea - fiecare individ are interes să lucreze pentru ea

Tendința normală a oamenilor este de a-și procura cele necesare și a-și rezolva problemele fără să țină seama de alții sau, dacă îi avantajează, chiar pe seama altora. Iată niște calcule foarte proaste. Eu v-aș spune că, în interesul vostru, trebuie să vă hotărâți să nu mai lucrați numai pentru voi înșivă, ci pentru colectivitate. Ah, da, în interesul vostru, fiindcă voi sunteți o parte din această colectivitate. Când colectivitatea se ameliorează și progresează, voi beneficiați de aceste ameliorări. Veți câștiga, fiindcă v-ați plasat capitalul într-o bancă numită familia umană, fraternitatea universală, al cărui membru sunteți. În timp ce, dacă lucrați numai pentru voi înșivă, în unicul interes al eului vostru limitat, nu se întâmplă nimic bun. Veți spune: „Ba da, deoarece eu am lucrat pentru mine.” Nu, fiindcă egoul individual luat separat, este egoist, este ca o vâltoare fără fund, mereu nesatisfăcut și, lucrând pentru el, ați aruncat totul în această vâltoare. Așadar, trebuie să vă deplasați scopul lucrării voastre și să îl așezați foarte sus, într-un ideal de universalitate.62

Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. (Efes. 4.25)

Colectivitatea cosmică - ne îmbogățim dacă lucrăm pentru ea

Asemenea pietrelor, a plantelor, a animalelor, ființa umană face parte din univers. Ca ființă care gândește, ea are însă un rol special de jucat aici: ea trebuie să participe la construcția acestui edificiu care este viața colectivă. Nimic nu poate aduce binele celui care lucrează numai pentru sine. Cineva va spune: „Cum așa? Eu câștig ceva numai lucrând pentru mine!” Nu, fiindcă acest „eu” căruia îi consacră toate strădaniile sale, acest eu egoist, separat de ceilalți, este ca un vârtej, și concentrându-se numai asupra propriilor interese, el își aruncă în acest vârtej toate bogățiile, fără a-și da seama. În timp ce se crede un învingător, în realitate el pierde. Oamenii care conștientizează tot ce ar putea dobândi lucrând pentru colectivitate sunt rari; iar prin „colectivitate”, nu trebuie înțeleasă numai colectivitatea umană, ci toate creaturile din univers, până la Dumnezeu Însuși. Pentru a mă face înțeles de materialiștii cei mai înverșunați, eu aș spune că această colectivitate, această imensitate pentru care trebuie să lucrăm, este comparabilă cu o bancă unde se depun niște capitaluri: tot ceea ce facem pentru ea, ne va reveni într-o bună zi amplificat.63

Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună. (Ps. 33.3)

Compasiunea - cel mai ușor ajutor

O persoană care trece printr-o încercare vă povestește necazul ei. Deseori, mai puțin pentru a o ajuta să găsească o soluție, ci mai degrabă pentru a-i împărtăși necazul. Fiți atenți! Dacă vă lăsați cuprinși de tulburarea ei, nu o veți ajuta, dimpotrivă, veți fi paralizați și vă veți scufunda împreună. Prin simpatia, prin compasiunea voastră, îi puteți aduce ușurarea. Da, pentru o clipă fără îndoială, dar puțin după, lacrimile vor curge din nou și toate acestea pot dura la nesfârșit. Acea persoană va fi mulțumită că sunteți mereu gata să o ascultați, suferind alături de ea, dar nu îi va fi neapărat mai bine. Dar voi, în ce stare vă veți afla? Dacă vreți să fiți folositori cuiva care suferă, să nu permiteți ca tulburarea sa să pătrundă în voi. Îl puteți ajuta să îndrepte situația numai opunând o anumită rezistență față de suferința, de descurajarea sa. Rămâneți lucizi, calmi, puternici, afirmând în sinea voastră puterea Luminii prin rugăciune:64 Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. (Iuda 1.21)

Condiții noi - ne duc la dezvoltarea unor noi însușiri

Nimic nu vă mai poate întoarce din drum atunci când sunteți siguri că lucrați pentru o cauză dreaptă și nobilă. Și, mai ales, să nu vă preocupați de atitudinea altora în privința voastră, fiindcă riscați să vi se taie elanul. Cum constanța nu îi caracterizează pe oameni, unii, după ce v-au aprobat și urmat, vă vor critica, se vor îndepărta de voi și nu veți ști nici măcar de ce. Așa stau lucrurile. Există în existență niște perioade de succes în care sunteţi recunoscut, apreciat, apoi vin altele în care sunteţi ignorat, dat deoparte. Dacă nu sunteți cuprinși de ideea unei lucrări dezinteresate, riscați să fiți cuprinși de amărăciune și revoltă. Întoarceți-vă atunci în trecut: veți constata că, atunci când ați realizat o anumită lucrare, ați câștigat anumite calități. Acum, când sunteți confruntați cu niște împrejurări noi, aveți cu siguranță o nouă lucrare de înfăptuit, pentru a dezvolta alte însușiri. Astfel, veți rămâne mereu stăpâni pe situație.65

Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea. (Iacov 1.3)

Condiții propice - să veghem să nu le pierdem

Când se confruntă deodată cu niște situații de nedescurcat, multe persoane își conștientizează ignoranța, slăbiciunea, neputința în fața evenimentelor și își spun: „Dacă aș fi știut!...” Ar fi putut să știe, fiindcă li s-au oferit la un moment dat niște condiții propice pentru a învăța, a se exersa, a se întări, și ele au fost conștiente. Au nesocotit însă aceste condiții: părăsirea vechilor obiceiuri cere prea mult efort; iar alte activități, alte proiecte le-au tentat mai mult. Iată-le acum în impas! Veți întreba: „Dar dacă am pierdut aceste condiții propice, acum este prea târziu? Totul este definitiv pierdut?”... Nu, niciodată nu este prea târziu, drumul vieții este lung, infinit, și alte condiții favorabile vă vor fi oferite în această existență. Așadar, încercați să nu le mai lăsați să treacă, astfel ca să nu vă mai spuneți încă o dată: dacă aș fi știut!…66

Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. (Rom. 1.21,22)

Conflictele - deseori au la origine un eveniment neînsemnat

Multe tragedii sunt provocate de niște oameni care, afirmând că doresc binele, sunt incapabili să reacționeze cumpătat în fața unei mici jigniri, a unei nedreptăți fără importanță! Ei doresc binele, dar la cea mai mică ocazie provoacă niște confruntări interminabile. Așadar, cele mai multe conflicte au la origine incidente mărunte cărora, în loc să fie minimizate așa cum ar trebui, li se dă o importanță prea mare și ajung să degenereze. Toată lumea o știe, dar cine trage niște învăţături pentru viitor? Oare ne întrebăm: „Iată, dacă eu adopt o anumită atitudine, dacă eu iau o anumită decizie, oare voi contribui la ameliorarea lucrurilor sau la complicarea lor și mai mult?” Trebuie să ne întrebăm dacă oamenii își doresc cu adevărat binele. În ciuda afirmațiilor lor, nu este atât de sigur. Dacă şi l-ar fi dorit, ar fi reușit să îl realizeze. Și oricum le-ar fi fost mult mai ușor să stingă un foc la început, decât să stăpânească apoi un mare incendiu pe care intransigența și reaua lor voință l-au lăsat să se propage.67

Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă. (Pilde 20.3)

Copiii - educația lor subconștientă

A educa un copil nu constă numai în a-i face morală, a-i da niște ordine și a-l pedepsi atunci când nu ascultă. Pentru a fi niște buni educatori, adulții trebuie să se gândească la toate calitățile și virtuțile îngropate în sufletul și spiritul său, să se concentreze asupra scânteii divine ce locuiește în el și să ofere acestei scântei toate condițiile de a se manifesta; astfel, acest copil va dezvolta mai târziu germenii minunați ce au fost favorizați în el. Și fiindcă un copil nu înțelege mereu ceea ce i se spune, nici de ce i se spune, trebuie deopotrivă să știm să ne adresăm subconștientului său. De exemplu, atunci când deja el a adormit, părinții săi ori cei care se ocupă de el se pot așeza lângă patul său, mângâindu-l ușor, fără să îl trezească, vorbindu-i despre tot ce îi doresc bine. Ei așează astfel în profunzimile ființei sale niște elemente prețioase care, atunci când vor apărea după ani de zile, îl vor ocroti de multe greșeli și pericole.68

O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi! (Gal. 4.19)

Copiii - și memoria unui trecut îndepărtat

Copiii aduc cu ei niște amintiri din epoci îndepărtate, în care oamenii considerau natura ca pe un organism viu, fiind într-o legătură constantă cu el. Această memorie rezistă la unii dintre ei, dar ea se estompează pe măsură ce ei cresc, din cauza educației materialiste ce o primesc. Și totuși, aici existau niște vestigii ale unui trecut înscris în sufletul lor și este păcat că acesta se șterge. Atunci când părinții, psihologii, pedagogii vor poseda unele cunoștințe, ei vor fi capabili să studieze cu adevărat viața psihică a copiilor mici. Ei vor citi în cartea sufletului lor tot ce s-a reflecat în el în primii ani de viață. Ei vor descoperi ceea ce acești copii cunosc în subconștientul lor până la o profunzime nebănuită. Poate că anumite mame simt în mod confuz că întreaga viață a universului li se descoperă alături de bebelușul lor. În acest sens, se poate spune că ele sunt elevele copilului lor. Celelalte, care le rămân numai niște educatoare, nu învață mare lucru. O mamă plină de iubire, de atenție și înțelepciune primește o întreagă inițiere pe parcursul primilor ani ai vieții copilului ei. La fel și tatăl!69

Că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui. (Ps. 75.10)

Copilul - ne învață cum să ne proiectăm în viitor

Este de ajuns să învăţăm niște lecții din trecut, este inutil să mai revenim sau să mai zăbovim asupra lui, trebuie să ne gândim la viitor. Cel care se agață de trecut nu înaintează, se anchilozează. Bătrânii revin mereu asupra trecutului, ei nu reușesc să se proiecteze în viitor. Există totuși și pentru ei un viitor, dar ei nu se gândesc la el și povestesc mereu aceleași istorii din tinerețea lor. Desigur, este ceva normal, dar ar trebui să îi observe mai bine pe copiii care vorbesc fără încetare despre ce vor face mai târziu. De ce să nu îi imite? A fi un copil înseamnă a încheia cu trecutul, fiindcă numai viitorul este cel care contează. Noi toți trebuie să procedăm precum copiii. Este adevărat că, atunci când se spune despre anumite persoane în vârstă că „au căzut în mintea copiilor”, nu este ceva măgulitor. Iată ce se întâmplă cu toți cei care au refuzat să devină niște adevărați copii pentru care există mereu ceva nou de descoperit și prilej de încântare. Cel care nu încearcă să devină în mod conștient un copil riscă să o facă într-o bună zi prin forța împrejurărilor și atunci apare ramolismentul.70

Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. (Mat. 19.14)

Crăciunul - nașterea divinului în om

În fiecare an, pe 25 decembrie, la miezul nopții, creștinii sărbătoresc Nașterea lui Iisus. Este Crăciunul. Nu există nicio dovadă că Iisus s-a născut la o dată de 25 decembrie, nici măcar că era iarnă și nu suntem siguri nici măcar de an… Dar asemenea datei Paștelui, cea a Crăciunului din calendar ne face să înțelegem că această sărbătoare trebuie interpretată în mod simbolic. Iarna este acel anotimp în care, în semințele plantate în pământ, se petrece o îndelungată lucrare de germinare ce se va încheia primăvara cu apariția unei mulțimi de noi existențe. O lucrare analogă se face în psihismul fiecărei ființe: în acest pământ obscur, care este natura sa inferioară, sămânța Eului Divin, Hristos-Cuvântul, trebuie să înceapă să încolțească. Acest eveniment este sărbătorit de creștini de Crăciun: la miezul nopții, în clipa de cea mai mare obscuritate, are loc Nașterea. De aceea, în ciuda frigului și a întunericului, Crăciunul este și sărbătoarea luminii. Unii vor spune că nu sunt creștini și nu îi interesează Nașterea lui Hristos. Ei bine, să îl numească altfel, dacă ei așa preferă: oricare le-ar fi religia, și chiar dacă nu au vreuna, toate ființele umane au fost create după chipul Domnului, iar acest chip se află în ele însele ca un germen pe care trebuie să îl caute pentru a-l face să se deschidă.71

Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit... (Col. 3.10)

Credința - baza ei: orice sămânță rodește

Dumnezeu nu le cere oamenilor să fie perfecți, ci să lucreze pentru perfecțiunea lor. Fiecare trebuie să-și spună într-o bună zi: „Acum, eu trebuie să semăn niște semințe în sufletul meu, adică niște gânduri de lumină, de iubire pentru un înalt ideal...Voi veghea fără încetare asupra acestor semințe, încălzindu-le, udându-le, hrănindu-le cu tot ce am mai bun. Eu am înțeles că universul este condus de niște legi; prima dintre aceste legi este că orice sămânță ajunge să rodească, deci voi încerca să semăn numai niște semințe de bună calitate”. Aceasta înseamnă cu adevărat să aveţi credință: să fiți convinși că fiecare sămânță plantată în solul sufletului vostru va aduce niște roade. Atât timp cât nu veți ține seama de acest principiu universal, atât timp cât nu îl aplicați, nu veți avea credință, ci numai niște crezuri ce nu vă pot duce prea departe. Sau, mai degrabă, ele vă pot duce foarte departe, dar în lene, eșecuri, descurajare, revoltă.72

Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre... (2Cor. 9.10)

Credința - se bazează pe o experiență a lumii divine

Întâlnim persoane care, pretinzându-se necredincioase, afirmă că le invidiază pe cele care au credință. Ele nu merg însă mai departe; procedează ca și cum a avea sau a nu avea credință este ceva ce nu depinde în mod absolut de ele, credința fiind o înzestrare primită sau nu de la Dumnezeu. Tocmai aici ele se înșeală: în realitate, credința este o cristalizare a unei cunoașteri trecute, ea se bazează pe o experiență a lumii divine făcută odinioară, o experiență ce a lăsat în fiecare ființă niște urme de neșters și care depind de ea să le însuflețească. Multe persoane regretă că nu au credință, percepând în mod confuz în sinea lor prezența unor asemenea urme: ele simt că le lipsește ceva esențial. Dar, dacă nu fac nimic să îl regăsească, ele vor suferi încă mult timp această lipsă, din ce în ce mai mult. Credința provine dintr-o lucrare. Așadar, să nu ne închipuim că, nefăcând nimic, vom găsi credința dintr-odată, într-o clipă, sub efectul unei grații divine de neașteptat. Este imposibil: noi trebuie să lucrăm, chiar pentru a obține credința și a o păstra.73

Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta! (Marcu 5.34)

Creierul- trebuie să îl menținem lucid pentru a putea primi adevărurile esențiale ale vieți

Cei mai mulți oameni consideră că este normal să se lase purtați de emoții, de tumulturi, de pasiuni, gândind chiar că acestea dau gustul și intensitatea existenței. Oare se întreabă uneori în ce stare va fi creierul lor când vor avea nevoie să judece pentru a-și rezolva problemele importante și să înțeleagă adevărurile esențiale ale vieții? Pentru a avea întotdeauna creierul rezistent și disponibil, trebuie să fiți prudenți, măsurați în fiecare dintre activitățile voastre și, mai ales, să încercați să stăpâniți mișcările vieții voastre psihice. Altfel, chiar dacă cel mai mare înțelept ar veni să vă reveleze enigma universului, nu veți înțelege nimic, nu veți auzi nimic, nu veți vedea nimic. Și este păcat. Vegheați să nu risipiți timpul și energiile voastre în preocupări mărunte ce vă vlăguiesc; veți fi astfel treji și lucizi în momentul în care se vor prezenta în fața voastră adevărurile ce vă vor deschide calea luminii și a libertății.74

Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (2Cor. 3.17)

Crucea - poate fi interpretată ca vestea unei învieri

Forma compactă a cubului a făcut din el un simbol al stabilității, dar și o geometrie a limitei, a închiderii, a închisorii. Dacă el se deschide și se dezvoltă însă, în cruce, asistăm la un fel de eliberare. Da, de aceea nu trebuie să vedem în cruce numai un instrument al suferinței și al morții; ea este totodată un simbol cosmic ce exprimă toate posibilitățile vieții. Chiar în textul Evangheliilor, moartea lui Iisus este urmată de Ȋnvierea Sa. De ce? Fiindcă o moarte nu este un sfârșit, ea este o etapă necesară ce pregătește o înviere. Învierea presupune mai întâi moartea, iar ea apare apoi ca un proces de transformare ce se face prin niște etape succesive. Așadar, ea poate fi asimilată unei noi nașteri.75

Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. (1Cor. 11.26)

Cuplul - bărbatul și femeia trebuie să se străduiască să meargă cu același pas

Chiar dacă și unul și celălalt doresc să progreseze spiritual, rar într-un cuplu bărbatul și femeia merg cu același pas. Așadar, pentru a echilibra situația, cel sau cea care merge mai repede trebuie să dea dovadă de răbdare, de bunătate; să-și reducă puțin marea sa dorință de a înainta, pentru a nu-l pierde pe celălalt pe drum. Nu trebuie uitat însoțitorul sau însoțitoarea care întâmpină niște greutăți de urmat și nu folosește nici la nimic să îl criticăm. Trebuia să ne preocupăm de posibilitățile, de aspirațiile acelei ființe, înainte de a ne lega de ea și să nu ne fi angajat dacă nu ne-am fi simțit în acord. Acum este prea târziu pentru a pune lucrurile la punct. Nu aveți dreptul să îl părăsiți pe drum, mai ales dacă el se străduiește.76

Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. (Mat. 5.32)

Cuvintele pline de adevăr - ne vor ajunge din urmă mereu

Toate cuvintele pline de adevăr pe care le-ați citit sau ascultat vor urca într-o zi în conștiința voastră. Chiar dacă le-ați neglijat, gândindu-vă că aveți momentan unele preocupări mai importante, sau nu vă erau prea plăcute, aceste cuvinte vi se vor impune, pentru că posedă o forță: forța dată de Lumină. Fără știrea voastră, ele s-au gravat în subconștientul vostru, își urmează cursul și, mai devreme sau mai târziu, când vă așteptați cel mai puțin, cu ocazia unei întâlniri, a unui eveniment, vă vor țâșni în față, nu veți putea scăpa de ele. Veți replica: „Oare aceste cuvinte pline de adevăr ne vor oferi vreodată liniștea?” Depinde ce înțelegeți prin liniște. Dacă numiți „liniște” posibilitatea de a da, fără discernământ, curs liber gândurilor, sentimentelor, dorințelor voastre, să nu fiți uimiți că unele adevăruri pe care le-ați auzit alături de un înțelept, de un Părinte, vă previn că sunteți gata să vă rătăciți. Ele chiar vă vor înțepa, vă vor mușca, vă vor trage de păr: în acest caz, este adevărat, nu vă vor lăsa în pace. Dar, dacă le veți accepta și veți urma calea cea dreaptă, veți gusta numai liniștea și bucuria.77

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor. (Ps. 140.5)

De la subconștient la Supraconștiință

Ceea ce psihologii numesc conștiință se aseamănă deseori cu un forum în care natura inferioară a omului, adică toate tendințele și instinctele care ne leagă de regnul animal ce locuiesc în subconștient, își face auzită vocea. De aceea, discipolul care se angajează pe calea luminii trebuie să se aștepte la niște surprize. El vrea să mediteze, să-și impună o disciplină, dar natura sa inferioară începe să protesteze: „Ah, nu, nu așa! Eu am nevoie de distracții, de plăceri.” Sărmanul, asaltat de toate aceste cereri, capitulează deseori. Dar dacă reușește, în ciuda a toate, să nu asculte aceste voci, ci numai pe cea a naturii sale superioare, el se eliberează din ce în ce mai mult. Atunci, îngerii care îi constată strădaniile îi aduc ajutorul lor; conștiința sa se deschide din ce în ce mai mult Luminii și el începe să trăiască în Supraconștiință. Desigur, chiar și în acea clipă el nu se va afla complet la adăpost de vocile subconștientului, ce încearcă să îl rețină. Dacă își va continua însă neostenit eforturile, va ridica o barieră între acestea și el și într-o bună zi se va găsi cu adevărat neîngrădit, în pace și lumină.78

Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. (Rom. 6.11)

De la omidă la fluture - procesul urcușului

Metamorfoza omizii în fluture este un proces al cărui echivalent îl putem găsi în viața noastră psihică. Pe parcursul unei perioade din existența sa, ființa umană este precum omida care are nevoie să se hrănească cu niște frunze, adică să-și satisfacă poftele pe cheltuiala altora, și ea îi murdărește, îi distruge. Dar într-o zi îi este rușine de purtarea sa și decide să se îndrepte; ea începe astfel să pătrundă în sinea sa și se roagă, meditează, pregătind o gogoașă pentru a-și ocroti lucrarea interioară. Până în ziua în care, din această gogoașă, iese un fluture care zboară în aer. Veți spune: „Care este această gogoașă ce trebuie să o pregătim?” Este credința. Discipolul care începe să conștientizeze puterea credinței, care lucrează asupra lui, nu se mai „hrănește” cu ființe; el este ca un fluture care nu mai mănâncă frunze, ci zboară cu ușurință, din floare în floare, pentru a se hrăni cu nectarul lor. Diferența dintre un om obișnuit și un creștin se poate rezuma foarte simplu: felul în care ei se hrănesc.79

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. (1Cor. 13.11)

De la șarpe la porumbel - sublimarea energiei sexuale

Ce legătură există între șarpe și porumbel? Ei reprezintă cele două aspecte opuse ale aceleiași energii: energia sexuală. Porumbelul nu este altceva decât un șarpe sublimat. El ne învață că tot ce se târâște pe pământ poate fi în stare într-o bună zi să se înalțe în aer și să zboare. Șarpele reprezintă forța sexuală primitivă și este atât de șiret! Așa cum stă scris în Facere, „șarpele însă era cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.” Este imposibil să enumerăm toate mijloacele folosite de oameni ca să scape de șarpe, dar el prezintă și aranjează în așa fel lucrurile încât, de cele mai multe ori, este cel care reușește să preia conducerea. Cineva spune: „Eu nu voi cădea pradă tentației, eu voi rezista...” Dar, cum nu a prevăzut capcana pe care șarpele este capabil să o pregătească, cade în ea chiar când nu se așteaptă. Așa se va întâmpla până în ziua în care va reuși să transforme în sinea sa șarpele în porumbel, adică să transforme iubirea umană într-o iubire divină ce îl va smulge de pe pământ și îi va face cunoscută libertatea spațiilor infinite.80

Dar vă îndemn, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine... (Rom. 15.30)

De la un an la altul

Un an se încheie și un altul va începe… Înainte de a vă gândi însă la anul ce va veni, opriți-vă o clipă asupra celui ce se scurge. El v-a înregistrat nu numai faptele, dar și dorințele, sentimentele. Cât despre noul an, puteți să începeți prin a-l pregăti în mod conștient, fixându-vă un țel: să înlăturați un obicei dăunător, să dezvoltați o anumită însușire, să realizați un proiect pentru binele tuturor. Prin acest gând, această dorință, este ca și cum ați pune o piatră de temelie, iar atunci îngerii binefăcători ai Domnului vă vor sări în ajutor, astfel ca să vă puteți realiza proiectele. Iată care trebuie să vă fie astăzi preocupările: să primiți anul nou, punându-vă sub protecția luminii Domnului.81

Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul. (Efes. 6.8)

Descurajarea - cum poate deveni un izvor de energii

Descurajarea este una dintre cele mai distrugătoare stări pe care le poate resimți o ființă umană, fiindcă o lipsește de cea mai mare parte a energiilor sale. Și totuși, chiar în cele mai nefericite clipe, descurajarea conține niște elemente care, dacă știm cum să le sesizăm și să le folosim, ne pot folosi la regăsirea curajului. Este adevărat că descurajarea vă lipsește de energii, dar ea însăși posedă niște forțe formidabile. Dovada: din moment ce este în stare să distrugă un întreg regat, pe voi înșivă, cu toate bogățiile și posibilitățile îngrămădite în corpul vostru fizic, în inima voastră, în intelectul, în sufletul, în spiritul vostru, înseamnă că ea este cu adevărat foarte puternică. Așadar, de ce să nu încercăm să stăpânim această putere pentru a o orienta într-un sens pozitiv? Străduiți-vă să conștientizați toate posibilitățile ce se află în interiorul vostru. Chiar când vă considerați complet extenuați, la capătul forțelor și al rezistenței, în realitate vă rămân încă niște resurse formidabile ce vă vor permite să vă reluați drumul.82

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii. (Ps. 141.5)

Descurajarea - o iarnă după care revine primăvara

Orice am dori să facem în viață, chiar dacă formulăm cele mai bune proiecte, vom întâlni mereu niște greutăți, niște obstacole. Trebuie să o știm și să ne luăm unele măsuri de prevedere pentru a nu ne descuraja, fiindcă aceasta este cea mai rea tentație ce există. Când începeți să vă simțiți împovărați, depășiți de situație, spuneți-vă imediat că această stare nu va fi de durată. Refugiați-vă în voi înșivă, ca și cum ați intra în hibernare, și rămâneți acolo până când suflul vieții va reveni să vă viziteze. Descurajarea este ca iarna; dar după iarnă, vine primăvara. În funcție de ani, primăvara vine mai devreme sau mai târziu; uneori vine foarte târziu, dar vine întotdeauna. De aceea nu trebuie niciodată să ne pierdem speranța și curajul. Într-un moment sau altul, elanul, energia vă vor reveni. Mulți au cedat cu câteva clipe înainte ca primăvara să țâșnească din nou în ei! Este păcat, ar fi fost salvați, dar s-au lăsat doborâți de descurajare fiindcă nu au presimțit cum ceva se reînnoiește.83

Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat. (Ps. 4.8)

Descurajarea - o iarnă înaintea primăverii

Atunci când, în fața anumitor greutăți, simțiți cum vă copleșește descurajarea sau disperarea, să nu le considerați ca pe niște dușmani care nu au dreptul să vă atace, pentru că, din nefericire, ele au acest drept. Așadar, trebuie să acceptați aceste atacuri spunându-vă că, datorită lor, multe lucruri vor merge mai bine după aceea, și este adevărat, ele vor merge mai bine. Nu ați simțit niciodată că, după o mare descurajare, sunteți din nou plini de energie? De unde au apărut aceste energii? Descurajarea vi le-a adus. Desigur, trebuie să fiți atenți: vegheați ca această descurajare să nu fie mai puternică decat voi, pentru a nu vă antrena asemenea unui torent vijelios ce vă va înghiți în final. Acceptați-o numai ca pe ceva inevitabil, fiindcă asemenea stări sunt inevitabile. Dacă știți cum să le înțelegeți și să le trăiți, va fi ca primăvara după iarnă, vă veți simți regenerați.84

Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu eşti Dumnezeul celor smeriţi, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiţi, izbăvitorul celor deznădăjduiţi. (Cartea Iuditei 9.11)

Destinderea - este necesară pentru echilibru. Niște metode

Ceea ce dăunează îndeosebi contemporanilor noștri este această agitație continuă, această febră în care trăiesc și care reușește să facă rău atât organismului lor fizic, cât și celui psihic. Oamenii se plâng din ce în ce mai mult: „Eu sunt atât de obosit!” Dar ei continuă să alerge la dreapta și la stânga. Este bine că-și doresc să fie activi, dar ca să rămâi activ fără să obosești, trebuie să știi să te destinzi. Cum? Căutând să rupă acest ritm accelerat ce face din ei niște mașini propulsate de un motor imposibil de stăpânit. Există pentru aceasta niște metode foarte simple. De mai multe ori pe zi, opriți-vă cel puțin un minut, gândiți-vă la cineva sau la ceva iubit, care vă calmează, vă inspiră, vă încurajează. Dacă puteți, retrageți-vă într-o cameră liniștită, întindeți-vă pe burtă pe un pat sau pe covorul de pe podea, cu brațele și piciorele destinse, și lăsați-vă să plutiți într-un ocean de lumină, fără să vă mișcați, gândindu-vă numai la lumină… rugați-vă… După numai un minut sau două vă veți ridica reîncărcați.85

Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. (Ps. 45.10)

Diamantul - simbol al inițiatului

Diamantul este considerat cea mai prețioasă piatră. Ce este însă diamantul la origine? Carbon, care sub formă de grafit este negru. Ei bine, acest carbon se transformă, sub efectul unei presiuni formidabile și a unei temperaturi foarte înalte, până când devine cea mai strălucitoare piatră: diamantul.

Când ne minunăm în fața unui diamant, luăm în considerație numai aspectul și calitățile sale de moment, nu ne oprim asupra a ceea ce el a trebuit să suporte pentru a avea această strălucire și duritate, această rezistență în fața agresiunilor, ce îl fac atât de remarcabil. La fel, când ne aflăm în fața unui mare Părinte, a unui mare Sfânt, ne minunăm de lumina și forța ce le emană, nu ne gândim însă la greutățile pe care le-a avut de învins pentru a le obține. Într-un anumit fel, povestea lui este analogă cu aceea a diamantului. Mai întâi, poate că și el era un simplu carbon, dar datorită presiunilor enorme ce le-a suportat (încercările), și a marii călduri ce a produs-o în el (iubirea sa), el a devenit un diamant, o strălucire pură de lumină. Și chiar dacă trupul său fizic trăiește încă aici pe pământ, în planul spiritual el strălucește ca un înger, ca un arhanghel, ca un dumnezeu.86

Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. (Luca 22.28)

Dificultățile - să nu le dramatizăm dinainte

Când sunteți confruntați cu o dificultate sau vi se anunță un eveniment neplăcut, observați-vă reacțiile… De îndată, un întreg mecanism se pornește în interior: începeți să vă îngrijorați, să vă închipuiți răul, și astfel greșeala voastră ce era o pietricică se transformă într-o stâncă enormă ce vă poate bloca drumul. Nu este înțelept… Pe viitor, fiți vigilenți: în clipa când primiți o știre proastă sau vă confruntați cu o surpriză neplăcută, în loc să vă înfuriați imediat, să vă descurajați sau să vă necăjiți, opriți-vă și spuneți: „Eu voi aștepta, poate că nu este ceva grav, lucrurile se pot aranja...” Astfel, în loc să dați acestui eveniment niște proporții exagerate și să fiți zdrobiți chiar înainte de producerea sa, vă întăriți. De ce să fiți mereu siguri nu numai de rău, dar și de mai mult rău?87

În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne! (Fac. 49.18)

Discuțiile - rămân neproductive fiindcă nu participăm la ele cu iubire

Mulți oameni își petrec o parte din viață în niște reuniuni unde dezbat la nesfârșit aceleași proiecte, fără să ajungă vreodată la un acord! Dacă ar fi fost capabili să dea dovadă de înțelegere și iubire unii față de alții, ar fi fost mai ușor. Ei vin însă lipsiți de iubire, nu fac decât să se critice, să se contrazică, să se opună, și de aceea ei nu găsesc soluții. Atunci când te așezi la aceeași masă pentru a discuta cu spiritul și inima deschise, este nevoie uneori doar de cinci minute pentru a rezolva o problemă; fără această deschidere însă, chiar după ani de discuții, nu se ajunge la nimic. Nu trebuie să fiți atât de mândri că întâmpinați atâtea greutăți pentru a vă pune în acord cu ceilalți. Gândiți-vă la ceea ce vă împiedică: oare nu faptul că sunteți închiși? Puneți-vă mai multă iubire în inimă, înțelegerea voastră se va ameliora și problemele își vor găsi o soluție. Veți pleca pe deplin fericiți, mirați chiar că lucrurile s-au rezolvat atât de simplu.88

Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. (Ps. 16.10)

Divinitatea - trebuie să o vedem în fiecare ființă

Un Părinte Spiritual nu este interesat atât de mult de felul cum sunt ființele, acum, în clipa de față. El se străduiește să vadă divinitățile care vor deveni într-o bună zi. De fiecare dată când le întâlnește, el se gândește la această scânteie divină, îngropată în ei, și care așteaptă clipa în care ei îi vor oferi în sfârșit posibilitatea de a se manifesta. Iată cea mai înaltă expresie a iubirii: să știi să te legi de scânteia divină prezentă în fiecare creatură, pentru a o alimenta, a o întări. Relațiile dintre oameni ar fi mult diferite dacă, atunci când se întâlnesc, ar putea gândi că bărbatul sau femeia care se află în fața lor este depozitarul unei scântei țâșnite din Cuvântul divin! Chiar și într-un criminal trebuie căutată această scânteie pentru a încerca să o însuflețim. Nu este mereu posibil, dar trebuie cel puțin încercat. Nu se știe totdeauna de ce anumite ființe s-au lăsat antrenate pe o pantă rea, și nici nu se știe ce le poate redresa într-o bună zi și însufleți dintr-odată scânteia din ele. De aceea nu trebuie să tragem niciodată o concluzie definitivă despre oricine ar fi.89

Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt. (Ps. 81.6)

Dreptul întâiului născut - cedat de Isav lui Iacov. Simbolismul său

Cu siguranță, cunoașteți acel episod din Vechiul Testament în care Isav, înfometat, cedează dreptul său de întâi născut fratelui său Iacov, pentru o fiertură de linte. Bineînțeles, este o povestire ce trebuie interpretată. Isav reprezintă ființa umană pregătită să-și sacrifice acest rang, simbolizat de dreptul întâiului născut, conferindu-i o mare prețuire în ochii Tatălui său Celest, în schimbul unor pofte imediate: fiertura de linte. Pentru că foamea este sinonima tuturor poftelor, a tuturor dorințelor arzătoare. Câte alte stări de foame, asemănătoare foamei fizice, cer să fie potolite și îi fac pe oameni să-și piardă dreptul de întâi născuți, demnitatea lor de fii ai Domnului! De fiecare dată când o ființă cedează unui instinct, nu numai lăcomiei, dar și senzualității, furiei, geloziei, ambiției, urii... ea își cedează dreptul de întâi născut, împărăția sa interioară, pentru o fiertură de linte, și sărăcește, se supune, devine o sclavă. În schimbul a ceva ce nu merită, ea părăsește un bun foarte prețios din ea: viața divină.90

Atunci Iacov a dat lui Isav pâine şi fiertură de linte şi acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi s-a dus. Şi astfel a nesocotit Isav dreptul său de întâi-născut. (Fac. 25.34)

Duhul Sfânt - un diapazon la care trebuie să ne acordăm

În fiecare dimineaţă, la trezire, şi de mai multe ori pe zi, gândiţi-vă la Duhul Sfânt ca la un diapazon cu care trebuie să vă puneţi în rezonanţă. În acest fel, veţi pătrunde, încet-încet, în armonia cosmică. Închipuiţi-vă că sunteţi un instrument muzical şi aveţi de înfăptuit o întreagă lucrare de adaptare, pentru a deveni, la rândul vostru, un instrument bine acordat. Veţi întreba: „Un instrument muzical?” Da, de exemplu, o vioară, fiindcă în acest instrument se pot descoperi nişte analogii cu fiinţa umană. Pe structura sa de lemn ce reprezintă corpul fizic sunt întinse patru corzi: sol corespunde inimii, re intelectului, la corespunde sufletului...; iar arcuşul, aflat neîncetat în mişcare pe cele patru corzi făcându-le să vibreze, reprezintă voinţa. Vioara va scoate nişte sunete armonioase numai dacă este acordată. De aceea, violonistul nu începe niciodată să cânte înainte de a-şi acorda instrumentul. Asemenea lui, nici noi nu trebuie să începem „să cântăm” fără a ne acorda inima, intelectul, sufletul şi spiritul, iar pe parcursul zilei trebuie deopotrivă să veghem ca aceste „corzi” să rămână bine întinse, prin rugăciune.91

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. (Ps. 62.1)

Dumnezeu - centrul în jurul căruia trebuie să se organizeze totul în noi

Știți cum arată o clasă înainte de sosirea profesorului: copiii aleargă peste tot, strigă, se hârjonesc… Este normal. Ca în proverbul: „Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă.” Iată că a sosit și profesorul: în câteva secunde, toți și-au găsit locul, deoarece capul, șeful a intrat. Ei bine, aceleași legi există în noi. În noi, Dumnezeu este capul, șeful, centrul, dar noi trebuie să Îi deschidem o ușă ca să poată intra; altminteri, va exista mereu cearta. Când aud pe cineva spunând: „Eu nu am nevoie de Dumnezeu, mă descurc foarte bine fără El”, îi pot răspunde că într-adevăr se va descurca, dar în ce dezordine, în ce întuneric, și cu multe pierderi! Domnul, Care este capul, introduce ordinea printre celulele organismului nostru; Când El este acolo, ele lucrează într-o înțelegere perfectă și viața circulă. Este esențial să Îl avem în noi înșine pe Domnul drept centru, fiindcă acel punct din centru ne organizează și ne armonizează întreaga ființă interioară.92

Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. (In. 6.56)

Dumnezeu - există numai pentru acela care este treaz

De ce să discutăm atât de mult despre existența sau nonexistența Domnului? Este inutil. În realitate, problema se prezintă foarte simplu: pentru cel necredincios este sigur că Dumnezeu nu există. De ce? Fiindcă depinde de om dacă lucrurile există sau nu pentru el. Iată pe cineva care doarme: chiar dacă s-ar pune toate comorile în jurul patului său, este ca și cum el nu ar avea nimic, nefiind conștient. Multe ființe umane s-au cufundat astfel în somnul inconștienței! Fiind niște ființe cu adevărat treze, înțelepții, credincioșii văd splendorile ce îi înconjoară și se bucură de ele; ceilalți au aceleași bogății în jurul lor și în ei, dar nu le văd, nu le simt. Astfel, totul depinde de starea de conștiință. Când ești treaz, anumite lucruri devin o realitate, dar când adormi, ele se șterg. La fel se întâmplă și cu existența Domnului: cel care este adormit nu o simte și pretinde că El nu există. Să se trezească și va simți că Dumnezeu se află viu în jurul său și în sinea sa!93

Încredeţi-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veacurilor. (Isaia 26.4)

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său - consecința acestui adevăr

În cartea Facerea este scris că Dumnezeu l-a creat pe om în a șasea zi, după chipul Său. Dar, când se vorbește despre viitorul măreț destinat ființelor umane, chiar printre evreii și creștinii care au citit sau ascultat totuși destul de des acest pasaj din Facere, foarte puțini sunt în stare să îl înțeleagă și să îl ia în serios. Atunci, ce fac ei cu acest adevăr esențial revelat în Cartea lor Sfântă? Dacă ființa umană a fost creată după chipul Domnului, trebuie să fim logici și să acceptăm consecințele. Iar una dintre aceste consecințe este că, în ciuda tuturor imperfecțiunilor, a slăbiciunilor constatate la ea, îi este promis un viitor divin, sublim. Nu avem dreptul să limităm semnificația acestui adevăr. Altminteri, ce viitor ne-am închipui pentru chipul Domnului?…94

Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. (In. 10.28)

Educația copiilor - necesită hrănirea sufletului și a spiritului lor

Pentru a ajuta ființele iubite, ne credem obligați să stăm cât mai mult timp în preajma lor. În realitate, nu le putem ajuta dacă nu ne străduim să ne ridicăm zilnic propriul nivel de conștiință. Aceasta se verifică în special în domeniul educației. Părinții nu îi educă pe copii numai prin faptul că se gândesc mereu la ei, veghează asupra lor. Ei îi educă doar dacă reușesc să găsească în ei înșiși niște elemente ale unei lumi superioare și să le-o transmită prin atitudinea, prin exemplul lor. Aceste elemente se vor imprima profund în sufletul copiilor lor și le vor influența întreaga viață. A spune unui copil: „Mănâncă… dormi… învață bine la școală… ai grijă… nu te întâlni cu oricine...” este desigur util, chiar indispensabil, dar ordinele și interdicțiile nu sunt o hrană pentru sufletul și spiritul său. Părinții nu trebuie să-și facă iluzii: dacă nu hrănesc sufletul și spiritul copiilor lor, ei nu îi educă și nici nu îi ocrotesc.95

Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui

Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. (Ps. 102.17-19)

Elixirul vieții veșnice

Chiar dacă oamenii nu mai cred în niște zeități care petreceau cu nectar și ambrozie, căutarea unui elixir, a unei băuturi a nemuririi, nu a încetat să îi preocupe nici în zilele noastre. În realitate, acest elixir este răspândit peste tot în pământ, în apă, în aer, și îndeosebi în razele soarelui. Aici îl putem culege, învățând să utilizăm cu înțelepciune și iubire tot ceea ce Creatorul ne-a pus la dispoziție în natură. Putem înțelege că fiecare vrea să se mențină în viață și sănătos cât mai mult timp posibil, dar vocația ființei umane nu este de a rămâne la nesfârșit pe pământ; la un moment dat, ea trebuie să-și părăsească corpul fizic. Se spune că moare, dar în realitate ea continuă să trăiască: ea este vie prin spiritul ei. Ea nădăjduiește la nemurire, fiindcă are în străfundurile sale intuiția că este cu adevărat nemuritoare. Ea este însă nemuritoare în spiritul ei, nu în corpul fizic. Conștiința nemuririi, ca și conștiința veșniciei, reprezintă pentru om o cucerire a vieții spirituale. Așadar, el trebuie să învețe să confere activităților sale zilnice o dimensiune mai vastă, o semnificație mai înaltă, și va reuși încet-încet să-și potolească setea la izvoarele vieții veșnice.96

Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. (In. 6.68)

Entități întunecate - când le învingem în noi înșine suntem mai puternici să le biruim în exterior

Slăbiciunile, ca și virtuțile noastre, au în spate niște entități vii care s-au instalat în noi. Pe măsură ce ne străduim să ne îndreptăm, entitățile întunecate sunt obligate să ne părăsească, fiindcă atmosfera noastră interioară le devine irespirabilă. Ele nu suportă această puritate, această lumină cu care vrem să ne impregnăm și fug. Ajunse afară, ele caută noi domicilii, pătrunzând în alte persoane și, prin intermediul acestora, încearcă din nou să ne facă rău. Veți spune: „Atunci, la ce mai folosește să alungăm aceste entități dacă ele continuă să ne urmărească?” În realitate, prejudiciile sunt mai mici decât în cazul când ele ne ocupau locuința; și pentru că am învins acești dușmani în interior, suntem cu atȃt mai puternici să îi învingem în exterior. Vom reuși să ne descotorosim cu totul de ei? Nu, atât timp cât ne vom afla pe pământ vom avea greutăți și adversari de înfruntat. Dar pentru aceasta există niște metode.97

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (In. 16.33)

Eșecurile - lecțiile de tras din ele

Mulți oameni lipsiți de înțelepciune și experiență își închipuie că își pot asuma mari responsabilități, considerându-se niște autorități! Iar când se împotmolesc, se consideră niște victime: ceilalți nu au știut să îi aprecieze, să îi înțeleagă, să îi susțină în activitățile lor. Este cea mai proastă atitudine. Cel care este pus în situația de a-și constata eșecurile trebuie să înțeleagă faptul că nu este încă pregătit să-și realizeze ambițiile. Chiar dacă posedă niște cunoștințe, voință, acestea nu sunt de ajuns. Acolo unde ar fi trebuit să manifeste înțelegere, atenție, el s-a arătat poate închis, dur, limitat. Acolo unde ar fi trebuit să dea dovadă de diplomație, de stăpânire de sine, el s-a arătat poate neîndemânatic, nerăbdător. Așadar, în loc să responsabilizeze o lume întreagă pentru eșecurile sale, să se umilească puțin și să accepte să meargă la școală. Numai din acea clipă succesul și rezultatele bune vor fi posibile pentru el.98

Cât este de frumoasă la cei bătrâni înţelepciunea şi la cei mari înţelegerea şi sfatul! (Ecclesiasticul 25.7)

Eu nu am timp” - un pretext comod pentru a justifica lenea

Multe persoane pretind că nu au timp de consacrat rugăciunii! Dimineața trebuie să plece la lucru, înainte de plecare au deja multe de făcut, iar seara, la întoarcerea acasă, lucrurile stau la fel… Ei bine, dacă nu au timp cel puțin câteva minute zilnic pentru a fi în armonie și lumină, este sigur că vor avea pentru a fi în necazuri, dezordine și întuneric. În viață ni se întâmplă cu siguranță să fim triști, lipsiți de vlagă și descurajați; mai puțin sigur este să fim fericiți, puternici și calmi. De ce? Din cauza acestei fraze bălmăjită de toți: „Eu nu am timp!” Iată o modalitate comodă de a justifica lenea și inerția. Nici un minut pentru reculegere, nici un minut pentru a spune cel puțin o rugăciune sau a face un exercițiu, pentru a deveni mai rezistenți, mai luminați… Oare ce destin își pregătesc acești oameni astfel? În realitate, ei își pierd timpul de atâtea ori! Să învețe puțin să îl câștige! Și îl vor câștiga atunci când vor consacra zilnic câteva momente pentru a intra în legătură cu Lumina, evitând astfel să comită niște greșeli greu de îndreptat.99

Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. (1Cor. 14.15)

Exemplul - ce îl dăm, îi poate convinge singur pe ceilalți

Vă veți convinge anturajul de valoarea filosofiei sau a credinței spirituale pe care o urmați numai prin propriul exemplu. Să deveniți voi înșivă un exemplu viu, binefăcător pentru toți. Scopul nostru este să contribuim la transmiterea Luminii și a Păcii în lume. Așadar, dacă doriți să vă arătați cu adevărat demni de el, trebuie să fiți mai întâi capabili să vă depășiți problemele personale, gândindu-vă, de acum înainte, la interesele colectivității. Dacă sunteți în stare să trăiți în acest spirit, el va emana din voi o asemenea putere încât, chiar fără a spune ceva, vă veți influența anturajul, îi veți aduce cele mai mari binecuvântări. Așadar, nu vă mai ocupați de slăbiciunile altora, nu îi mai mustrați, încercați să trăiți lângă ei, oferindu-le un exemplu de impersonalitate, de răbdare și iubire.100

Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii. (Ps. 36.11)

Exercițiile spirituale - condițiile eficacității lor

Asceza nu este un mare lucru prin ea însăși. Ea devine cu adevărat eficace și benefică numai dacă este făcută în lumina unei învățături ce oferă niște cunoștințe asupra lumii invizibile, a diferitelor ființe care o locuiesc, a legilor ce o guvernează, a forțelor ce o străbat. Și mai important este ca învățătura duhovnicească să ne reveleze cum este construită ființa umană, care sunt organele din ea, centrii subtili datorită cărora ea poate intra în legătură cu regiunile luminoase din spațiul spiritual. Nici aceasta nu este însă de ajuns. Cel care a primit această cunoaștere trebuie să se decidă să-și schimbe modul de viață, să-și sacrifice niște activități sau obiceiuri ce sunt în contradicție cu scopurile Științei duhovnicești. Iată esențialul, luați-l în considerație. Să nu vă limitați numai la o înțelegere intelectuală a spiritualității, încercați să dobândiți adevărata înțelegere, această înțelegere ce invadează corpul până la cea mai mică celulă. Fiecare exercițiu va avea atunci pentru voi o adevărată semnificație, el vă va lumina și vă va întări.101

Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. (Ps. 118.34)

Experiențele spirituale - să așteptați mult timp înainte de a vorbi despre ele

Lucrați vreme îndelungată pentru a vă întări convingerile. Dacă veți povesti peste tot că ați găsit în sfârșit calea luminii, că v-ați decis să o urmați, vă puneți în situația de a vă crea niște obstacole, de a provoca niște riposte. Unii vor încerca să vă demonstreze că sunteți pe un drum greșit, că sunteți niște idealiști naivi, iar dacă aceste convingeri nu vă sunt încă solide, nu numai că nu veți convinge acele persoane, dimpotrivă, voi veți capitula în fața lor. Oricare ar fi tendința generoasă de a vă împărți descoperirile, începeți prin a le păstra pentru voi. Trăiți cu acele adevăruri, faceți niște experiențe, niște exerciții cu ele, până când ele devin carne și os în voi, făcând una cu voi. Nu numai că vă vor aduce o lumină, o forță ce vă vor ajuta să învingeți greutățile vieții, dar în ziua în care veți vorbi și altora despre ele, o veți face cu un asemenea accent de autenticitate, încât toate obiecțiile vor cădea.102

Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui. (Ps. 36.31)

Familia universală - căreia îi aparținem prin sufletul și spiritul nostru

Noi aparținem unei imense familii răspândită nu numai pe suprafața pământului, dar și în cer. Dumnezeu trimite zilnic niște mesaje tuturor membrilor acestei familii. Aceste mesaje nu sunt însă ca ziarele sau publicitatea din cutiile poștale, aruncate la coș după ce au fost citite în grabă. Ei trebuie să le citească cu atenție pentru a găsi niște indicații pentru ziua în curs, niște inspirații, o hrană. Prin natura sa, fiecare ființă umană aparține marii familii universale, dar ca să facă cu adevărat parte din ea, trebuie să și-o dorească în mod conștient. Trebuie să aprofundați legăturile ce le aveți pentru ca acestea să continue să vă hrănească și să vă formeze.103

După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare! (Fac. 15.1)

Flacăra interioară - să o întărim pentru ca nici un suflu să nu o poată stinge

Fiecare dintre voi este locuit de o flacără, o aspirație divină și, oricât de slabă ar fi aceasta, depinde de voi să o întrețineți pentru ca ea să devină un jar imens. Când începeți să simțiți această flacără arzând în voi, fiți prudenți, să nu o expuneți tuturor curenților de aer ce ar putea să o stingă; adică, să nu frecventați pe oricine, să nu citiți orice, să nu vizionați orice fel de spectacol: alegeți cele mai bune influențe pentru inima voastră, pentru intelectul vostru, pentru sufletul și spiritul vostru, niște influențe ce vă întăresc interior. În ziua în care vă veți simți cu adevărat solizi, de nezdruncinat, veți putea să înfruntați totul, iar aceleași condiții, aceleași întâlniri ce altădată vă doborâseră, acum vă întăresc. Atunci când o flacără a găsit suficientă hrană pentru a se transforma într-un jar, nicio furtună nu o poate stinge; dimpotrivă, ea o ațâță.104

Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt şi v-am deosebit de toate popoarele, ca să fiţi ai Mei. (Lev. 20.26)

Florile - au o voce pe care o putem auzi

Observăm peste tot niște trandafiri, oferim trandafiri, dar, oare, ce ne aduce aceasta atât de mult? I-am pus într-o vază, apoi nu le mai acordăm nici o atenție; de abia dacă le simțim parfumul, trecând pe lângă ei. Și totuși, un trandafir devine mai viu dacă îl priviți cu o conștiință luminată: un contact se stabilește între el și voi, simțiți că o viață minunată locuiește această floare și că ea vi se adresează. Unii vor spune că nu este posibil, că așa ceva se citește numai în povești. Ei nu vor putea auzi niciodată vocea florilor. În realitate, există mai multe modalități de a auzi vocea florilor. Dacă ceea ce eu vă spun vă pare extras dintr-o poveste, să știți că poveștile nu sunt numai niște simple istorioare inventate pentru copii de unii oameni care aveau multă imaginație. Ceea ce se spune în povești are o realitate foarte profundă și o veți putea sesiza în ziua în care veți reuși să vă deschideți pentru a face niște dialoguri cu întreaga natură.105

Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate. (Cântarea Cântărilor 5.13)

Forme - trebuie să evolueze pentru a exprima viața Spiritului

Orice formă are tendința de a se înțepeni, iar dacă oamenii nu sunt vigilenți, spiritul ce locuiește aceste forme nu mai are posibilitatea de a se manifesta. El pleacă așadar în căutarea unor forme noi, mai adaptate la ceea ce dorește să exprime. Această lege este valabilă în toate domeniile, chiar și în cel al religiei. De aceea, cei ce se încăpățânează de secole să mențină aceleași forme se află în greșeală. În loc să înțeleagă că trebuie mereu să facă să evolueze formele pentru ca ele să exprime din ce în ce mai mult, din ce în ce mai bine, curenții mereu noi ai Spiritului, mulți credincioși încearcă să se convingă că trebuie să-și păstreze religiozitatea exact în formele în care le-a fost predată. După părerea lor, aceasta ar fi voința Domnului. Ei bine, nu, Inteligența Divină nu a fixat nimic definitiv, și de fiecare dată când oamenii au refuzat să facă să evolueze formele, au apărut niște evenimente ce au făcut să dispară aceste forme, aceste ritualuri pe care și le închipuiau valabile și instalate pe veșnicie. Ceea ce oamenii gândesc, nu este ceea ce gândește Inteligența Divină; ea are alte proiecte. De aceea s-au văzut de-a lungul secolelor producându-se tulburări prin care spiritul a arătat că a refuzat să se lase închis în niște forme.106

Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre. (Isaia 55.9)

Forța sexuală - „forța cea puternică a tuturor forțelor”

În Tabla de Smarald, Hermes Trismegistus vorbește despre „forța cea puternică a tuturor forțelor”. Această forță este forța sexuală. Nicio altă forță din univers nu se poate compara cu ea, pentru că nicio altă forță nu are puterea de a crea viața. Despre această forță, Hermes Trismegistus spune deopotrivă că „soarele îi este tată”, ceea ce înseamnă că energia sexuală este de aceeeași natură ca energia solară, că ea este impregnată de viața, de lumina, de sfințenia soarelui. Așadar, utilizarea ei nu se limitează numai la procreare, ea poate să fie consacrată și unor creații de ordin spiritual. Dar, oare câți sunt cei care sunt gata să admită că acest act prin care bărbatul fertilizează femeia poate deveni un act solar?107

Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. (Mat. 19.14)… Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. (Ps. 126.4)

Forța sexuală - să nu o obstrucționați, ci să o orientați

Religia și societatea au fixat niște reguli pentru morala sexuală, fără să se întrebe dacă oamenii sunt în stare să le aplice. De aceea, mulți dintre ei care au dorit să respecte aceste reguli au reușit numai cu prețul unor mari suferințe și tulburări psihice, pe care psihanaliza le-a numit refulări. Or, refularea nu poate fi o soluție la problema sexualității. Este periculos să refuzi forței sexuale manifestarea sa naturală, dacă nu ai o motivație puternică, niște aspirații, un ideal superior capabil de a înfăptui o lucrare în planurile sufletului și ale spiritului pentru canalizarea și transformarea acestei forțe. Desigur, continența este o renunțare; și totuși, această renunțare nu trebuie să fie o privațiune, ci o transpunere într-un plan superior. Nu trebuie să te privezi, nu trebuie să renunți, ci numai să urci mai sus. Iată de ce au nevoie bărbații și femeile când li se explică, când li se vorbește despre stăpânirea forței sexuale.108

Nu da puterea ta femeilor şi căile taie celor care pierd pe regi. (Pilde 31.3)

Gândurile noastre - sunt copiii noștri de care suntem responsabili

Gândurile nu au nicio consistență materială, totuși ele nu sunt niște abstracții; ele sunt entități vii. De aceea, trebuie să fim conștienți și să ne supraveghem gândurile. Gândurile sunt asemenea unor copii care trebuie hrăniți, spălați, educați. Fără să știți, unele se agață de voi, vă iau forțele și vă epuizează. Deopotrivă, acești copii vă scapă uneori pentru a fugi în lume, iar în calea lor ei jefuiesc, ei răvășesc. Dar cum în lumea invizibilă există și o poliție, ea vă găsește ca să vă facă să înțelegeți că sunteți responsabili pentru pagubele comise de acești copii. Sunteți aduși astfel în fața tribunalului ce vă condamnă la plata unor daune și interese; aceste plăți sunt niște necazuri, niște tristeți, niște descurajări, niște amărăciuni. Așadar, fiți atenți la gândurile voastre: nu fiți neglijenți, lucrați să formați niște copii angelici, divini, care vă vor înconjura și vă vor aduce numai binecuvântări.109

Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. (In. 21.17)

Gândurile și sentimentele noastre - nu se știe niciodată cum vor influența alte persoane în lume

Cineva consideră o anumită persoană drept dușman și își spune că ar fi bine dacă ea ar dispărea: astfel, își va găsi liniștea! Desigur, nu va ajunge să o asasineze, fiindcă nu te decizi așa de ușor să comiți o crimă. Se gândește însă la această moarte, o dorește… Ei bine, trebuie să știe că, rămânând în această stare de spirit, el va fi poate responsabil în altă parte de moartea unei alte persoane. Fiindcă aceste gânduri, aceste sentimente, aceste dorințe sunt niște entități vii, ele circulă și vor influența în lume anumite ființe care sunt în aceleași dispoziții psihice și care ar dori, la rândul lor, să se descotorosească de un dușman. Dacă dorința lor de răzbunare este mai puternică, sau dacă nu pot să reziste instinctului lor criminal, într-o bună zi, sub influența a ceva de neînțeles – un impuls, un curent ce le domină – ele vor comite o crimă. Noi nu ne dăm seama ce devin stările noastre de conștiință de-a lungul spațiului, dar în ziua când ne vom întoarce în lumea de dincolo, ni se vor prezenta consecințele gândurilor, sentimentelor și dorințelor noastre. Și se poate întâmpla ca unii care se credeau ireproșabili să se înspăimânte văzând că au fost cauza unor mari nenorociri.110

Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el. (Luca 8.17,18)

Gesturi și sentimente - legătura dintre ele

Există o legătură strânsă între sentiment și corpul fizic. Când simțiți iritare sau satisfacție, fie că vreți sau nu, aceasta vi se traduce pe chip sau în gesturile voastre. Dacă simțiți o afecțiune pentru cineva, sunteți impinși în mod instinctiv să îl întâlniți, să îi surâdeți, să îl îmbrățișați, să îi faceți niște cadouri. Dacă sunteți însă furioși pe el, câte eforturi nu trebuie să faceți pentru a nu vă exprima furia strigând, aruncându-i cu ceva în cap sau dându-i câteva palme! Fiecare sentiment se traduce așadar printr-o manifestare fizică specifică, iar reciproca este la fel de adevărată. Păreți că sunteți încântați și în final veți fi cu adevărat. Păreți că sunteți indignați și veți deveni. Așa cum sentimentele provoacă niște gesturi, și gesturile provoacă niște sentimente. Iată legi de care trebuie să fiți conștienți, folosindu-le în viața voastră zilnică pentru a găsi cea mai bună atitudine.111

Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască. (Ps. 67.19)

Ghiocelul - sau imaginea curajului în fața greutăților

Ghiocelul ce înflorește spre sfârșitul iernii anunță apropiata sosire a primăverii. Priviți-l: el comandă zăpezii și pământului cu multă voință, cu mult curaj: „Îndepărtați-vă, eu vreau să ies!” Totuși, el este fragil, are niște petale atât de moi, de delicate, poate fi distrus dintr-un nimic... Pământul și zăpada îl ascultă însă, îl lasă să treacă și el apare, înflorește. Cum procedează ca să oblige pământul să se întredeschidă? El posedă o forță irezistibilă în mica sa tijă ce începe să încolțească și astfel învinge. Pentru că iubirea învinge întotdeauna! Voi nu dispuneți oare de mai multe mijloace decât ghiocelul? Ba da. Numai că nu aveți suficientă credință și voință pentru a spune evenimentelor, dificultăților, îngrădirilor: „Plecați de aici, îndepărtați-vă, eliberați-mi drumul, eu vreau să ies, eu vreau să Îl admir și să Îl laud pe Creator!” Dacă veți persevera precum ghiocelul, veți reuși mereu să vă eliberați și să învingeți.112

Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul. (Ps. 17.32)

Gravitația pământului în jurul Soarelui - aplicație a acestei legi în viața noastră interioară

În sistemul nostru solar, pământul și celelalte planete gravitează armonios în jurul Soarelui. Trebuie să ne impregnăm profund cu această imagine, fiindcă este necesar ca mișcarea armonioasă a planetelor în jurul Soarelui să o reproducem și în noi, astfel ca toate particulele ființei noastre să intre în ritm cu viața universală. Contemplând în fiecare dimineață răsăritul de soare, cu dorința de a extrage din el niște energii, de a pătrunde în el, dar și a-l regăsi în noi înșine, noi căutăm să ne părăsim periferia ființei, pradă deseori unor dezordini, întorcându-ne spre centru, unde domnesc pacea, libertatea, lumina. Astfel, într-o bună zi vom restabili în noi un sistem identic cu Hristos în centru, iar spiritul nostru va prelua conducerea. Pentru a găsi niște soluții problemelor ce ni se pun zilnic, în plan psihic, cât și în plan material, trebuie să lucrăm pentru a deveni în sinea noastră un sistem organizat, adică să instalăm în noi Soarele spiritului: Iisus Hristos, pentru ca totul să graviteze în jurul acestui Centru de lumină și căldură.113

Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. (Marcu 3.34)

Grăuntele de aur - să îl creștem pe cel pus de Creator în noi

Alchimiștii spun că, pentru a fabrica aur, trebuie să ai, la început, cel puțin un atom de aur, ca un grăunte, pentru că în natură nimic nu se poate reproduce în lipsa unui grăunte. Procesul alchimic este așadar asemănător germinării sau înmulțirii unui grăunte. Un grăunte de grâu începe prin a da un spic, apoi într-o bună zi apare un lan întreg! La fel, un grăunte de aur, pentru cel care cunoaște secretul, poate fi „înmulțit” la infinit. Și noi posedăm acest grăunte de aur: germenul-darul divin pe care ni l-a dat Creatorul. Întrucât El ni l-a dat, nimic și nimeni nu au puterea de a ni-l lua sau a-l face pierdut. Noi trebuie însă să conștientizăm existența acestui germen și să îl trezim, să îl însuflețim până se dezvoltă și devine un arbore... un templu... noul Ierusalim... Hristos... Atâtea imagini și simboluri au folosit la traducerea acestei realități spirituale! Toate ființele umane posedă acest grăunte, iar în ziua în care vor ști unde și cum să îl caute pentru a lucra cu el, cuvintele „viață” și „înviere” vor avea cu adevărat un sens pentru ele.114

Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. (In. 4.10)

Greșelile - Domnul ne lasă timp să le îndreptăm

Oamenii discern rareori cauzele nefericirii lor, deoarece consecințele modului lor de a gândi și de a acționa nu sunt imediate. Când se lasă pradă dezordinilor interioare sau comit niște fapte condamnabile, rareori se întâmplă ca niște catastrofe să le cadă imediat pe cap; ei se simt ca înainte... și uneori, chiar mai bine ca înainte! De ce Dumnezeu a aranjat astfel lucrurile? Pentru a da ființei umane timpul și posibilitatea să devină conștientă de greșelile sale și să le îndrepte. În loc să lase legea cauzei și a consecințelor să acționeze imediat, în înțelepciunea Sa, în iubirea Sa, El îi acordă credit, îi lasă timp de gândire pentru a-și îndrepta conduita. Un om încalcă anumite legi ale vieții sociale: de exemplu, el nu declară exact venitul în declarația sa de impozit. După mai multe luni sau chiar ani, fiscul îi va cere socoteală, și în așteptarea clipei judecății, el mai are încă timp să-și plătească datoria. La fel se întâmplă și în viața interioară, iar această posibilitate de a revizui, de a îndrepta, ce i-a fost lăsată omului, este un aspect al înțelepciunii și al iubirii divine.115

Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. (Ps. 89.14)

Greșelile noastre- nu ne împiedică să regăsim calea mântuirii

Oricare ar fi fost greșelile ce le-ați comis, nimic, dacă vă doriți cu adevărat, nu vă poate împiedica să regăsiți calea mântuirii. Spuneți-vă chiar că Dumnezeu are mai mare încredere în ființele care au comis niște greșeli, le-au conștientizat, și se străduiesc să le îndrepte, decât în cele care nu s-au poticnit niciodată. De ce? Deoarece acela care nu a căzut niciodată nu se gândește la niște măsuri de prevedere: el nu are experiență, nu este încă puternic, el se poate rătăci și pierde oriunde; nu putem avea încredere în el, în timp ce acela care a trecut prin „ghearele diavolului”, care a suferit și se decide să înlăture suferința, în ziua în care va reuși, orice s-ar întâmpla, rămâne de neclintit. Din cele spuse aici, trebuie să rețineți numai că, oricare ar fi căderile, este mereu posibil să vă îndreptați. Să nu concluzionați că vă puteți permite acum toate rătăcirile pentru ca apoi să găsiți mai bine calea cea dreaptă! În orice caz, fiecare a comis destule greșeli până acum; a venit vremea să ne cumințim: ...Pentru aceea zice: Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. (Efes. 5.14)

Greutățile - o materie neprelucrată asupra căreia trebuie să lucrăm

Învățați să vă considerați greutățile ca o materie neprelucrată asupra căreia aveți de lucrat. Din clipa în care ați adoptat acest punct de vedere, un întreg proces se declanșează în voi, niște aparate pornesc și încep să macine această materie brută pentru a o transforma. Desigur, este dificil. Încercați, însă, cel puțin din curiozitate: experimentați numai o săptămână. Spuneți-vă: „Acest mod de a vedea lucrurile este atât de nou pentru mine încât nu știu cum să mă comport; totuși, eu voi încerca.” La fiecare supărare, la fiecare dificultate ce apare, în loc să bombăniți, să vă plângeți, să stingheriți cerul și pământul, înfăptuiți o lucrare cu ajutorul gândului. Iar ca să aveți toate șansele de reușită de partea voastră, încercați, cel puțin, să fiți vigilenți: în clipa în care conștientizați că riscați să fiți copleșiți de o proastă dispoziție, de descurajare sau exasperare... reacționați! Pentru că, de îndată ce v-ați lăsat copleșiți, este mai greu să vă întoarceți în urmă. Așadar, cultivați această vigilență ce nu vă lasă să fiți surprinși și treceți la lucru.116

Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. (Ps. 24.23)

Gustul - trebuie controlat și orientat

Întrebați-i pe oameni despre gusturile lor și veți descoperi o diversitate extraordinară: în funcție de temperamentul lor, toți manifestă unele atracții, unele repulsii... Există întotdeauna în fiecare ceva ce îl antrenează într-o anumită direcție, fie că apare din cap, din inimă, din stomac, din sex. Nu este totuși un motiv de a-l urma orbește; înainte de a ceda unui impuls, trebuie să vă întrebați care vor fi consecințele. Cel care nu are conștiința trează poate găsi plăcerea în ocupații inutile și chiar distructive pentru evoluția lui. Sunt gusturile sale și el încearcă să și le satisfacă. Nu trebuie să se mire însă dacă aceste satisfacții se transformă rapid în suferințe, tristeți, regrete. Numai plăcerile unei ființe înțelepte și luminate rămân ca aurul pur. Nu trebuie să vă lipsiți de plăceri, nu trebuie să renunțați la bucurii, ci doar să le cunoașteți natura și să încercați mereu să le înlocuiți cu niște plăceri și bucurii mai pure, mai nobile, mai binefăcătoare pentru voi înșiva și pentru alții.117

Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa, la cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia... (2Petru 1.5,6)

Hainele - le posedă toate creaturile vizibile și invizibile

În general, noi numim haine numai anumite stofe ce ne acoperă corpul; în realitate, această problemă este mult mai complexă. Se poate spune astfel despre corpul fizic că este haina sufletului, despre cuvinte că sunt hainele gândului etc. Sentimentele, gândurile, forțele posedă o haină ce le permite să se manifeste. Toate creaturile vizibile și invizibile posedă niște haine. De exemplu, o floare este haina în care se îmbracă un cuvânt al Domnului. De aceea, trebuie să medităm asupra florilor, a formelor, a culorilor, a parfumurilor lor, pentru a cunoaște cuvintele care posedă astfel de veșminte; să medităm nu numai asupra florilor, dar și asupra a tot ce există în diferitele regnuri ale naturii: mineral, vegetal, animal, uman. Un cristal, un diamant, o piatră prețioasă reprezintă haina, corpul în care s-a încarnat un cuvânt al Domnului pentru a se manifesta…118

Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori. (Ps. 11.6)

Hrana - ne vorbește în liniște

Asemenea animalului, omul se hrănește pentru a exista. Numai că el nu trebuie să se mulțumească să se hrănească precum animalul, adică lipsit de conștiință. De ce? Fiindcă nu toate alimentele sunt o materie moartă, unele sunt vii. Cele vii au o voce, ele ne vorbesc, ele ne comunică dragostea lor dăruindu-se nouă. Pentru a primi iubirea lor, trebuie să învățăm să mâncăm în liniște, concentrându-ne asupra fiecărui aliment pe care îl ducem la gură. Hrana este lumină condensată, dar și niște sunete condensate, pentru că lumina nu este separată de sunet. Pentru cel care este atent și s-a exersat să o asculte, lumina vorbește, ea cântă, este muzică, este cuvântul Cuvântului Divin. În vacarmul lumii, nu putem auzi nimic, și este atât de păcat! Pentru a înțelege limbajul hranei, trebuie să începem prin a restabili liniștea, nu numai în jurul nostru, ci și în noi înșine. Aceasta prin rugăciune se face.119

Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare. (Marcu 4.39)

Hrana - o scrisoare de iubire a Creatorului

Nu aveți poate timp să vă rugați și să meditați, dar sunteți obligați zilnic să consacrați cel puțin o oră procesului de nutriție. De ce să nu profitați atunci de acest timp acordat meselor pentru a vă detașa de grijile și agitația înconjurătoare? Este momentul să vă amintiți că aveți deopotrivă un suflet și un spirit de hrănit, trimițând Domnului un gând de mulțumire pentru ceea ce vă dă prin intermediul hranei. Ce este hrana? O scrisoare de iubire. Da, o scrisoare de iubire scrisă de Creator, și multe lucruri depind de felul în care citiți această scrisoare. Cel care este neglijent nu va primi nici o binefacere. Când primiți o scrisoare de la o persoană foarte dragă, o citiți și o recitiți cu atenție pentru a percepe și a aprecia toate nuanțele: fiecare cuvânt vă pare că ar conține o întreagă lume de semnificații de descoperit. Încercați să acordați aceeași considerație scrisorii de iubire a Creatorului. Este scrisoarea cea mai puternică, cea mai clară, fiindcă este scris în ea: „Iată, Eu vă aduc viața!”.

Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. (Luca 12.23)

Iarna - sub influența lui Gabriel, arhanghelul

Pe 21 decembrie are loc solstițiul de iarnă. Acest eveniment este plasat sub influența lui Gabriel, arhanghelul. Gabriel înseamnă „Dumnezeu este forța mea.” După câteva zile, pe 25 decembrie, sărbătorim Crăciunul, Nașterea lui Hristos. Arhanghelul Gabriel coordonează forțele ce au proprietatea de a condensa materia, de aceea el supraveghează în mod simbolic nașterea copiilor. Ce este o naștere? Trecerea de la invizibil la vizibil, de la imaterial la material. În timpul iernii, când nopțile sunt mai lungi și viața naturii este încetinită, condițiile sunt mult mai puțin favorabile manifestărilor exterioare și mai favorabile vieții interioare: omul este îndemnat în mod firesc să pătrundă în sine și să pregătească nașterea copilului de lumină pe care anumite tradiții îl simbolizează printr-o perlă.120

O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi! (Gal. 4.19)

Identificarea cu Dumnezeu - cum să înțelegem acest exercițiu

Pentru a descoperi prezența Domnului în noi, cel mai bun exercițiu pe care îl putem face este de a căuta să ne identificăm cu El. Dar identificarea cu Domnul nu constă în a ne închipui că am reușit să ne înălțăm până la El, și că, de acolo, din înalt, ne putem declara omniscienți și atotputernici. Cel care face acest exercițiu de identificare trebuie numai să se gândească doar că se lasă invadat de imensitatea harului Domnului, că se smerește în fața acestei imensități și se unește continuu cu el. În fața oamenilor, este necesar deseori să te afirmi, să reziști, chiar să te opui pentru a nu dispărea. Dar în fața Domnului trebuie să te dai la o parte, să fii umil în fața Lui, și astfel te întărești, crești. Și în acest domeniu acționează legea polarizării: marele și micul se atrag. Dumnezeu, care este infinit de mare, iubește infinitul mic. Dacă deveniți mici, Dumnezeu vă atrage la El. Umilința este cea care ne permite să fuzionăm cu adevărat cu El.121

Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca 14.11)

Imagini protectoare

Viața voastră familială, viața voastră socială vă pun zilnic în contact cu un anumit număr de persoane. Pentru a avea o relație corectă cu ele, trebuie să găsiți o atitudine adecvată interioară. Mai întâi, evitați așadar să vă petreceți o parte din timp reglându-vă mental niște conturi cu unii sau alții. V-ați dat seama că, atunci când aveți niște greutăți cu cineva, aveți tendința să îi purtați peste tot imaginea în minte? Vă treziți cu această imagine, vă plimbați cu ea, mâncați cu ea, vă culcați cu ea… Nu este înțelept. Uitați acea persoană și căutați mai degrabă imaginile unor anumite ființe pe care le admirați pentru calitățile lor, înălțimea lor spirituală, acordați-le întreaga voastră atenție. Fără să știți, ele vor face o lucrare magică asupra voastră: ele vor șterge imaginile negative ce vă urmăresc. Spuneți-vă că singurele adevărate remedii se află în înalt, în regiunile spirituale, acolo unde nimic rău nu vă poate atinge interior. Nu este foarte ușor să atingi pe cineva care s-a decis să lase să pătrundă în sine numai imaginile creaturilor luminoase, pline de iubire. Impregnați-vă din ce în ce mai mult de puterea acestei lumini și iubiri, și trimiteți din înalt niște raze tuturor oamenilor, chiar celor care vă sunt ostili. Este cea mai bună metodă de a vă pune la adăpost.122

Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. (In. 12.32)

Indispoziții psihice - să reacționăm imediat. O metodă.

De îndată ce simțiți că rezistența voastră psihică slăbește, să nu vă spuneți că va trece de la sine. Se poate întâmpla și așa, dar este mai prudent să reacționați imediat făcând ceva: udați niște flori, spuneți câteva cuvinte frumoase cuiva, aduceți-i un obiect de care are nevoie sau îi va face plăcere, ridicați o hârtie sau o sticlă goală de pe jos, îndepărtați o piatră sau niște cioburi de sticlă de pe stradă etc. Străduiți-vă să faceți în mod conștient aceste gesturi, cu voința de a da o nouă orientare curenților negativi ce vă străbat. Fiecare gest mărunt executat cu silință, sinceritate și iubire, va fi de fiecare dată ca o creatură de lumină care va alunga întunericul sau îl va împiedica să pătrundă în voi și să vă distrugă. Dacă simțiți că vă pierdeți voia bună, iubirea, pacea, speranța, credința, iată încă o metodă. Scrieți aceste cuvinte „pace, iubire, bucurie...” pe o foaie de hârtie, luați-le apoi în mâna stângă, apoi ridicând mâinile spre cer, căutați să vă rugați Domnului Care vă va dărui curenții purtători de aceste binecuvântări. Când aveți senzația că ați simțit unul din acești curenți, concentrați-vă, rugați-vă puternic, mulțumind Domnului.123

Pe Tine, Dumnezeule al părinţilor mei, Te preaslăvesc şi Îţi mulţumesc Ţie, că mi-ai dat mie înţelepciune şi pricepere şi m-ai făcut să cunosc acum ceea ce noi Ţi-am cerut rugându-Te, căci Tu ne-ai descoperit taina... (Daniel 2.23)

Infidelitatea unui apropiat - conduită de adoptat pentru a face față acestei decepții

Acordați încredere cuiva, îl considerați un prieten credincios sau un bun colaborator, dar iată că într-o zi, din întâmplare, descoperiți că în realitate el vă trădează, joacă teatru și lucrează împotriva voastră... Desigur, trăiți o mare decepție, dar dacă sunteți îndeajuns de înțelepți și puternici pentru aceasta, și mai ales dacă ați înțeles ce este adevărata iubire, nu rupeți legăturile cu el, nu îi reproșați nimic, nu îi arătați nici măcar că i-ați descoperit ipocrizia. Fiți vigilenți, pentru a nu se profita de voi, continuați să vă comportați normal cu el, așa cum o făceați înainte. Nu câștigați nimic întrerupând în mod brutal legăturile cu un apropiat sau un colaborator a cărui falsitate ați descoperit-o. Dimpotrivă, puteți câștiga chiar mult având o atitudine ce îi va permite, poate, să recunoască și chiar să-și îndrepte greșelile. Problema este de a ști mereu dacă vrem cu adevărat să rezolvăm o problemă delicată într-o manieră durabilă, sau numai de a ne regla niște conturi personale.124

Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului? (Luca 22.48)

Inima - o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple

Ca în fiecare ființă umană, există în voi ceva, să îi spunem un spațiu, pe care nimic și nimeni nu vor reuși să îl umple, cu excepția Creatorului. În acest spațiu numit inimă, puteți lăsa să pătrundă toate ființele, toate obiectele dorite, va mai rămâne loc și veți simți ceva lipsă, un gol. Numai Dumnezeu, fiindcă El este incomensurabil, infinit, poate umple acest vid. Când l-ați lăsat să pătrundă în inima voastră, fiecare ființă, fiecare obiect vă va aduce bucurie din cauza acestei prezențe a Domnului în voi. Începeți, deci, prin a vă deschide inima Aceluia care v-a zămislit, va exista apoi loc pentru toate celelalte creaturi. Ele vor fi binevenite și nu vă veți mai simți niciodată singuri sau părăsiți.125

Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt. (Ps. 12.6)

Inimă, intelect, voință - să veghem să ne dea numai roadele lor

Să nu vă dați niciodată inima, ea vă aparține, și nimeni nu are dreptul să dispună de ea în locul vostru. Dacă vă dați inima cuiva, voi nu o să mai aveți, celălalt va avea două, și ce va face el cu două inimi? O va lăsa să cadă pe a voastră. Se spune în Bulgaria că nu se pot duce doi pepeni verzi cu o singură mână. Așadar, într-o clipă sau alta, cel căruia i-ați dat inima voastră, o poate lăsa să cadă. Atunci, veți striga: „Inima mea s-a spart!” Iar dacă vă veți plânge Cerului, el vă va răspunde: „Este greșeala ta, de ce ai dat-o? Trebuia să o păstrezi pentru tine. – Dar, eu o iubesc, eu o iubesc! – Desigur, tu o iubești, dar îi puteai oferi blândețea ta, iubirea ta, cântecele tale… și să păstrezi inima pentru tine. Să nu vă închipuiți că aceste precauții sunt valabile numai pentru inimă. Natura ne-a dat și un corp, o inteligență, o voință. Cel care este înțelept le păstrează pentru sine, dar le distribuie roadele, adică gândurile sale, sentimentele sale, activitatea sa, munca sa.126

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui... (Mat. 6.24)

Inițierile - scopul lor: uniunea spiritului cu materia

S-a vorbit și s-a scris mult despre botez, fiindcă de-a lungul timpului și în diferite locuri ale pământului el a luat niște forme foarte diverse. În realitate, toate Inițierile, cele din trecut ca și cele de astăzi, și oricare ar fi locul lor, nu au decât un singur scop: realizarea uniunii spiritului cu materia. Da, un singur scop: uniunea, fuziunea spiritului cu materia, se poate spune și a ființei umane cu Creatorul ei. Veți spune: „Atunci, dacă este vorba numai de a atinge acest scop unic, de ce explicațiile, prezentările sunt în acest caz atât de variate și multiple?” Deoarece cunoștințele necesare pentru realizarea acestei fuziuni sunt în număr infinit. Dar toate mijloacele posedate de om, toate cunoștințele pe care le dobândește fără încetare, el trebuie să le pună în slujba acestui unic scop: să se unească cu Divinitatea, să fuzioneze cu această Cauză Primordială. Atât timp cât el va căuta altceva, el nu va face decât să rătăcească pe niște căi fără ieșire.127

Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. (In. 15.5)

Inteligența umană

Inteligența umană este un dar al lui Dumnezeu, dar imperfect, fiindcă trece prin niște creiere și inimi mereu căzute pradă pasiunilor; astfel, ea se găsește limitată, întunecată. Inteligența nu se poate manifesta perfect printr-o ființă care nu știe încă să-și stăpânească mișcările sale instinctive. Pentru a deveni conductorul acestei Inteligențe, ea trebuie să învețe să se domine, să se purifice. Inteligența omului nu este numai produsul studiilor și a judecăților sale, ea este consecința stării, bună sau rea, a tuturor celulelor corpului său. Așadar, el trebuie să se ocupe de ele, urmărind calitatea hranei sale fizice, dar mai ales psihice (senzațiile sale, sentimentele sale, dorințele sale, gândurile sale), altminteri el va rămâne închis marilor revelații. Nu există alt mijloc de a-ți mări inteligența decât acela de a-ți ameliora modul de viață; sfinții l-au crezut întotdeauna, ei l-au cunoscut și au lucrat mereu în acest sens.128

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. (Pilde 1.7)

Iubirea - două imagini opuse: soba și soarele

Iubirea oamenilor este deseori comparabilă cu o sobă veche al cărei fum înnegrește fără încetare ființa lor interioară. Este iarnă, iar când soba funcționează, ținem ferestrele închise, aerul lipsește, începem să moțăim și vitalitatea ne scade. Dar când soarele spiritual sosește odată cu primăvara, deschidem larg ferestrele, aerul curat pătrunde și revenim, în sfârșit, la viață! Ce lecție să trageți din aceste imagini? Că trebuie să vă țineți la distanță de vechile sobe, adică de instinctele voastre, de propriile lăcomii, fiindcă ele vă țin închise ferestrele sufletului, împiedică pătrunderea aerului, ele se opun la ce este mai însuflețitor în voi. Să nu vă îngrijorați că o viață coordonată de echilibru și rațiune vă va face să vă plictisiți de moarte. Când soarele înțelepciunii și al iubirii divine va începe să vă atingă ușor, veți constata voi înșivă că aceste experiențe pasionale ce își găsiseră atât loc în existența voastră nu mai reprezintă pentru voi decât un pumn de cenușă. Lăcașul vostru interior va deveni luminos și pur și veți cunoaște adevărata bucurie.129

Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii. (2Tim. 1.7)

Iubirea - Dumnezeu există

Nimeni nu se îndoiește că nimic nu este mai frumos, mai măreț, mai important ca iubirea. Dar în ea se amestecă deseori niște elemente instinctive, pasionale, ce împiedică apariția adevăratei sale naturi. Ați văzut niște animale la naștere? Un cățeluș, un vițeluș, o căpriță nu sunt foarte curați, mama lor îi curăță, lingându-i. De asemenea, și copilul nou născut este îmbăiat. Ei bine, pentru iubire trebuie să fie la fel: iubirea este un copil, un copil divin, fiindcă sub orice formă de iubire se află ascuns Dumnezeu. Chiar iubirea cea mai egoistă, inferioară, cea mai senzuală conține o chintesență divină. Dacă este greu de recunoscut, înseamnă că este învăluită de prea multe elemente grosiere, impure, din cauza regiunilor mlăștinoase pe care inima omului a făcut-o să le străbată. Purificați-o însă, întăriți-o, eliberați-o, și atunci veți ști ce este adevărata iubire.130

În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. (1In. 4.10,11)

Iubirea - îmbrățișează toate creaturile

În clipa în care un bărbat și o femeie se întâlnesc și se iubesc, ei au tendința să uite de întreaga lume, nimic nu mai există pentru ei. Ei nu s-au obișnuit încă să trăiască iubirea de o manieră mai vastă, și fără să știe o sărăcesc, o mutilează. Adevărata iubire îmbrățișează toate creaturile, fără să se limiteze, să se îngrădească lângă una singură. De acum înainte, bărbații și femeile trebuie să aibă niște concepții mai largi, să arate mai puțină posesivitate și gelozie, ceea ce nu îi va împiedica să rămână fideli unul altuia. Atunci când două ființe cu adevărat evoluate se aleg, ele și-au lăsat deja această libertate mutuală: fiecare se bucură să poată iubi toate creaturile în cea mai mare puritate. Fericirea nu constă în a te opri asupra unei ființe, două, zece sau o sută...ci de a iubi la infinit. Continuați să îi iubiți deci pe cei care îi iubiți, dar lărgiți-vă mai mult cercul iubirii, lărgiți-l până când veți face schimburi cu toate entitățile luminoase ale lumii invizibile, cu îngerii, cu arhanghelii... Familia, prietenii voștri se vor îmbogăți, se vor întări, se vor purifica astfel din cauza a tot ceea ce trăiți frumos în inima și sufletul vostru.131

Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea. (In. 15.9)

Iubirea - întreținută de distanță

Un bărbat și o femeie care se iubesc caută instinctiv să se apropie, și este ceva normal. Și totuși, dacă ei ar analiza ce se întâmplă în acel moment în domeniul emanațiillor subtile, ei ar înțelege că această apropiere nu este poate atât de favorabilă iubirii lor. De ce? Pentru că spațiul ce separă două ființe, acest spațiu ce ni-l închipuim gol, este în realitate plin de niște prezențe subtile care sunt bune conductoare ale energiilor lor psihice. Dacă ei ar accepta să păstreze o anumită distanță, ei s-ar simți din ce în ce mai însuflețiți, mai întăriți de curenții de energie ce vor circula între ei. Iubirea nu este întâlnirea a două trupuri, ci fuziunea a două chintesențe, iar distanța oferă cele mai bune condiții pentru ca adevărata comunicare să continue să se stabilească între suflete. Dacă într-o zi aceste ființe se decid să trăiască împreună, și în acest caz trebuie să păstreze o anumită distanță pentru a evita să cadă în acea familiaritate prozaică ce caracterizează viața zilnică a cuplurilor dacă nu sunt vigilente. Deseori, tocmai această lipsă de vigilență duce la pierderea iubirii. Așadar, este bine ca într-un cuplu fiecare să păstreze pentru sine ceva secret, misterios, pentru a întreține interesul, curiozitatea. Acest mister este cel ce ocrotește, hrănește atracția pe care fiecare o simte pentru celălalt.132

Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. (Luca 18.13)

Iubirea - mai puternică decât moartea

Este foarte dureros să pierdem ființele iubite. Dar însăși iubirea ne permite să depășim această durere. Dimpotrivă, vă gândiți că, iubind mai mult, veți suferi și mai mult? Da, fără îndoială, pentru moment. Dacă ați iubit însă cu adevărat o ființă, moartea nu vă poate separa de ea, o altă formă de legătură se stabilește în timp între ea și voi, o simțiți ca o prezență constantă. Iar noaptea, când dormiți, sunteți de asemenea cu ea, sufletul vostru o va ajunge din urmă. Dimineața, la trezire, poate că nu vă veți aminti de această întâlnire, fiindcă doar călătoriile sufletului nostru din timpul somnului ne ajung foarte rar în conștiință, dar cu trecerea timpului veți simți din ce în ce mai mult forța acestei legături. Dumnezeu nu a fixat niște limite iubirii. Iubirea este mai puternică decât moartea. Ființele care s-au iubit cu adevărat nu se părăsesc niciodată, sufletul lor străbate toate obstacolele materiei.133

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. (Ps. 115.6)

Iubirea - niște întâlniri fericite pe care trebuie să știm să le ocrotim

Cum să vă păstrați iubirea și ce trebuie să faceți ca ea să dureze cât mai mult timp posibil?... Pur și simplu, evitați să vă aruncați asupra ființei pe care începeți să o iubiți, devorând-o. Pentru că, după aceste mari fierberi, moleșeala se va instala foarte repede și vă veți pierde inspirația și bucuria. Ca acela care a mâncat prea mult: hrana nu îi mai spune nimic. Oamenii sunt întotdeauna atât de grăbiți să distrugă ceea ce le poate înfrumuseța viața, dându-i un sens! Această iubire le aduce toate binecuvântările, le aduce Cerul; de ce să o sacrifice pentru câteva minute de plăcere? Ați întâlnit o persoană de care v-ați simțit imediat atrași. Ea este asemenea unui vas umplut cu o esență prețioasă ce vă cufundă în încântare; ea vă lărgește orizonturile și vă descoperă frumusețea Cerului și a pământului. Mulțumiți-i Domnului că ați întâlnit-o, luminați-vă, însuflețiți-vă, întăriți-vă lângă ea, dar păstrați distanța. Dacă ascultați bine acest sfat și încercați să îl aplicați, nu veți fi niciodată lipsiți de întâlniri frumoase de-a lungul vieții voastre; și pentru că știți să le apreciați, veți cunoaște și respectul și iubirea.134

Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină. (1In. 1.4)

Iubirea - stare de conștiință

Pentru a cunoaște iubirea, a simți iubirea, a trăi iubirea și a dărui iubirea, noi trebuie să lucrăm să ne dezvoltăm armonios intelectul, inima și voința. Adevărata iubire nu este numai un sentiment, adevărata iubire este o stare de conștiință, cea mai înaltă pe care un om o poate atinge. Este conștiința divină în plenitudinea sa și nu este dat întregii lumi să trăiască această experiență, ea este chiar foarte rară. Cel care este atins chiar pentru o scurtă clipă de această iubire are senzația că este lovit de fulger: el primește dintr-odată ceva atât de sublim, încât nici nu îl poate aproape suporta, iar această iubire este cea care apoi, pe durata vieții sale, îl luminează, îl însuflețește și îl reînvie. Chiar dacă se vorbește deopotrivă și despre iubire la prima vedere, nu există nimic comun între această stare de conștiință și ceea ce denumim în general iubire, care este deseori o încurcătură de sentimente. Adevărata iubire atinge întreaga ființă.135

Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. (Mat. 6.11)

Iubirea - trebuie trăită în bucurie și lumină

Putem, sau chiar trebuie să continuăm să iubim o ființă care, la un moment dat, adoptă niște puncte de vedere și un comportament necinstit, nedemn? Mulți bărbați și femei și-au pus această întrebare. Desigur, iubirea ce o au pentru o ființă produce mereu în regiunile subtile anumite efecte ce îi vor fi benefice și ajung să o influențeze. Dar, pe de altă parte, nu este atât de bine pentru echilibrul lor psihic să continue să poarte în mintea și în inima lor pe cineva care, urmând o direcție greșită, este pe cale să devină un pericol public. Iubirea trebuie trăită în bucurie și lumină. Dacă simțiți că un anumit bărbat sau o anumită femeie nu vă mai merită cu adevărat iubirea, nu vă încăpățânați, există atâtea ființe pe pământ ce o merită, cunoscute sau necunoscute! Esențialul este să nu încetați niciodată să iubiți, fiindcă iubirea este cea care vă ține vii.136

Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea. (Rom. 13.8)

Iubirea - un nectar, o ambrozie ce umplu spațiul

Iubirea este constituită din schimburi. Or, schimburile făcute de ființe nu constau numai în niște întâlniri în planul fizic, ele pot fi făcute și la distanță, prin cuvânt, prin privire, prin gând, fără să se atingă, fără chiar să se vadă. Iar aceste schimburi nu se limitează nici la cele ce pot fi făcute de oameni între ei. De aceea, dacă nu ați întâlnit încă bărbatul sau femeia care să vă inspire suficient pentru a vă lega de el sau de ea, acesta nu este un motiv pentru a vă simți singuri și lipsiți de iubire. Iubirea este o energie cosmică care circulă peste tot în univers. O puteți găsi astfel în pietre, în plante, în animale... și deopotrivă în apă, în aer, în soare, în stele... Da, de ce să suferiți fiindcă nu strângeți în brațe un bărbat sau o femeie? Nu trupul, nu carnea vă va aduce iubirea, fiindcă iubirea nu se găsește acolo. Iubirea se poate folosi de corpul fizic ca suport, dar ea însăși se găsește în altă parte, ea se află peste tot: este o lumină, un nectar, o ambrozie ce umplu spațiul.137

Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire... (Efes. 3.17)

Iubirea adevărată - recompensă dată celui care a învățat să se înalțe până la Izvorul Divin

Oamenii trăiesc iubirea ca un sentiment, o pasiune, sau uneori ca un delir, o boală... și o boală incurabilă! Adevărata iubire nu este nimic din toate acestea: ea este o stare de conștiință pe care o atingem după ce am pășit îndelung pe calea perfecționării interioare. Adevărata iubire este recompensa dată celui care a înțeles că, pentru a fi pe deplin fericit, trebuie să se apropie zilnic, din ce în ce mai mult, de lumea purității, a armoniei, a luminii... lumea lui Dumnezeu Însuși. Și cum Dumnezeu este izvorul iubirii, străduindu-se să se înalțe până la El, el primește cel mai frumos cadou ce poate exista: el simte că devine capabil să-și întindă iubirea lumii întregi, tuturor creaturilor, întregii creații. El nu-și mai concentrează atenția și gândurile asupra unei singure creaturi, așteptând ca aceasta să-i satisfacă dorințele și nevoile, ceea ce antrenează neapărat suferințe și decepții. El se apropie zilnic de iubirea divină, singura ce îi poate umple inima și sufletul.138

Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. (Mat. 24.12)

Izvorul vieții - să rămânem legați mereu de el

Pentru că Dumnezeu nu v-a ocrotit, fiindcă El a lăsat ca răul și cei răi să biruiască, vreți să vă războiți cu El, iar în conștiința voastră vă separați de El. Înțelegeți însă că reglarea conturilor cu Domnul nu duce la nimic, cu excepția pierderii a ceva prețios. Dacă vi se întâmplă aceasta, nu vă rămâne decât să vă întoarceți, spunând: „Doamne, eu am crezut că mă pot separa de Tine, că mă pot lipsi de Tine, dar eu sunt de două ori nefericit. Iartă-mă.” Atât timp cât nu înțelegeți că nimic nu trebuie să vă despartă de Dumnezeu, nu veți face decât să adăugați mizeria spirituală la suferința voastră morală și fizică. Rupând legătura voastră cu Izvorul Vieții, cu Iubirea și Lumina, vă veți lipsi de ceea ce vă susține, vă hrănește, vă inspiră. Să nu uitați niciodată că acest Izvor curge și în voi: El este cel ce vă hrănește sufletul și spiritul.139

Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. (Luca 8.13)

Împărăția spirituală - presupune stăpânirea de sine

Ideea de împărăție este însoțită neapărat de ideea de stăpânire de sine. Un monarh care caută numai să se impună altora în timp ce nu reușește să se domine pe sine, nu este cu adevărat un rege, ci un sclav. Un adevărat rege a învățat mai întâi să-și fie propriul stăpân. Numai cel care își fixează ca ideal să scape de dominarea tendințelor sale egoiste și să se controleze, să-și orienteze gândurile, sentimentele, dorințele, se află pe calea împărăției. El inspiră respectul tuturor apropiaţilor, fiindcă el deţine nu numai puterea, ci şi autoritatea. Chiar şi spiritele naturii se înclină la trecerea sa, ele îşi şoptesc: ,,Veniţi să vedeţi, iată, trece un rege, să îl întâmpinăm...” şi îl sărbătoresc. Ele se îngrămădesc în jurul său, fiindcă din întreaga sa ființă emană o energie, un fluid de o mare puritate, impregnat de niște influențe vindecătoare, liniștitoare, pe care le simt chiar și animalele, plantele și pietrele.140

Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. (Fapte 5.15)

Împrumutăm numai bogaților” - interpretarea acestui proverb în planul spiritual

Vreți să atrageți atenția și bunăvoința Domnului și a forțelor naturii? Încercați să vă îmbogățiți: îngerii îi iubesc și îi respectă numai pe cei bogați. Dar prin „bogat”, eu înțeleg pe cei care au dobândit niște bogății spirituale. Lor le sunt rezervate cadourile acestora. Cât despre săraci, nu numai că nu primesc nimic, dar ei vor pierde repede și puținul pe care îl posedă. Cunoașteți proverbul: „împrumutăm numai bogaților”, dar i-ați înțeles bine semnificația? În aparență, este ceva crud și nedrept: de ce să se facă niște favoruri celui care are deja, iar cel sărac să fie lăsat într-o mizerie și mai mare? În realitate, în planul spiritual este corect: Cerul își dă binecuvântările numai celui care a lucrat deja pentru a deveni mai bogat în lumină, în virtuți. Deoarece a depus niște eforturi să le obțină, el le cunoaște valoarea și va ști să le păstreze. În timp ce acela care nu lucrează va reuși să piardă, din cauza greșelilor, sale, chiar și puținul pe care îl posedă; de ce să beneficieze atunci de niște favoruri cel care oricum nu le va aprecia?141

Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el. (Luca 8.18)

Încercările - să acceptăm ideea că ele sunt utile progresului nostru

Citiți viețile sfinților, ale profeților: toți au trecut prin niște încercări îngrozitoare. Unii, care le-au înțeles sensul, nu se descurajau deloc, nu se revoltau deloc: ei știau că aceste încercări le deschideau calea îndumnezeirii. În timp ce alții, care nu aveau încă suficientă lumină, erau împovărați, și uneori chiar se revoltau: de ce nu le sărea Dumnezeu în ajutor? Ei I-au sacrificat totul și El i-a părăsit!… Ceea ce lipsește deseori este adevărata cunoaștere. Ei se gândesc mereu că, dacă și-au consacrat viața Domnului, vor vedea curgând râuri de lapte și miere, vor primi niște haine albe și niște coroane etc. Este adevărat că în Biblie se află astfel de promisiuni, și este adevărat că se vor întâmpla… dar numai după ce ei vor depăși toate obstacolele! Până atunci, oricare ar fi încercările și suferințele, cel care posedă adevărata lumină trebuie să învețe să le folosească pentru evoluția sa.142

Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri. (Ps. 107.14)

Încercările - să învățăm să le depășim

Suntem impresionați uneori de chipul celor care, înfruntând intrigile, atacurile și trădările anturajului lor, au reușit să depășească încercările: expresiile chipului lor, privirea lor exprimă bogăția vieții lor interioare. Așadar, nu este aproape nimic pierdut în aceste încercări; sau, mai degrabă, pentru a întrebuinţa o imagine din domeniul bancar, se poate spune că ei au pierdut momentan dobȃnda, dar capitalul le rămâne intact. Observați-i și comparați-i pe cei căzuți pradă complet decepțiilor, descurajării lor, cu aceia care reușesc să le depășească… Ce diferență! Căzând pradă descurajării, tristeții, unii și-au pierdut adevărata comoară. Dimpotrivă, alții sunt pe cale să și-o recâștige de o sută de ori, de o mie de ori: ei sunt însuflețiți, călduroși și mereu pregătiți să revină la muncă.143

Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu... (Luca 22.29)

Încercările - sunt mai ușor depășite datorită unei atenții constante față de Domnul

Vă confruntați zilnic cu tot felul de ocazii de a fi tulburați, brutalizați, hărțuiți; nimeni nu va nega aceasta; totuși, puteți salva totul sau restabili în voi niște stări superioare, obișnuindu-vă să fiți mereu atenți, vigilenți. Încă de dimineață, în clipa trezirii, încercați să vă supravegheați; osteniți-vă să faceți toate gesturile vieții cotidiene, păstrându-vă gândul orientat spre Dumnezeu, de unde ne vine lumina. Aceasta este salvarea. Hotărâți-vă măcar să încercați... Veți constata în curând că nimic nu va reuși să vă zdruncine mult timp. Desigur, o știre proastă, o boală, un accident vor începe să vă agite și este normal. Dacă v-ați obișnuit însă să vă mențineți gândul fixat spre Dumnezeu, veți depăși mult mai repede aceste încercări. Fiindcă Dumnezeu a dat putere spiritului.144

Că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui. (Ps. 75.10)

Îndrăzneala - ce o inspiră Lumina

Întunericul poate declanșa o frică irațională: poate că apare un animal, un hoț, un asasin? Ea poate fi însă și cauza unei temeri raționale: când nu vedem nimic, există mereu riscul de a ne împiedica de un obstacol, să cădem, să ne rănim. Este și mai adevărat în planul psihic. Când inteligența și înțelepciunea cresc în om, el nu devine cu adevărat mai temător, în sensul general al cuvântului, ci mai atent, mai prudent. În același timp îi crește și îndrăzneala, îndrăzneala intelectuală, mentală: el nu are încredere în ceea ce vine din instinct și din sentiment, fiindcă îi pot încețoșa vederea; dar pentru ce este clar, limpede, el devine îndrăzneț. De aceea, ființele cu adevărat inteligente și instruite sunt mai îndrăznețe ca altele. Ele se aventurează în niște regiuni în care cele mai multe nu au curajul niciodată să o facă, iar Lumina este cea care le dă această îndrăzneală.145

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. (Ps. 35.9)

Îndreptarea propriilor greșeli - ea îl poate elibera pe vinovat

Este bine ca acela care a acționat greșit să-și recunoască greșeala și să o regrete, dar nu este de ajuns. Chiar dacă remușcările și lacrimile însoțitoare constituie uneori un fel de purificare, pentru a fi iertat trebuie să repari. Ați pricinuit un rău cuiva și îi cereți scuze. Este bine dacă el le acceptă, dar vă rămâne să reparați daunele: numai atunci veți fi achitat. A spune cuiva pe care l-ați jignit: „Eu sunt mâhnit, vă rog să mă iertați...” nu este suficient, iar legea divină vă va urmări până când veți îndrepta răul ce l-ați făcut. Veți spune: „Dar persoana jignită m-a iertat!” Nu, problema nu s-a reglat așa ușor, deoarece persoana și legea sunt două lucruri diferite. Desigur, persoana v-a iertat, dar legea, legea divină nu vă iartă, ea vă urmărește până ce îndreptați răul. Evident, cel care iartă dă dovadă de noblețe, de generozitate. Iertarea nu rezolvă însă problema: iertarea eliberează victimele, cei care au fost brutalizați, jigniți, dar nu îi eliberează pe vinovați. Pentru a se elibera, vinovatul trebuie să repare.146

Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat. (Ier. 3.42)

Îngerii - atrași prin credința noastră

Ați dori să primiți ajutorul unor îngeri și binecuvântările Domnului, dar cum pot ei să vă zărească dacă nu faceți nimic pentru a le atrage atenția? Trimiteți-le cel puțin câteva semnale luminoase. Cum? Prin intermediul rugăciunii sufletului vostru. Atunci când vor vedea, ei își vor spune: „Oh, există acolo o sărbătoare, să mergem și noi!” Ei se vor apropia, iar ceea ce vor vedea le va părea așa de frumos încât se vor împrieteni cu voi; ei vor putea decide chiar să locuiască cu voi, iar atunci totul vă va fi mai ușor. Lucrarea spirituală trebuie luată în serios, fiind singurul mijloc de a atrage prezența și ajutorul Domnului. Îngerii sunt sensibili la lumină. Dar nu la orice fel de lumină; numai la cea proiectată de creaturile care, prin gândurile, sentimentele, dorințele lor, lucrează să facă din întreaga lor ființă o locuință demnă de Divinitate.147

Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. (In. 14.23)

Îngerii celor patru elemente - să comunicăm cu ei prin intermediul hranei

Anticii au definit cele patru elemente în raport cu cele patru stări ale materiei: solidă, lichidă, gazoasă, eterică (plasma). Ei au numit pământ tot ce este solid; tot ce este lichid, apă; tot ce este gazos, aer; iar tot ce este în stare eterică, căldura, lumina, ei l-au numit foc. Noi regăsim cele patru elemente în hrana noastră zilnică. Da, pentru că hrana prezintă cele patru stări ale materiei: solidă, lichidă, gazoasă, eterică. De aceea, fiecare masă poate deveni o ocazie de a comunica cu Îngerii celor patru elemente: cu Îngerul pământului, pentru ca el să ofere rezistență, trăinicie corpului nostru fizic, cu Îngerul apei, pentru ca el să ne purifice inima, cu Îngerul aerului, pentru ca el să aducă mobilitate, luciditate intelectului nostru, și în sfârșit, cu Îngerul focului, pentru ca el să ne înflăcăreze sufletul și spiritul.148

Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. (Ps. 102.20)

Îngerii Luminii - ne vizitează numai dacă îi invităm

Îngerii Luminii nu folosesc niciodată violența față de oameni, ei nu se impun, dar nu se vor instala niciodată la cel care nu îi invită. Dimpotrivă, spiritele întunericului se impun și se agață. Dacă doriți să primiți vizita îngerilor, depinde numai de voi să îi invitați, spunându-le: „Eu sunt aici proprietarul și vă invit. Puteți dispune de tot, sunteți aici ca acasă.” Când aceste ființe luminoase simt că împlinesc dorința proprietarului, ele intră, și devin chiar îndrăznețe pentru a pătrunde; ele se aruncă asupra entităților întunecate care se află încă acolo, dându-vă târcoale, și le alungă. Având permisiunea de a intra, ele se pot impune. Dar atât timp cât stăpânul sau stăpâna casei nu le-a invitat, ele nu pătrund, ele îi respectă voința.149

Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. (Luca 8.30)

Îngerii luminoși - înțeleptul este atent la trecerea lor

Îngerii luminoși zăbovesc numai la cei care vibrează la unison cu ei, de aceea pacea, inspirația, bucuria nu sunt la majoritatea oamenilor decât niște clipe foarte trecătoare. Pentru a le face să dureze, trebuie să învățăm să oferim acestor îngeri condițiile de care acestea au nevoie și să ne pregătim întreaga ființă, nu numai pentru a îi primi, dar și pentru a-i reține. De unde vine această pace, această lumină, această bucurie pe care înțeleptul le emană? Chiar dacă el nu închide ochii în fața manifestărilor răului în lume și a suferințelor ce rezultă, rămâne veșnic atent la trecerea lor și îi întâmpină, le oferă lăcaș lângă el. Este conștient că supără Cerul dacă ar lăsa să se piardă bogățiile, binefacerile pe care El le revarsă zilnic. Marea slăbiciune a oamenilor nu este de a fi vulnerabili, sensibili la rău, ci de a rămâne, rumegând tot ce este negativ.150

Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu. (3In. 1.11)

Îngerul - să ne purificăm pentru a-i primi mesajele

Îngerul nostru, Îngerul nostru Divin ne trimite fără încetare niște mesaje; iar dacă nu le primim, este pentru că am acumulat în sinea noastră prea multe impurități. Priviți o lampă cu petrol, având sticla acoperită de fum: flacăra sa nu este la fel de luminoasă, de puternică, de frumoasă ca atunci când sticla era transparentă; ea trebuie curățată. Se poate spune că ființa umană este ca o lampă cu petrol: lumina ce se află înăuntrul ei și care vrea să se manifeste prin ea, această lumină ce este iubirea, ce este înțelepciunea, nu poate străbate toate straturile de impurități pe care omul le-a acumulat, ducând o viață dezechilibrată, nerespectând în intelectul și în inima sa legile înțelepciunii și ale iubirii. Așadar, el trebuie să se curețe, să se purifice până când diferitele sale energii devin transparente și pure; astfel, această lumină divină cufundată în sinea lui, și care se străduiește să străbată întunericul, va putea în sfârșit să strălucească în toată splendoarea sa.151

Sfinţiţi-vă pe voi înşivă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt. (Lev. 20.7)

Învierea - începe printr-o lucrare asupra vieții din noi

Nimic în viață nu posedă o valoare superioară sau măcar egală cu viața și prima noastră datorie este să ne păstrăm viața, să o ocrotim, să o facem mai puternică, mai intensă. Au existat în istorie bărbați și femei care și-au dat viața pentru a apăra anumite idei, pentru a salva niște victime, niște persoane în pericol. Unii sfinți, profeți, și-au dat și ei viața pentru o idee, pentru slava lui Dumnezeu, și nu numai că nu au pierdut nimic, dar au primit apoi în schimb o viață nouă, mai bogată, mai frumoasă, fiindcă ei s-au sacrificat pentru bine. Dar dincolo de aceste cazuri, care sunt excepționale, fiecare trebuie să-și păstreze, să-și apere viața, să o purifice, să o intensifice, să o lumineze, deoarece ea este izvorul, punctul de plecare al tuturor celorlalte dezvoltări în planurile fizic, activ, mental. Adevărata înviere începe printr-o lucrare asupra vieții. La început există viața, apoi vine înțelepciunea, iubirea, frumusețea etc, cu tot atâtea ramuri pe arborele primordial, arborele vieții.152

Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii... (Fac. 2.9)

Judecata aproapelui

Oamenii sunt atât de acaparați de interesele lor și de grijile personale, încât nu intră spontan în situația celor din jurul lor sau a celor pe care îi întâlnesc. De aici provin atât de multe judecăți greșite, atâtea nedreptăți, atâta cruzime. Încercați, deci, să fiți mai atenți. În momentul în care vă spuneți părerea despre o persoană, întrebați-vă ce știți despre situația sa. Înainte de a o critica, de a o acuza, străduiți-vă să vă puneți în locul ei cel puțin pentru câteva minute: în acel moment, vă veți da seama că, fiind puși în situația ei, ați acționa de zece ori mai rău ca ea. Nu credeți că merită să reflectați asupra acestei situații? Faceți acest exercițiu cu persoanele pe care nu le agreați și sunteți mereu gata să le condamnați. Încet-încet, comportamentul lor vă va părea mai de înțeles, veți începe să dați dovadă de interes față de ele și chiar, poate, veți avea o oarecare simpatie pentru ele. Veți dobândi astfel calități de discernământ, de răbdare, de generozitate, empatie, de care ele vor beneficia cu certitudine și, în primul rând, veți beneficia și voi.153

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. (Luca 6.37)

La masa sufletului și a spiritului

De ce, după o clipă de mare intensitate spirituală, trăiți un asemenea sentiment de împlinire? În exterior, nu vi s-a întâmplat totuși nimic; nimic nu s-a schimbat, dar vă simțiți copleșiți ca și cum ați fi fost hrăniți, v-ați potolit setea… Desigur, ignoranții vor spune că este o iluzie. Dar atunci când ei suferă, când sunt nefericiți fără vreun motiv aparent, aceste clipe de neliniște, de depresie, sunt deopotrivă niște iluzii? Ah, nu, pentru ei este o realitate, suferința este o realitate, iar bucuria spirituală este o iluzie. Ce raționament! De acum încolo, încercați să vă înălțați până la regiunile sufletului și ale spiritului, hrăniți-vă, beți, și veți ști ce este împlinirea. În acea clipă nu va mai fi ca în planul fizic, când sunteți obligați să vă hrăniți zilnic pentru a nu vă înfometa și a vă pierde forțele. Hrana ce o primiți în regiunile sublime vă satură zile în șir. Lumea divină este constituită din elemente de o asemenea bogăție încât, dacă reușiți numai o dată să le gustați, senzația de împlinire ce vi le oferă nu vă va mai părăsi. Nimic nu vă va putea lua această senzație de veșnicie. Evident, înainte de a ajunge acolo, va trebui să vă exersați mult timp și să vă căutați zilnic hrana, ca și în cazul stomacului fizic. Dar dacă căutați să participați la ospețele sufletului și ale spiritului, într-o bună zi nimic nu vă va mai lua această senzație de împlinire.154

Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. (Ps. 22.6)

Lacrimile - există unele prețioase pe care este de dorit să le păstrăm

Lacrimile sunt asociate de obicei cu suferința, dar în realitate orice emoție poate provoca niște lacrimi. Iar cum emoțiile sunt de tot felul, și lacrimile sunt la fel. Există lacrimi de supărare, de furie, de ciudă, dar există și lacrimi de înduioșare, de bucurie, de încântare. Un peisaj, un poem, un tablou, o muzică ne pot umple ochii de lacrimi, dar și unele comportamente umane când sunt îndeosebi frumoase și nobile. Iar mulți mistici, descriindu-și experiențele, au vorbit despre lacrimile provocate de extaz! În măsura în care eliberează o anumită tensiune interioară, lacrimile își au utilitatea lor, oricare le-ar fi originea. Evident, lacrimile de bucurie și de încântare sunt cele mai benefice. Să nu vă ștergeți lacrimile cu dosul palmei, deoarece ele sunt prețioase. Peter Deunov sfătuia să le culegem într-o batistă curată și să le păstrăm cu grijă, fiindcă ele posedă un fel de putere magică. Lăsați să se usuce lacrimile de ciudă, de supărare, de furie, ele nu sunt decât puțină apă sărată, dar păstrați lacrimile ce au fost smulse din profunzimile sufletului vostru.155

Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta. (Ps. 55.8)

Libertatea - nu o cucerim fugind de greutăți

Cineva își spune: „Niște responsabilități pentru mine! Nu este cazul! Eu nu mă voi căsători, nu voi avea copii, refuz să fiu înlănțuit, eu vreau să fiu liber!” Ce iluzie! În interior, el va fi și mai limitat decât ceilalți care au acceptat niște responsabilități, niște constrângeri, fiindcă această voință de a fi liber nu i-a fost inspirată de un ideal nobil și dezinteresat. Ne eliberăm numai asumându-ne mai întâi angajamentele, și nu descotorosindu-ne de toate îndatoririle față de familie și societate. Cel care caută libertatea refuzând sau, și mai rău, părăsindu-și responsabilitățile pentru a trăi mai ușor în egoism și plăceri, va întâlni în mod fatal, într-o bună zi, noi piedici, noi constrângeri care îl vor face să înțeleagă că se înșeală. Atât timp cât nu a rezolvat problema pentru care trebuie să se instruiască, el nu va găsi vreo ieșire în altă parte. Oriunde va merge, se va confrunta cu o situație și mai penibilă. Este ca și cum legile ce guvernează destinul i-ar spune: „Nu ai vrut să înveți nimic acolo? Ei bine, iată altceva de învățat aici!” Nu trebuie să fugim de greutăți, ci să căutăm să le înțelegem bine sensul și să facem ce este necesar pentru a le depăși. Nimic nu valorează mai mult ca libertatea, cu o condiție: să o căutăm după regulile divine.156

Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor... (Ps. 118.2)

Libertatea de expresie - și sensul responsabilității

Dreptul de a se exprima liber este, cu siguranță, o achiziție esențială pentru cetățenii țărilor democratice. Până la ce punct însă putem exersa acest drept? Oare titlul de gânditor sau artist pe care anumite persoane și l-au dat le autorizează să semene tulburare în jurul lor? Ele își închipuie că este legitim să-și expună gândurile, sentimentele, nevoile, chiar cele mai periculoase, fără să se preocupe de efectele ce acestea le pot avea asupra anumitor ființe mai slabe, mai influențabile. Ei bine, nu, și trebuie să îi avertizăm pe toți cei care prin cuvintele, scrierile, creațiile lor exercită o influență în societate. Ei au șansa de a fi liberi, dar libertatea nu este un scop în sine, iar datoria lor este de a judeca efectele produse de operele lor asupra altora. Chiar dacă ele sunt inocente în ochii justiției umane, justiția divină le va condamna cu severitate. Fiecare trebuie să se folosească de însușirile sale pentu a lumina ființele, trezind în ele iubirea, credința, speranța, dorința de ameliorare. Dacă ele nu sunt conștiente de responsabilitățile lor, vor fi pedepsite de justiția divină.157

Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. (Mat. 12.36)

Limbajul - este responsabil de multe evenimente fericite și nefericite

Limba este un instrument prețios, dar ea nu a fost dată omului pentru scopul în care el o folosește de cele mai multe ori: să îi slăbească sau să îi distrugă pe alții. Adevărata sa vocație este de a-l ridica pe cel care a căzut, de a lumina, a încuraja, a orienta pe cel care își caută calea. Limba a fost dată oamenilor numai pentru a binecuvânta, a mulțumi, a comunica în înțelepciune, dreptate și iubire. Cei care nesocotesc valoarea acestei bogății pe care o posedă o vor pierde într-o zi, într-un fel sau altul. Limba este responsabilă de multe evenimente fericite sau nefericite din existență; ea ne face să ne câștigăm sau să ne pierdem niște prieteni. Așadar, încercați să arătați că sunteți înțelepți, buni, cinstiți, stăpânindu-vă limba, găsind mereu un cuvânt binevoitor pentru fiecare.158

Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. (Ps. 11.3)

Liniștea - loc al împlinirii și al mișcării perfecte

Chiar dacă se plâng, oamenii acceptă să trăiască în grabă și neliniște. Iar pentru unii, aceste tensiuni și trepidații constante reprezintă adevărata viață. Ei aleargă dintr-un loc al lumii în altul, se întâlnesc pe fugă cu o mulțime de persoane, stau lipiți ore în șir de telefon, învârt o mulțime de afaceri, închipuindu-și că astfel devin activi și creatori. Or, adevărata activitate se manifestă în liniște, cele mai mari opere se împlinesc în liniște, creațiile nemuritoare. Din când în când, gândiți-vă să vă opriți puțin: străduiți-vă să simțiți viața intensă care țâșnește în inima acestei absențe a zgomotului și a acestei aparente nemișcări. Liniștea este locul împlinirii și al mișcării perfecte. Iată lucrul de care trebuie să deveniți conștienți și veți găsi în sinea voastră această calitate a liniștii de unde vor țâșni cele mai frumoase creații spirituale.159

Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. (Ps. 106.30)

Liniștea - esență a Divinității

Înțeleptul pe care îl întrebați: „Ce este Dumnezeu?” va păstra liniștea, fiindcă la această întrebare nu se poate răspunde decât prin liniște. Numai liniștea, adevărata liniște ajunge să exprime esența Divinității. A spune că Dumnezeu este iubire, înțelepciune, putere, dreptate… este adevărat, dar aceste cuvinte nu sesizează nimic din infinitatea, veșnicia, perfecțiunea Sa. Nu Ȋl cunoaștem pe Dumnezeu vorbind sau ascultând vorbindu-se despre El, Îl cunoaștem străduindu-ne să pătrundem în noi înșine pentru a atinge această regiune care este tocmai liniștea. Liniștea este regiunea cea mai înaltă din sufletul nostru și, în clipa când atingem această regiune, pătrundem în Lumină. Lumina este chintesența universului. Tot ce vedem în jurul nostru, și chiar ceea ce nu vedem, este străbătut, impregnat de lumină. Scopul liniștii este tocmai fuziunea cu această Lumină vie, puternică, ce penetrează întreaga creație. Când fuzionăm cu această Lumină, nu ne mai întrebăm ce este Dumnezeu și cu atât mai puțin dacă El există.160

Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. (In. 1.6,7)

Liniștea naturii - este o lume locuită

Liniștea este locuită de nenumărate ființe: Creatorul a pus peste tot niște locuitori: în păduri, în lacuri, în oceane, în munți, și deopotrivă sub pământ. Chiar și focul este locuit, eterul, soarele, stelele, întregul univers este. Oriunde mergeți, pe munți, în păduri, pe malul fluviilor, al lacurilor sau oceanelor, dacă vreți să vă exprimați ca un copil al Domnului care aspiră la o viață mai subtilă, mai luminoasă, nu tulburați liniștea acestor locuri. Fiți conștienți de prezența creaturilor care le locuiesc. Apropiindu-vă de ele, începeți prin a le saluta, mărturisiți-le respectul vostru, iubirea voastră, și binecuvântați-le. Încântate de atitudinea voastră, aceste creaturi care vă vor zări de departe vă vor copleși cu darurile lor: bucuria, lumina, iubirea, energia pură. Veți reveni acasă cu un sentiment mai vast al vieții.161

Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile;

Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui;

Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii;

Fiarele şi toate animalele, târâtoarele şi păsările cele zburătoare; (Ps. 148.7-10)

Liniștea tămăduitoare

Eliberați de sarcinile materiale cele mai penibile, prin invenția mașinilor și a aparatelor mereu mai perfecționate, oamenii trebuiau să aibă toate condițiile pentru a se împlini. Îi vedem însă zbătându-se, epuizându-se, ca și cum ar fi obligați să lucreze în ritmul mașinilor lor. Se pare că este necesar pentru economia țării… Și iată cum economia prosperă, în timp ce ei ajung în spitale și cimitire. Să lase mașinile să meargă, iar ei să învețe să se oprească pentru a se reîncărca cu energii pure. Da, din când în când, în timpul zilei, trebuie să vă gândiți să faceți o pauză, să vă opriți mișcările, vorbele și chiar gândurile. Altminteri, ar fi ca și cum ați lăsa toate robinetele de apă, de gaz și electricitate deschise: în curând nu va mai rămâne nimic, întreaga energie s-a pierdut, rezervoarele sunt goale. Imobilitatea şi liniștea folosesc la umplerea rezervoarelor. Așadar, de îndată ce puteți, opriți-vă, închideți ochii, faceți liniște în voi și legați-vă de Izvorul Vieții și ale Luminii. Vă veți simți regenerați fizic și psihic și vă veți putea relua cu ușurință lucrul.162

Aşa zice Domnul: "Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. (Ier. 6.16)

Lotusul cu o mie de petale - se deschide numai după o îndelungată lucrare interioară

Ușa ce se deschide în adâncul sufletului credinciosului este un simbol al unei mari frumuseți și înțelegem că îi poate fascina pe toți cei care aspiră la împlinirea spirituală. Calea ce duce la iluminare și fericire este însă lungă și grea. Pentru ca sufletul sfânt să se deschidă, discipolul trebuie să învingă tot ce constituie factor de tulburare în ființa sa. Dacă el încearcă să deschidă acest portic înainte de a înlătura elementele obscure din intelectul și inima sa, el va suferi niște șocuri, niște lovituri ce îi vor distruge petalele. Prin această imagine, trebuie să înțelegem că funcționarea centrilor săi spirituali va fi tulburată și în loc să guste din bucuriile celeste, el va trăi infernul. Lumea interioară a discipolului începe să semene cu o grădină plină cu mărăcini, cu scaieți, cu plante spinoase: instinctele, dorințele inferioare și rele pe care le întreține în sine. Când va curăța această grădină, nimic nu îl va mai opri pe calea ascendentă a luminii și atunci va simți cum se deschid porțile, una câte una.163

A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. (In. 10.7)

Luciditatea - necesară pentru a nu fi dezamăgiți de ființe

Întâlnim o mulțime de oameni prin lume plângându-se fără încetare că au fost înșelați, abuzați și decepționați de alții. De ce? Fiindcă ei nu au înțeles încă faptul că oamenii nu pot răspunde încrederii lor decât în funcție de ceea ce ei sunt. Ei nu se vor arăta cinstiți și fideli numai prin faptul că așteptați de la ei cinstea și fidelitatea. Așadar, trebuie să judecați și să studiați bine problema. Dacă nu știți să vă alegeți persoanele cărora doriți să le faceți niște confidențe, să le cereți sfatul sau să vă asociați, să nu vă mirați că aveți apoi niște suprize neplăcute. Vă simțiți înșelați, trădați? Din nefericire, persoanele respective puteau fi de bună credință; ele au acționat însă numai după capacitățile, posibilitățile lor. Depindea de voi să fiți mai lucizi și să nu vă puneți speranțele în ele fără să judecați.164

Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. (Ecclesiasticul 6.16)

Lucrarea alchimică - să știm să suferim pentru a deveni creatori

Cel care nu se revoltă împotriva greutăților și a încercărilor ci, dimpotrivă, le acceptă străduindu-se să le înțeleagă și să tragă din ele niște lecții, acela eliberează puterile sufletului și ale spiritului său. După o vreme, el realizează că aceste încercări au produs ceva minunat în el. Câte persoane nu afirmă că sunt atrase de duhovnicie! Ei bine, aceasta este adevărata lucrare alchimică. În ziua în care o veți înțelege, veți reuși să extrageți din materia brută, neagră, imună la suferință, o materie prețioasă, lucioasă, irizată, răspândind mii de culori. Deoarece suferința este inevitabilă, cel puțin să învățați cum să lucrați cu ea; altminteri, veți semăna cu niște șantiere părăsite: când veți dori să vă exprimați, nu veți ști de ce fel de materiale să vă folosiți și nu veți cunoaște nimic din această viață a sufletului și a spiritului, din imensitatea ei, din profunzimile ei, din culmile ei. Numai cel care știe să sufere poate deveni un creator.165

Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. (In. 12.24)

Lucrarea gândului - condiții pentru a o împlini

Spuneți că întâmpinați niște obstacole atunci când meditați/ vă rugați. Oare de ce apar aceste dificultăți? Fiindcă nu ați înțeles încă bine că fiecare clipă a existenței nu este izolată, ci legată de toate celelalte ce au precedat-o: așadar, trebuie să fiți atenți și să pregătiți condițiile pentru a putea înfăptui, când va veni clipa, o adevărată lucrare prin intermediul gândului rugător. Să presupunem că v-ați certat cu o persoană: a doua zi, când vreți să vă rugați, vă roadeți fără încetare unghiile și vă războiți cu ea. În loc să vă eliberați, ajungând să vă înălțați până la regiunile sufletului, veți fi țintuiți la pământ, preocupați să vă continuați numai discuțiile din ajun. Dintr-un motiv sau altul, aceeași poveste se va repeta la infinit și nu veți înțelege niciodată cum să vă rugați. Așadar, să vă fie clar. Puteți realiza multe lucruri cu ajutorul gândului, dar numai conștientizând fiecare clipă a vieții voastre, ca fiind legată de cele precedente, pentru că lucrarea gândului necesită o pregătire, asemenea celorlalte lucrări.166

Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. (Mat. 5.24)

Lucrarea spirituală - analogie cu strălucirea solară

Vreți o definiție a lucrării spirituale? Este foarte simplu. Aceasta constă în a vă mobiliza gândurile, dorințele, și chiar toate tendințele naturii voastre inferioare pentru realizarea unui ideal superior. Soarele ne poate ajuta să realizăm această lucrare de unificare, de armonizare. Privind dimineața răsăritul său, gândiți-vă cum conștiința voastră se apropie de propriul soare, Hristos. Atunci când veți reuși să pacificați și să unificați toate forțele contrare ce vă hărțuiesc, pentru a le lansa într-o singură direcție, o direcție luminoasă, divină, veți deveni un lăcaș atât de puternic, încât veți fi capabili să străluciți prin spațiu, asemenea soarelui. Cel care reușește să-și domine natura inferioară vede zilnic orizontul luminându-se în fața sa. Scăpat din lanțurile vechilor săi demoni, el este liber să-și lărgească câmpul conștiinței la întreaga specie umană și trimite, asemenea soarelui, lumina și iubirea ce se revarsă din el. Înainte însă de a putea străluci, el trebuie să învețe să-și concentreze toate puterile ființei sale, pentru a le orienta într-o singură și aceeași direcție: Iisus Hristos. 167

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu. (Ps. 141.4)

Lucrurile mărunte - au importanța lor, cu condiția de a le împlini cu iubire

Să nu vă condiționați echilibrul sau mântuirea de realizarea unor lucruri mărețe: posibilitățile unor fapte vitejești apar rar, riscați să așteptați multă vreme. Lucrurile mărunte se arată cele mai binefăcătoare, iar dacă vă obișnuiți să le luați în serios, veți dezvolta o atitudine interioară ce va funcționa ca o protecție în multe împrejurări dificile ale vieții. Există atâtea ocazii pentru lucrurile mărunte! Eu nu doresc să le enumăr, lista va fi interminabilă. Depinde de voi să le găsiți, exersându-vă atenția, manifestându-vă bunăvoința față de toate creaturile vii, până la animale și la plante. Da, chiar și față de anumite obiecte. Iubirea voastră vă va salva, iar iubirea se exprimă tocmai prin toate aceste gesturi aparent lipsite de importanță pe care le puteți face zilnic. Așadar, străduiți-vă să găsiți mereu ceva nou de făcut, știind că fiecare gest mărunt executat cu sârguință, cu sinceritate și iubire, va fi de fiecare dată ca o lumină care va veni să vă însoțească.168

Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit... (Mat. 25.35)

Lumea divină - intrăm în comunicare cu ea căutând să atingem o culme în noi

Veți intra în contact într-adevăr cu lumea divină numai căutând să vă înălțați până la cuvântul ființei voastre interioare. Lăsați-vă purtați de Lumină, ca și cum ați pluti pe o mare liniștită. Nu mai gândiți, aproape că nu mai simțiți nimic, dar sufletul vostru care este viu, vibrant, se impregnează cu energia cea mai subtilă a Luminii. Repetați această rugăciune cât mai des posibil. Veți constata că, atunci când vă veți relua preocupările obișnuite în familie, în societate, aceste energii spirituale pe care le-ați captat vor introduce armonia în voi, iar dorința de a lucra, de a-i ajuta pe alții, de a trăi în armonie cu ei se va amplifica. Este o senzație ce nu înșeală, ea vă confirmă că sunteți în continuare în comuniune cu lumea divină.169

Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1Petru 3.4)

Lumea fizică - studiul ei ne instruiește despre lumea noastră psihică?

Tot ceea ce există în cer și pe pământ, dar și în străfundurile pământului, tot ceea ce există în diferitele regnuri ale naturii... De la originea sa, omul este împins să studieze și să înțeleagă lumea ce îl înconjoară. Chiar în mod inconștient, el însuși este cel care dorește să studieze și să înțeleagă. Din nefericire, atât timp cât nu va cunoaște cauzele profunde ale acestei tendințe, omul se va mulțumi să privească în exterior, să observe, să noteze, să înregistreze în exterior, fără să înțeleagă niciodată esențialul. Toate aceste investigații întreprinse de oamenii de știință pentru a descoperi mereu mai bine bogățiile prodigioase ale naturii sunt minunate! Părinții au mers însă mai departe: aprofundând lumea fizică și lumea psihică, ei și-au extins limitele, iar această cale trebuie să o urmăm și noi.170

Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul! (Fac. 1.28)

Lumea invizibilă - în mod inconștient, noi îi acordăm mai multă importanță

Cel care este îndrăgostit nu are nici o îndoială asupra a ceea ce simte. Totuși, el nu își vede iubirea, nu o atinge, deoarece sentimentul este ceva impalpabil. Iar cel care are o părere, niște convingeri, oare le vede, le atinge? Nu, și totuși el este gata uneori să se bată și să moară pentru ele. Cât despre cel care spune: „Eu îl condamn pe acest om în sufletul și conștiința mea”, el are o judecată plină de consecințe grele în numele a ceva ce nu a văzut niciodată. Cum se face că el acordă dintr-odată importanță acestui suflet și acestei conștiințe ce sunt invizibile? Chiar dacă nu-și dau seama, oamenii cred numai în niște lucruri invizibile, impalpabile: toți simt, suferă, plâng, se bucură pentru niște motive și cauze invizibile… Atunci, cum pot să pretindă unii că ei cred numai în ceea ce văd, în ceea ce ating? Câtă contradicție!…171

Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. (Evr. 11.1)

Lumina - singura modalitate de folosit pentru a atrage iubirea

O declarație de iubire...” Ar fi multe de spus despre această expresie. Oamenii obișnuiesc să-și facă declarații de iubire, fără să conștientizeze că în acest fel de a acționa se strecoară un element interesat, egoist. Ei vor să atragă spre ei o creatură și pentru aceasta îi scriu sau îi vorbesc în cel mai poetic mod, alegându-și adecvat gesturile, cuvintele, timbrul vocii, sperând ca ființa pe care au ales-o să fie impresionată, încântată, lăsându-se într-un final convinsă. Iar din acea clipă, ființa respectivă trebuie să știe că este „rezervată” și că nimeni altcineva nu și-o poate apropia. Instinctul de posesie îi conduce deci pe oameni, dar mai ales lipsa credinței în puterea iubirii. Cum ei nu cunosc adevărata iubire ce face minuni, se grăbesc să o exprime prin niște mijloace concrete:

pentru a impresiona fința iubită. Ei pretind că forța sentimentului îi îndeamnă să acționeze astfel, în realitate recunoscându-și de fapt propriile slăbiciuni. Cel care este locuit de adevărata iubire nu o exprimă, nu este nevoie, fiindcă această iubire se simte: ea strălucește. Singurul mijloc pe care avem dreptul să îl folosim pentru a atrage iubirea este lumina, fiind singurul cu adevărat eficace. Trimiteți ființei iubite și de care doriți să fiți iubiți niște cadouri de lumină spirituală, răspândiți în jurul vostru niște culori, știind că lumina și culorile sunt entități vii. Când sufletul ei va simți prezența acestor entități benefice, ea vă va fi recunoscătoare și, încet-încet, vi se va deschide:172

Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. (1In. 4.7)

Lumina - spirit viu, conștient și eficace

Lumina soarelui ce răsare în fiecare dimineață înseninează peisajele, ființele, obiectele, dar pentru cei mai mulți oameni aceste peisaje, aceste ființe, aceste obiecte au o mai mare importanță decât lumina ce le face vizibile. Ei își vor schimba însă părerea într-o bună zi: vor înțelege că lumina este un spirit viu, conștient, eficace. Veți spune: „Cum așa, un spirit? Strălucirea soarelui este un fenomen fizic ce a fost foarte bine studiat.” Da, dar în realitate lumina soarelui este, în planul fizic, o manifestare-creație a Spiritului Treimic ce a creat universul. Universul este o creație a Luminii. Adevărata Lumină este un spirit, este chiar Spiritul lui Dumnezeu Însuși. Ea a creat și întreține viața, viața fizică, cât și viața spirituală. Cu cât oamenii primesc și absorb această Lumină, cu atât mai mult sufletul și spiritul lor se manifestă ca inteligență, iubire, putere. De aceea se folosește cuvântul lumină acordându-i-se o dimensiune spirituală. Când se spune despre cineva că este luminat la minte, înseamnă că spiritul se manifestă în el.173

Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieţii mele. (Iov 33.4)

Lumină fără sfârșit - Ain Sof Aur, dincolo de sefirotul Kether

În Arborele Sefirotic, dincolo de sefirotul Kether, cabaliștii menționează un spațiu pe care l-au denumit Ain Sof Aur: lumină fără sfârșit. Acest spațiu este de nepătruns: este Absolutul, Non Manifestarea, despre care nu avem nici o noțiune. Divinitatea, așa cum o înțeleg cabaliștii, se află dincolo de lumină și întuneric, dincolo de lumile create. Pentru a exprima și mai bine acest mister al Divinității, dincolo de Ain Sof Aur, ei au conceput o regiune ce au numit-o Ain Sof : „fără sfârșit”, iar dincolo de Ain Sof , Ain: „fără”. „Fără”, care înseamnă absența, lipsa, nu semnifică totuși nonexistența. Ain nu este neantul așa cum unii au imaginat Nirvana hindușilor. De fapt, este exact invers. Ain Sof Aur, ca și Nirvana, este o viață dincolo de creație, de manifestare, și atât de departe încât poate părea o nonexistență. Ain Sof Aur, Ain Sof, Ain... astfel au încercat cabaliștii să explice niște realități ce scapă înțelegerii noastre. Este imposibil să vorbim despre Absolut, dar trebuie să păstrăm această noțiune și să mulțumim Domnului, Tatălui Ceresc, Care ne iubește, ne ajută să creștem și lucrează în inima noastră, iar cuvintele, chiar insuficiente, ne fac să presimțim această realitate.174

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. (In. 3.13)

Magia neagră - cum să o considerăm

Eu știu că magia neagră există; dar, mai știu și că, prin felul nostru de a considera obiectele, evenimentele, noi le creștem sau le micșorăm puterea. Magia neagră există – să admitem și că niște oameni rău intenționați doresc să vă atace prin această modalitate – și dacă veți crede atât de mult în puterea sa, o veți întări. Spuneți-vă numai că fiul Domnului sau fiica Domnului care sunteți nu poate fi atins atât de ușor de forțele răului și veți trece de-a curmezișul. Trebuie să fiți raționali. Dacă suferiți un eșec, o boală, un accident, o despărțire, nu vă grăbiți să le puneți pe seama magiei negre. Mai întâi, încercați să vă întrebați cu sinceritate dacă această cauză nu se află mai degrabă în voi și încercați să faceți ceva pentru a vă îndrepta voi înșivă. Nu pierdeți timp prețios în niște aberații ce nu vor duce la nimic, ci numai la creșterea greutăților și a suferințelor voastre.175

Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. (Ps. 62.8)

Materia - obiectul lucrării noastre în exteriorul nostru și în sinea noastră

Noi am venit pe pământ pentru a înfăptui o lucrare comparabilă cu a alchimiștilor. Ne este dată o materie din care trebuie să extragem chintesența; această chintesență este singura bogăție pe care o vom lua cu noi când vom părăsi pământul și vom continua să lucrăm cu ea în veacul viitor. Vă întrebați cum trebuie înțeles acest cuvânt „materie”. Este simplu: tot ce reprezintă viața noastră zilnică, activitățile, întâlnirile noastre sunt un fel de materie ce ne este dată să o transformăm prin puterea spiritului. Aceasta presupune deopotrivă o lucrare asupra noastră înșine, fiindcă și noi suntem o materie: chiar gândurile, sentimentele, dorințele noastre, stările noastre de conștiință constituie o materie pe care trebuie să o transformăm, făcând-o mai pură și mai bogată. În același timp în care lucrăm asupra unei materii din exteriorul nostru, noi lucrăm totodată și asupra noastră înșine.176

Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. (Evr. 13.13)

Mâna - o antenă, numai dacă știm să o însuflețim

O mână nu se limitează la latura sa fizică. O mână se prelungește în planurile spirituale unde poate nu numai capta niște curenți de forțe, dar și să îi proiecteze. O veți simți dacă vă obișnuiți să practicați anumite exerciții: binecuvântați! O mână devine binefăcătoare atunci când o consacrăm unor fapte dezinteresate, când învățăm să atingem ființele și obiectele în mod conștient pentru a dărui puritatea, iubirea, lumina, prin Hristos Domnul nostru!

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. (Iacov 4.8)

Meditația - câteva sfaturi

Rugăciunea este un exercițiu dificil, deoarece presupune o mare stăpânire a gândului. Or, gândul este rebel, are tendința să scape, să vagabondeze, iar dacă încercați să îl opriți brusc, vă veți bloca creierul. Creierul trebuie pus cu blândețe în mișcare, fiind un aparat foarte sensibil, la fel cum lăsăm să se încălzească câteva clipe motorul unei mașini înainte de pornire. Așadar, când vreți să vă rugați, să nu încercați să vă stăpâniți imediat gândul: el va rezista, se va revolta și nu veți obține nimic de la el. Începeți prin a vă afla într-o stare de pace, de armonie, apoi încet, cu blândețe, orientați-l în direcția dorită: după un timp, el vă va sta la dispoziție și vă va asculta. Trebuie să fiți foarte abili, foarte diplomați cu gândul. Când veți învăța să îl stăpâniți, vă veți mira de supunerea sa: fără să interveniți deloc, el va continua întreaga zi în direcția pe care i-ați dat-o, prin cuvintele: Doamne Iisuse…177

Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! (Fapte 7.59)

Metodele luminii - sunt cele mai eficace

Când sunteți neliniștiți, tulburați, singura metodă cu adevărat eficace de a vă regăsi echilibrul și liniștea este de a intra în contact cu Lumina. Veți spune, poate, că ați încercat deja fără prea mari rezultate, în timp ce, înghițind niște pastile sau anumite poțiuni, simțiți o ameliorare imediată și nu vreți să vă pierdeți vremea cu niște metode ale căror efecte sunt atât de lente. Ei bine, chiar dacă constatările voastre sunt exacte, concluziile voastre sunt greșite. Deoarece nu obțineți niște rezultate spectaculoase cu metodele isihaste, vă închipuiți că ele sunt ineficace. Nu, pur și simplu fiindcă nu ați învățat încă să lucrați. Vă mulțumiți să vă gândiți puțin la Lumină, din când în când, ca un fapt divers... Bineînțeles, ce ați vrea să se întâmple? Învățați însă să vibrați la unison cu Ea, să o atrageți la voi, să o faceți să pătrundă în cea mai mică celulă a voastră, redând-o mereu mai vie în voi, și veți constata că nicio putere nu o egalează pe cea a Luminii.178

Mulţi zic: Cine ne va arăta nouă cele bune? Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne! (Ps. 4.6)

Mineralele - memoria universului este înscrisă în ele

Totul se înregistrează în natură. Dumnezeu a pus peste tot niște aparate ce au ca funcție să înregistreze automat evenimentele produse în jur. Stâncile, pietrele, nisipul... peste tot întâlnim numai niște aparate de înregistrare și de emisie. Dacă am putea descifra numai ceea ce un singur grăunte de nisip înregistrează! Regnul mineral ne oferă cele mai multe informații despre trecut: memoria universului este înscrisă în el. Tot restul a dispărut. Vegetalele, animalele, oamenii cu descoperirile lor au dispărut, dar pietrele și metalele există și ne pot povesti istoria lumii. Memoria pietrelor, iată adevărata arheologie! Nu s-au descoperit încă mijloacele de a o descifra, dar poate se va reuși într-o bună zi, captând undele pe care ele le emit. Până atunci, știind că totul se înregistrează, încercați să fiți vigilenți, înregistrând în pietrele drumului numai ce aveți mai bun în inima și sufletul vostru. Rugați-vă când mergeți!179

Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. (Luca 19.40)

Miresmele - ce emană din sufletele drepților atrage ființele celeste

În Cărțile Sfinte se spune că sufletele celor drepți emană niște miresme ce produc plăcere Domnului și îngerilor. Este o realitate: sufletul unui om sfânt emană un parfum, iar acest parfum atrage îngerii, el atrage Duhul Sfânt. Duhul Sfânt coboară numai în sufletul al cărui parfum îl poate respira. Așadar, este foarte important pentru noi să reușim, prin lucrarea noastră spirituală, să ameliorăm calitatea miresmelor, adică a emanațiilor corpului nostru, inclusiv psihic, nu atât cât să îi atragem pe oameni, ci pentru a atrage prietenii din lumea invizibilă. De ce să nu le oferim această bucurie? Spuneți că ardeți niște tămâie... Este bine, dar nu suficient: dacă vreți să îi atrageți pe îngeri, trebuie să învățați deopotrivă să emanați miresmele purității, ale sfințeniei, în interiorul vostru.180

Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate. (Luca 11.41)

Moartea - ne lasă să luăm cu noi numai calitățile și virtuțile?

Calculați timpul ce îl petreceți zilnic mâncând, dormind – ceea ce este, desigur, indispensabil – dar și vorbind aiurea, ocupându-vă de niște fleacuri. Anii se scurg astfel departe de adevărata viață, de viața sufletului și a spiritului. Câtă pierdere, câtă risipă! De aceea, în ziua în care va trebui să plecați în lumea cealaltă, vă veți regăsi săraci și goi. Impregnați-vă bine cu ideea că, părăsind această lume, singurele pietre prețioase pe care le veți lua vor fi numai virtuțile voastre, ca aur, cunoașterea voastră, iar ca haine, podoabele sufletului vostru. În clipa morții, ne asemănăm oamenilor care, alungați de la casele lor, sunt obligați să-și lase pământurile, casele, mobilele: ei se năpustesc la cuferele lor pentru a-și lua aurul și bijuteriile, ce sunt singurele obiecte de valoare pe care, vânzându-le, vor putea supraviețui. Atunci când moartea vine, ne putem lua cu noi numai calitățile și virtuțile, restul trebuie părăsit. Așadar, întrebați-vă încă de astăzi cât aur și câte pietre prețioase veritabile se află în posesia voastră.181

Adu-ţi aminte de foamete în timpul belşugului, şi de sărăcie şi lipsă în zilele de bogăţie. (Eclesiasticul 18.25)

Moștenirea divină - singura care ne poate satisface

Oricare ar fi starea în care vă aflați, chiar cea mai mizerabilă, fiți curajoși, fiindcă o mare moștenire, o moștenire divină vă așteaptă. Dacă până acum nu ați intrat în posesia ei, înseamnă că nu sunteți încă majori. Nu este posibil să știți la ce dată, dar este sigur că o veți primi la majorat. Poate va fi în douăzeci sau treizeci de ani... Veți spune: „Cum voi putea fi însă găsit? Eu voi schimba țara, naționalitatea...” Puteți schimba orice veți dori, entitățile celeste vă vor regăsi mereu. Așadar, amintiți-vă zilnic de această moștenire divină, acest singur gând va acționa foarte favorabil asupra voastră. Iar până atunci, lucrați. Tot ceea ce se poate promite oamenilor nu le va satisface niciodată imensitatea dorințelor lor. Ce reprezintă o soție sau un soț, o casă, o mică grădină, o mașină… Iar când le au, ei sunt încă nesatisfăcuți. Imensitatea, infinitul, veșnicia, iată adevărata moștenire, singura capabilă să le umple inima.182

Mulţumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină. (Col. 1.12)

Munca - îl întărește pe cel care o susține cu o idee

Fiecare gest pe care îl impregnați cu o rugăciune se înscrie în arhivele conștiinței voastre superioare, de unde vor țâșni apoi niște energii binefăcătoare. Oricât de modestă ar fi ea, de câte ori îndepliniți o sarcină având convingerea că participați la ordinea corectă a lucrurilor, la armonia ce trebuie să domnească pe pământ și în Cer, ea vă întărește. Ceea ce îi slăbește pe oameni chiar în viața cotidiană este faptul că ei nu știu în ce stare de spirit să se achite de anumite sarcini. Ori ceea ce au de făcut nu le place și o fac bodogănind, ori se gândesc că alții ar trebui să se ocupe în locul lor și că se abuzează de ei. Desigur, în aceste condiții, cea mai nesemnificativă obligație devine o povară de nesuportat. Această stare de spirit le influențează foarte rău psihicul, le slăbește și rezistența fizică și ei obosesc repede. În ziua în care vor trece la treabă, convinși că pot contribui la buna funcționare a ansamblului căruia îi aparțin, strădaniile lor nu îi vor mai împovăra.183

Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni... (Col. 3.23)

Muntele - o legătură între pământ și cer

Când zărim de departe piscurile munților înalți, noi simțim instinctiv că, în planul fizic desigur, dar deopotrivă și îndeosebi în planul spiritual, munții reprezintă o legătură între pământ și cer. O mare Înțelepciune a supravegheat formarea munților, iar amplasarea lor nu s-a datorat niciodată hazardului. Fiecăruia îi este atribuit o funcție specifică, de aceea ei se deosebesc prin formă, volum, înălțime. Vârfurile lor se întind ca să strălucească, fiecare creând astfel anumite condiții favorabile activităților sufletului nostru. Noi toți avem în interior niște munți de escaladat, pentru a intra în legătură cu Dumnezeu. De aceea este atât de important pentru viața noastră spirituală să înțelegem semnificația cuvântului „vârf ”.

Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. (Evr. 11.38)

Natura inferioară - neîncrederea ce trebuie să ne-o inspire

Sunteți expuși zilnic manifestărilor naturii voastre inferioare. Ea face parte din voi și vă prezintă argumentele ei. Să nu vă încredeți în ea și să nu vă lăsați convinși, să nu îi dați niciodată dreptate. Dacă doriți, acordați-i beneficiul „motivației nechibzuite”, spunând: „Bine, ea este ceea ce pentru niște motive ce au fost fără îndoială valabile în trecut, la un anumit stadiu inferior, când, asemenea animalului, ascultam de instinctele sale. Acum, la un stadiu mai avansat, Dumnezeu are alte proiecte pentru mine.” Să nu aveți încredere nici în cei care se lasă conduși de natura lor inferioară. Îi puteți scuza, înțelegând cauza conduitei lor, dar nu vă lăsați influențați. A-i înțelege, a-i scuza, a-i ierta, este ceva diferit; și, cu excepția unor cazuri deosebite, este chiar indicat. Voi, urmați-vă natura voastră superioară, vă veți afla mereu pe calea cea bună, iar pe această cale îi veți putea antrena și pe alții.184

Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. (1Cor. 15.33)

Natura sau corpul Domnului - comunicarea cu ea ne însuflețește și ne îmbogățește

Fie ca oamenii să-și schimbe părerea despre natură și își vor schimba destinul! Dacă se vor gândi că ea este vie și inteligentă, că pietrele, plantele, animalele sunt vii și inteligente, ei înșiși vor deveni mai vii și mai inteligenți. Natura este trupul Fiului. De aceea, ei trebuie nu numai să fie atenți, respectuoși față de ea, dar să și-o apropie cu un sentiment sacru. În realitate, oricum s-ar comporta oamenii, pentru natură nu contează prea mult: toate agresiunile la care ei o supun nu sunt decât niște mici pierderi, niște mici tăieturi în acest corp imens ale cărui limite nu sunt cunoscute; oamenii se distrug mai întâi pe ei înșiși. Cât despre ea, de îndată ce s-a descotorosit de acești nesimțiți, ea va prelua conducerea: natura are multe resurse! Oamenii trebuie să se arate respectuoși față de animale, plante, pietre, în primul rând pentru consecințele pe care atitudinea lor le poate genera asupra lor. Conștiința lor se va aprofunda și ei se vor îmbogăți cu toată această viață ce respiră și vibrează în jurul lor. Gândiți-vă la toate vietățile care populează universul, din străfundurile pământului și până la stele, și străduiți-vă să comunicați zilnic cu Domnul. Această comunicare se face numai prin iubire. Dacă iubiți natura, o veți auzi vorbind în voi, trăi în voi, fiindcă și voi sunteți o parte din natură.185

Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei. (1Cor. 14.10)

Nutriția - practicată ca o rugăciune

Din ce în ce mai multe persoane simt în zilele noastre că echilibrul lor fizic și psihic este amenințat de ritmul trepidant al vieții ce le este impus, îndeosebi în orașe. Ele se avântă astfel în practicile de relaxare sau în diferitele tipuri de yoga și arte marțiale importate din Orient. Este adevărat că aceasta le poate face bine. Există însă o hrănire mult mai ușoară și mai eficace, fiindcă se poate practica în toate zilele și chiar de mai multe ori pe zi: nutriția ca rugăciune. Când ne hrănim oricum, în zgomot, într-o stare de nervozitate, repede, vorbind, certându-ne... este aproape inutil să practicăm apoi yoga. Străduindu-vă să vă hrăniți zilnic în mod conștient în liniște, în reculegere, aveți posibilitatea să faceți acest exercițiu de destindere și de armonizare a tuturor celulelor voastre. Deoarece sunteți oricum obligați să vă hrăniți de două sau trei ori pe zi, gândiți-vă: acest exercițiu este comod... și gratuit! Ceea ce nu este cazul pentru lecțiile de yoga sau alte discipline. Câte cheltuieli nu faceți în aceste cazuri pentru a învăța numai cum să vă liniștiți! Uitați-vă în mânăstiri! Rugați-vă când mâncați!186

Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor. (1Cor. 10.21)

O încercare - este încheiată când ne putem bucura de ea

Puteți accepta o încercare, o puteți înțelege, admițând că ea este inevitabilă, dar în același timp să trăiți amărăciunea, tristețea, regretul: vă gândiți că mai bine nu ați fi trăit-o! În aceste condiții, spuneți-vă că această încercare nu s-a încheiat. Când putem spune că o încercare se încheie? Când suntem capabili să ne bucurăm! Da, să ne bucurăm de ea! În aparență, este posibil ca ea să nu ne fi adus nimic, din contră, ne-a făcut să pierdem multe lucruri și chiar persoane care ne sunt dragi. Totuși, după o asemenea încercare va veni o zi în care simțim că lumina noastră, iubirea și forțele noastre sporesc, că suntem cuprinși de o pace, de o bucurie ce nu cunoscusem înainte. În acel moment, și numai în acel moment, putem spune că încercarea s-a încheiat.187

Îndrăzniţi, fiilor, şi strigaţi către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Îşi va aduce aminte de voi. (Baruh 4.27)

Oamenii de știință - și contradicțiile lor

Un om de știință vă va spune că admite ca adevărat și demn de crezare numai ceea ce el a putut observa, calcula, măsura, cântări, compara, clasifica; tot restul este îndoielnic și trebuie lăsat deoparte. Mi-ar plăcea să cred, dar aceasta reduce enorm orizontul conștiinței sale. Pentru că două treimi (să spunem două treimi) din existența umană se petrec în niște activități pe care nimeni nu le cântărește, nici nu le măsoară. Ah, da, două treimi din timp le trăim, atâta tot. Dacă această viață nu merită nici atenție, nici interes, atunci ne întrebăm de ce un om de știință mai continuă să trăiască. La fel ca toată lumea, el respiră, mănâncă, bea, doarme, merge, nutrește niște gânduri, sentimente, senzații, dorințe, el întâlnește oameni pe care îi iubește sau nu, se întâmpă chiar să îi și îmbrățișeze, dar nu se întreabă dacă toate acestea le face în mod științific. Cum se mulțumește el să trăiască o viață neștiințifică? El ar trebui să refuze! Evident, este mult mai bine ca el să continue să trăiască. Atunci, să se decidă să ia în serios toate aceste manifestări ale existenței ce scapă pentru moment investigațiilor sale.188

Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. (Ps. 18.2)

Oboseala - înlăturată prin iubire

Senzația de oboseală este desigur o realitate obiectivă, dar ea depinde mult și de starea interioară. Eu i-am spus cuiva care m-a întrebat într-o zi cum să devină neobosit: „Eu aș dori să vă descopăr secretul, dar oare veți ști să îl folosiți? Acest secret este să aveți iubire pentru tot ceea ce faceți, fiindcă iubirea este cea care trezește și întreține puterile în om.” Lucrați ore în șir cu iubire și nu vă veți mai simți obosiți; lucrați însă câteva minute nemulțumiți, revoltați, ceva se va bloca în voi și vă veți simți repede epuizați. De fiecare dată când trebuie să întreprindeți o activitate, să vă îndepliniți o sarcină, străduiți-vă să o faceți cu iubire, sau mai bine nu o faceți! Ceea ce faceți fără iubire vă uzează, și să nu vă mai mirați apoi că nu vă mai țin picioarele. A lucra fără iubire este ca și cum ați introduce o otravă în voi. Veți spune că există niște sarcini ce vă displac, vă plictisesc (ați obosit deja numai gândindu-vă la ele!), dar nu puteți scăpa de ele. În acea clipă, încercați să găsiți cel puțin un motiv de a vă achita de ele cu iubire, și aceste lucrări vă vor părea mai suportabile. O veți constata: veți fi mai puțin obosiți, iubirea vă va învinge oboseala.189

Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească! (Iuda 1.2)

Oboseala psihică - vindecată prin munca fizică

Întâlnim oameni care se plâng la nesfârșit: „Ah, cât sunt de obosit!” Și chiar se citește oboseala pe chipul lor. De fapt, ei se simt bine, dar totul îi obosește, ei nu-și dau seama că plângându-se continuu vor ajunge într-o bună zi complet epuizați. Or, este ușor de observat că aceia care se plâng astfel de oboseală sunt foarte rar cei care muncesc cel mai mult. Nu putem nega oboseala lor, nu este cazul aici de o oboseală imaginară, nu, este cu adevărat reală; ea nu vine însă dintr-un exces de muncă, ci din faptul că îi macină niște gânduri și sentimente istovitoare. Iar această oboseală psihică este contagioasă: când întâlnim astfel de persoane, după câteva minute petrecute împreună, avem senzația unor poveri pe umeri sau suntem epuizați de energie. Una dintre cele mai eficace metode pentru a ne descotorosi de oboseala psihică este o intensă oboseală fizică: această oboseală odihnește și vindecă. Oamenii posedă niște resurse nebănuite pe care trebuie să învețe să le folosească printr-un efort de voință. Mulți sunt obosiți pur și simplu fiindcă duc o viață statică!190

Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc. (Ps. 57.2)

Om - Aum – folosirea acestei mantre

Silaba „Om” corespunde la ceea ce, în tradiția occidentală, noi numim Logos, Cuvântul creator. În tradiția hindusă, ea reprezintă sunetul originar și este asociată cu pasărea mitică Kalahamsa, cea care a ouat oul primordial de unde a ieșit universul. „Om” este o silabă cu vibrații foarte puternice, din care hindușii au făcut o mantră. Ei o repetă neobosiți în meditațiile lor. Puteți și voi să pronunțați numele Fiului Omului: Iisus, fie cu voce tare, fie mental: vă concentrați asupra acestui cuvânt, fără să vă gândiți la altceva, și repetați: Iisus, Iisus, Iisus… Puteți deopotrivă a-L asocia unui exercițiu de respirație: inspirați prin nas pronunțând mental de patru ori Iisus, apoi expirați pe gură foarte lent, repetând încă de câteva ori Iisus. La sfârșitul acestui exercițiu vă simțiți ușurați și reîncărcați cu energie. Silaba Iisus se poate dezvolta în Doamne Iisuse, și noi o cântăm sub această formă. Cel care este conștient de puterea sunetelor reușește, încet-încet, să simtă că acest cântec înscrie în sufletul său niște forme perfecte.191

Rugaţi-vă neîncetat. (1Tes. 5.17)

Omul cosmic Hristos- noi trăim în El. Consecințe pentru viața noastră morală

În planul fizic, ființele sunt individualizate, separate, și ceea ce fiecare trăiește nu îl atinge în mod direct pe ceilalți. Suferința sau bucuria voastră nu este, în aparență, suferința sau bucuria lor. Dacă mâncați o hrană indigestă, vă stricați stomacul, nu pe al lor. Noi trăim în Biserica lui Hristos, suntem noi înșine mădulare și nicio creatură nu există în afara sa ca o entitate separată. De aici decurge această lege morală: tot binele și răul făcut celorlalți, ni-l facem nouă înșine. Poate că vă pare lipsit de sens?... Dimpotrivă, aceasta are mult sens, fiindcă în Hristos noi suntem una.192

Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. (Gal. 3.28)

Orice activitate - ne impune o metodă

Nu este lipsit de importanță nici unul din gesturile voastre: prin fiecare dintre activități, ele vă arată caracterul, inteligența, simțul estetic, educația. Cineva va spune: „Oh, dar eu nu fac altceva decât să mătur și să spăl pe jos!” Și atunci? Nici această activitate nu este nesemnificativă; și în acest caz trebuie să judecăm și să fim vigilenți. Pur și simplu după felul în care vă purtați, vă arătați anumite calități. Pentru a mătura corect există niște reguli de respectat, anumite măsuri de prevedere de luat, ca să nu ridicați niște nori de praf în jur. Veți spune că folosiți un aspirator. Desigur, dar și aici trebuie să fiți vigilenți pentru a nu trece de mai multe ori prin același loc, neglijându-le pe altele, să nu loviți mobilele, să nu agățați scaunele cu firul etc. Cel care lucrează neglijent și în mod inconștient nu are nicio scuză. Oricare ar fi activitatea, fizică sau mentală, trebuie să ne gândim mai întâi cum să o executăm. Aceasta înseamnă a avea o metodă bună de lucru. Așadar, observați-vă și, oricare v-ar fi sarcina, judecați la felul în care o pregătiți și o duceți la bun sfârșit.193

Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. (Mat. 25.13)

Orientarea - după ce a fost decisă, încercați să o respectați

În tot ceea ce faceți, și îndeosebi în lucrarea spirituală, trebuie să căutați înainte de toate să vă mențineți orientarea. Fiindcă indecizia este nocivă: să nu știi niciodată bine încotro să te îndrepți sau, după ce ai luat o decizie, să te întrebi dacă este cu adevărat cea bună și dacă nu este mai bine să revii sau să cauți o alta. Așadar, începeți prin a judeca bine și când simțiți că ați găsit calea corectă, încercați să o urmați cu fermitate, orice s-ar întâmpla. Pe acest drum veți cădea de câteva ori, fiindcă sunteți încă slabi, dar Domnul vă va sări în ajutor, să nu vă descurajați. Chiar dacă geamurile vi se murdăresc, spuneți-vă că mâine ploaia le va spăla și le ve reda transparența. Așa se desfășoară întreaga viață a discipolului. El cade, se ridică... se murdărește, se spală... Să-și păstreze curajul, știind că Domnul îl va susține mereu pe cel care nu părăsește calea cea dreaptă.194

Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Şi cine este apărător, dacă nu Dumnezeul nostru? Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere şi calea cea dreaptă-mi arată... (2Regi 22.32,33)

Originea noastră divină - despre care avem uneori o vagă amintire

Când sunt întrebate despre credința lor religioasă, multe persoane afirmă că ele cred în „ceva” sau în „cineva”, fără a putea explica cu exactitate despre ce sau cine este vorba, nici să Ȋl numească Dumnezeu. Este ca și cum în trecut ele au avut anumite cunoștințe, anumite experiențe, iar pe moment această cunoaștere, aceste experiențe ies la suprafață ca o scurtă licărire a unei lumini venită de foarte departe. Ele nesocotesc de ce această impresie se impune cu o asemenea evidență, nu știu cum să o interpreteze, dar ea le rămâne ca o realitate de netăgăduit. Într-un moment sau altul al vieții, cei mai mulți oameni trăiesc cu senzația existenței a ceva misterios în ei, ce îi conectează din nou la o lume superioară, misterioasă, a cărei amprentă au păstrat-o. Diferența dintre ființe este că unele lasă să se șteargă această senzație, fără a căuta să aprofundeze de unde provine. Dimpotrivă, pentru altele, ea constituie punctul de plecare al unei căutări interioare ce le va conduce până la conștiința originii lor divine.195

Să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru... (Efes. 3.16)

Orizontul conștiinței noastre - se lărgește când privim spre imensitate

Viața zilnică a celor mai mulți oameni este constituită din reclamații, lupte, tulburări, invidii. De ce? Fiindcă orizontul conștiinței lor este atât de îngust și limitat, încât nimic nu le-ar părea mai important ca grijile, ambițiile, poftele lor arzătoare, certurile lor. Ei nu văd imensitatea cerului de deasupra lor, tot acest spațiu infinit… Dacă ar dori să-și ridice privirea, ei s-ar smulge din aceste limitări și ar respira în sfârșit liberi. Este vorba pur și simplu de o orientare a privirii: să nu se îndrepte prea mult în jos, ci spre înalt. Cel care se gândește la infinit, la veșnicie, începe să simtă că în el ceva plutește deasupra a tot, că nimic nu îi mai poate face rău, nicio jignire, nicio pierdere, fiindcă el este pe cale să se trezească la o conștiință nouă.196

Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate... (1Cor. 12.31)

Pacea - sau cum să ne hrănim în planurile fizic și psihic

Chiar dacă într-o bună zi se va reuși eliminarea armatelor și a armelor, omenirea ar inventa alte mijloace de a se război. Pacea nu poate fi restabilită prin eliminarea cuiva sau a ceva din exterior. Pacea reprezintă în primul rând o stare interioară, iar ființa umană trebuie să înceapă prin a suprima în ea însăși cauzele războiului. Atât timp cât va fi locuită de nemulțumire, revoltă, invidie, dorința de a poseda mereu mai mult, orice ar face, nu numai că va întreține în ea germenii dezordinii, dar va semăna acești germeni peste tot în jurul ei. Cel care mănâncă și bea orice introduce în organismul său anumite elemente nocive, ce îl vor îmbolnăvi. Ce pace poate să aibă când și-a tulburat întreg organismul? Există aceeași lege în planul psihic: dacă înghite orice gând sau orice sentiment, el se va îmbolnăvi. Pacea este deci și consecința unei cunoașteri privind natura alimentelor ce pot constitui hrana omului în planul psihic. Ea se instalează numai la cel care se străduiește să se hrănească cu niște gânduri curate, cu niște sentimente generoase. Numai acea ființă poate aduce pacea în jurul ei: ea emană o armonie ce impregnează cele mai mărunte fapte ale vieții sale zilnice din toate celulele corpului ei, din toate particulele ființei sale fizice și psihice.197

Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea. (Isaia 26.3)

Pasărea - simbol al credinciosului

Să nu vă expuneți, din ambiție, unor rivalități obositoare. Alegeți o activitate în care nu vă va lipsi spațiul, sau chiar veți fi singuri, fiindcă acolo nimeni nu vă va împiedica să creșteți. Dacă vă veți așeza lângă un arbore mare, el va protesta că îi încălcați proprietatea. Ce s-ar întâmpla dacă v-ați aventura pe terenul unui animal sălbatic?… Fiți, mai degrabă, precum pasărea; ea are un corp mic, slab și ușor, un cioc mic, dar mai are și aripi, pentru a zbura liber în aer. Pasărea nu are ambiția să se impună unui animal sălbatic, ea cere de la Creator numai cântecul, bucuria și libertatea mișcării. Adevărații fii și fiice ale Domnului sunt ca păsările. Ei nu doresc să-și deschidă vreun drum prin junglă, ci să zboare zilnic în cer pentru a readuce pacea, lumina și bucuria ce o vor împărți cu toți frații și surorile lor.198

Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice. (Tit 3.7)

Patria noastră cerească - amintirea ei își are sălașul în noi

Priviți un balon legat de un fir: el dorește să se înalțe spre cer, dar rămâne agățat de pământ... Asemenea acelui balon, există în fiecare ființă umană ceva ce dorește să scape, să se înalțe liber în aer, dar este reținut de niște legături. Ei bine, ea trebuie să se străduiască să slăbească sau să deznoade, încet-încet, aceste legături, ca să dea un scop acestei veșnice dorințe înscrisă în sufletul ei: dorința de a se avânta spre o imensitate de lumină și pace, unde își are originea. Cei mai mulți oameni își extrag credința din această amintire, uneori vagă, confuză, dintr-o patrie îndepărtată, dintr-o patrie pierdută. Ei poartă în sinea lor, în mod inconștient, urmele de neșters ale unui trecut imemorial, unde trăiau în sânul Domnului, și îi păstrează nostalgia.199

Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. (Luca 15.13)

Pământul - ar trebui să învățăm din nou să îl cultivăm

Luați o mână de pământ și țineți-l așa o vreme, gândiți-vă la toate elementele ce au fost depuse în el de Creator, pentru ca mulțimea de plante și, prin intermediul lor, toate creaturile vii să-și găsească în el seva. Din nefericire, în zilele noastre, cele mai multe fructe și legume pe care le mâncăm sunt impregnate cu influențe negative – fără să mai menționăm îngrășămintele și pesticidele! Cu trecerea timpului, pământul a devenit un imens cimitir udat cu sângele oamenilor, impregnat cu crimele lor. Iar cum cei care îl cultivă o fac deseori fără respect, lipsiți de iubire, sau chiar într-o stare de revoltă interioară, gândurile, sentimentele lor pătrund în semințe și le otrăvesc. Ignoranța oamenilor creează fără încetare niște condiții de viață nesănătoase. Cât de folositor ar fi să se învețe din nou arta agriculturii după regulile creștine! Cei care li se conformau știau să lucreze cu rugăciunea, astfel ca semințele încredințate pământului să capteze aceste binecuvântări și să ofere legumelor și fructelor un maxim de calități nutritive și curative.200

Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele cu şapte părţi mai mult. (Ecclesiasticul 7.3)

Pământul - cum să ne facem cunoscuți de el

Universul în care trăim nu ne este închis, noi facem cu el tot felul de schimburi: niște schimburi fizice, psihice, spirituale. În mod conștient sau inconștient, noi vibrăm, respirăm cu el, în el. Atunci, oare de ce oamenii se simt deseori ca niște străini pe pământ? Fiindcă nu știu ce este de făcut pentru a fi cunoscuți de el. Pământul îi influențează, îi hrănește, dar ei se îndreaptă pe toate drumurile în toate direcțiile, fără să se gândească niciodată la ceea ce trebuie să facă. Vreți ca pământul să vă cunoască, să nutrească prietenie față de voi? Când vă plimbați prin natură, opriți-vă din când în când, aplecați-vă sau așezați-vă, puneți mâna pe el, mângâiați pământul și spuneți:201

Binecuvintează, pământule, pe Domnul, laudă şi-L preaînalţă în veci. (Cântarea celor trei tineri 1.51)

Pământul - și capacitatea sa de a transforma deșeurile, din care ar trebui să ne inspirăm

Mulți oameni au murit de inimă rea sau chiar s-au sinucis din cauza calomniilor, a scrisorilor de amenințare, a unor articole veninoase din ziare! La fel și mulți artiști, din cauza criticilor nefavorabile și a bătăilor de joc!... Dacă ei au pierit, este pentru că nu cunoșteau ceea ce pământul știe foarte bine. Ce face el cu resturile, cu gunoaiele ce i se aruncă? El le ia ca pe un îngrășământ, o materie foarte prețioasă, și le introduce la elaborarea tuturor vegetalelor. Datorită acestui îngrășământ, fructele au culori, parfumuri, gust și tot felul de calități nutritive. De ce ființa umană nu ar cunoaște și ea secretele cunoscute de pământ? De ce să dispară în fața acestor murdării care sunt criticile, bârfele, calomniile? Să învețe să le transforme și va da și ea niște fructe colorate, parfumate, gustoase și hrănitoare. Dacă va ajunge la acest nivel de înțelegere, se va convinge că, în ciuda aparențelor, cel care este persecutat pe nedrept se află într-o situație mai bună decât dușmanii săi.202

Sunt împresurat de batjocoritori şi ochii mei trebuie să privească spre ocările lor. (Iov 17.2)

Pământul nostru interior - să îl însămânțăm încă din primele zile ale anului

Începe un an nou. Și cum primele douăsprezece zile ale anului sunt în legătură cu cele douăsprezece luni ce vor veni, străduiți-vă să le trăiți cât mai bine posibil, oferind întregului an o susținere solidă. Spuneți-vă că nici unul dintre gândurile, dintre sentimentele voastre, nici una dintre dorințe nu va rămâne fără vreo consecință: ele sunt ca niște semințe pe care le plantați în pământul vostru interior, iar aceste semințe vor încolți. Favorizarea creșterii semințelor este o vocație a pământului. De îndată ce au fost semănate, el le hrănește, iar apa, aerul, lumina soarelui contribuie deopotrivă la dezvoltarea lor. Așadar, fiți atenți: cel care, din neglijență sau rea voință, seamănă niște buruieni, niște mărăcini în pământul său interior, nu se poate aștepta să vadă crescând grâu. În prima zi a anului, semințele pe care le plantați pot fi și unele cuvinte precum „bucurie”, „lumină”, „pace”, „iubire”, „speranță”... Pătrundeți-vă bine de sensul lor și cufundați-le în profunzimile sufletului vostru. Vegheaţi asupra lor şi veţi simţi cum ele vor înfăptui, încet-încet, o întreagă lucrare de germinare în voi. Astfel, pe tot parcursul anului, veţi trăi printre ogoare roditoare şi grădini înflorite. Rugați-vă neîncetat!203

Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până seara nu odihni mâna ta, căci nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune. (Eclesiastul 11.6)

Părerile oamenilor - le arată nivelul de conștiință

Întrebați-i pe tineri despre părerile lor: ei vă vor spune ce cred despre religie, morală, politică, iubire, și sunt convinși că au dreptate. După mai mulți ani, ca urmare a unor experiențe, ei se schimbă alături de convingerile lor. Dar, încă o dată, ei își închipuie că dețin adevărul. Așa sunt oamenii: în copilărie gândesc într-un anumit fel, în adolescență în alt fel, iar ca adulți ei se schimbă din nou, poate chiar de mai multe ori... până la bătrânețe, când vor gândi din nou altfel! Așadar, fiecare trebuie să judece și să-și spună: „Pentru moment, eu am un anumit punct de vedere despre existență, dar fiindcă mi l-am schimbat deja de mai multe ori, cine îmi poate spune că acum mă aflu mai mult în adevăr?” Da, chiar la optzeci și nouă de ani trebuie să ne spunem: „Mai aștept încă înainte de a mă pronunța. Poate că mai târziu eu voi vedea mai clar!” Este bine să fii convins, dar nu să nu te încrezi în capacitățile personale de judecată, pentru că ele sunt limitate, incomplete. Mai trăiți încă o vreme și vă veți schimba încă o dată, fiindcă părerile variază fără încetare, în funcție de ceea ce ați trăit și nivelul la care le-ați trăit. Încrede-ți-vă deci în Domnul!204

Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. (In. 14.11)

Părerile oamenilor - le sunt deseori inspirate de slăbiciunile lor

Oamenii conștientizează rareori faptul că părerile lor nu sunt decât niște modalități de a vedea pe care le aduc din experiențele lor anterioare, cu un întreg bagaj transmis de ereditate. Ei nu-și pun nicio întrebare dacă aceste opinii sunt bine fondate: ei se pronunță, crezând că se află în adevăr. Chiar dacă Domnul ar veni să le spună că părerile lor nu sunt impecabile, în loc să spună: „Vorbește, Doamne, eu te ascult”, ei ar riposta: „Ah, nu, lăsați-mă în pace, eu știu ceea ce știu.” Ei bine, ceea ce mai ales nu știu este că părerile lor de care se agață au deseori ca origine propriile slăbiciuni. Nu trebuie așadar să căutăm prea departe: de câte ori lacunele, pasiunile, viciile oamenilor le determină filosofia! Chiar dacă își justifică punctele de vedere prin niște raționamente impecabile și aparent obiective, în mare parte aspirațiile lor mai puțin nobile îi îndeamnă să adopte o anumită concepție de viață. Să aibă niște aspirații mai înalte, și părerile lor vor fi diferite, mai bune.205

Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pământului. (Ps. 74.8)

Părinții noștri duhovnicești - să ne lăsăm călăuziți de ei

Toți cei care fac niște comparații între om și animal subliniază rapiditatea dezvoltării micului animal și dobândirea autonomiei sale. În timp ce copiii oamenilor... Această încetineală în dezvoltarea lor se datorează desigur bogăției și complexității extreme a naturii umane. Atâtea elemente trebuie să fie la locul lor din punct de vedere fizic și psihic înainte ca acești copii să intre în posesia tuturor însușirilor lor! Iar până când reușesc să o facă, ei au nevoie de ajutorul și ocrotirea părinților lor. Evoluția unei ființe umane nu se oprește însă la clipa în care tatăl sau mama sa și-au îndeplinit rolul lor lângă ea, fiindcă ea este și o entitate spirituală care trebuie să mai progreseze mult. De aceea, în planul spiritual, oamenii vor fi mereu niște copii care au nevoie de părinții lor duhovnicești care se exprimă pentru sufletul lor. Pentru a se apropia de acești părinți, trebuie să dobândească o mare cunoaștere și ei devin mai luminați lăsându-se călăuziți de aceștia.206

Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi... Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. (Ps. 22.1,3)

Părinți și prieteni - cum să îi influențăm pentru ca ei să nu ne împiedice evoluția

Poate că aveți niște părinți, niște prieteni, care nu sunt de acord cu orientarea spirituală pe care v-ați decis să o urmați. Voi trebuie să vă hotărâți comportamentul față de ei. Să nu vă izolați, să nu rupeți legăturile și nici să nu renunțați să le vorbiți; încercați numai să îi faceți să înțeleagă de ce ați ales această cale. Nu este necesar să le faceți morală sau să le țineți niște discursuri lungi; încercați numai să vă arătați impecabili și, din când în când, într-o conversație sau legat de un eveniment, introduceți câteva cuvinte ce le vor arăta ceea ce noua voastră orientare v-a permis să învățați, să înțelegeți. Chiar dacă ei protestează sau se fac că nu aud, gândul pe care l-ați formulat va lăsa o amprentă binefăcătoare în ei. Luați acest sfat în serios, altminteri știți ce s-ar putea întâmpla? Aceste ființe vor părăsi într-o bună zi pământul, dar sufletul lor rămâne viu, și vor continua să vă îndepărteze de idealul vostru, vor căuta să introducă în voi ideile lor, prezentându-și argumentele. Poate că vor reuși astfel să vă inspire niște îndoieli: veți crede că aceste îndoieli vin de la voi și veți capitula.207

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. (Mat. 10.37)

Pâinea - simbol al hranei spirituale

Nu trebuie să uităm niciodată că suntem locuiți de un spirit, scânteie țâșnită din Cuvântul Domnului, pentru a se întrupa în materie. Această scânteie-cuvânt poartă în ea toate proiectele divine referitoare la noi – destinul nostru posibil - și nu are alt scop decât împlinirea acestor proiecte. Ea are nevoie de hrană pentru a supraviețui, iar unul dintre simbolurile hranei, al hranei fizice cât și al celei spirituale, este pâinea. Iisus spunea: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer”. Iar în seara Cinei celei de Taină, El a binecuvântat pâinea pentru a o oferi discipolilor săi, spunând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Așadar, pâinea reprezintă elementele vieții divine. Venind pe pământ, noi suntem deja în posesia unora dintre aceste elemente. Cei care au fost neglijenți și le-au risipit trebuie să se străduiască să le regăsească, altminteri ei își vor continua călătoria vieții prin mari dificultăți. În Biserică, nu facem altceva decât să ne umplem sacii și hambarele interioare (inteligența, inima, sufletul și spiritul nostru) cu această Pâine vie coborâtă din Cer.208

Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi... (Mat. 6.11)

Pedagogia - sau înzestrarea de a te adresa la ce este mai bun în fiecare

Este evident că oamenii nu sunt perfecți, dar atitudinea de a le sublinia fără încetare defectele nu este deloc pedagogică. Problema este de a ști dacă ne mulțumim să exprimăm proasta dispoziție, exasperarea ce ne inspiră comportamentul lor sau dacă dorim să îi ajutăm. Dacă doriți cu adevărat să ajutați pe cineva să-și schimbe comportamentul, adresați-vă la ceea ce este mai bun în el, arătați-i că îi vedeți calitățile (fiecare are cel puțin una) și apelați la ele. Îl atingeți în amorul propriu, el încearcă să nu vă dezamăgească, și îl încurajați astfel să se amelioreze. Această regulă se verifică în special la copii. Nu educăm un copil insistând asupra defectelor sale, considerându-l incapabil, leneș, mincinos, necinstit. Sub povara acestor acuzații, el nu mai vrea să se străduiască: pentru că v-ați făcut deja în privința lui o părere definitivă, de ce ar mai încerca să se schimbe? Arătați-i însă că poate face mereu ceva mai bine – fiindcă este adevărat – și atunci aveți ceva șanse de a-l educa.209

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. (Efes. 6.4)

Perseverența în muncă - numai ea dă niște rezultate

A trăi viața spirituală înseamnă a înfăptui mai întâi experiența puterii gândului rugător. Dacă nu obțineți rezultate importante este pentru că nu sunteți fideli sarcinii întreprinse: ceea ce ați clădit de o parte, distrugeți de cealaltă. Să presupunem că v-ați hotărât să vă concentrați asupra armoniei: armonia gesturilor, a cuvintelor, a întregii voastre ființe... Dacă nu ați învățat să vă stăpâniți, niște gânduri, niște sentimente, niște dorințe haotice continuă să vă stăpânească și distrug, încet-încet, ceea ce ați reușit să construiți. Pentru a obține ceva solid și durabil, trebuie să lucrați într-o manieră inteligentă, organizată, continuă. Și să nu vă descurajați niciodată. Vă întrebați: de ce? Pentru că nu v-ați străduit îndeajuns. Obținerea unor adevărate realizări spirituale nu se face în câteva luni, în câțiva ani. Trebuie să vă continuați strădaniile pe parcursul întregii vieți. Așadar, înțelegeți că trebuie să treceți serios la treabă pentru a semăna câteva semințe bune.210

Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. (Mat. 13.4)

Pesimismul - nu reprezintă niciodată o înțelepciune

Pesimiștii se consideră în general drept mari filosofi, mari înțelepți, și este extraordinar că reușesc să îi convingă pe alții. În realitate, ei sunt niște mari ambițioși care doresc niște lucruri imposibile și care, neputându-le realiza, cad pradă deznădejdii și devin ursuzi. Astfel, ei își formează o concepție dezamăgitoare despre viață și oameni, pe care și-o expun peste tot, imaginându-și că dau dovadă de o mare profunzime și luciditate. Deloc, este chiar contrariul: părerea lor este complet deformată de proasta lor dispoziție. Este permis să fii necăjit, dar numai din cauza greutăților sau a necazurilor altora, nu din cauza propriilor dorințe și ambiții nepotolite. Cel care cade deseori într-o asemenea stare nu este foarte evoluat, fiindcă acest pesimism îi este inspirat în general de natura sa inferioară, mereu nesatisfăcută. El trebuie să se străduiască să iasă din această stare, altminteri nu va ști niciodată ce este adevărata viață.211

Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. (Ps. 118.49)

Piatra - starea spre care regresează cel care nu se lasă pătruns de forțele spiritului

Forțele spiritului lucrează în materie pentru a o însufleți, a o face mai sensibilă, mai receptivă la lumina din înalt. Creaturile care nu se lasă pătrunse de aceste forțe ale Spiritului mor. Aceasta este adevărata moarte: un refuz de a evolua, de a vibra la unison cu acești curenți ai Spiritului. Moartea spirituală este o coborâre în cea mai densă, cea mai compactă materie, iar această coborâre se produce în conștiință: omul își pierde lumina, el își pierde amintirea amprentei divine înscrisă în el, el devine ca o piatră în care viața a încetinit într-atât încât ea nu mai are forța de a produce adevărate gânduri, adevărate sentimente. Viața este un marș continuu înainte, iar cel care refuză să avanseze regresează, el se reîntoarce la starea de inconștiență a pietrei, ce nu este altceva decât o conștiință adormită, iar manifestările sale fizice și psihice devin expresia acestei vieți pietrificate. Așadar, încercați zilnic să faceți un pas înainte.212

Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. (In. 8.52)

Piatra cubică - simbol al statorniciei

În vechiul Egipt, cea mai mare izbândă a Inițiatului consta în puterea de a spune într-o zi: „Eu sunt statornic, fiu al statorniciei, conceput și născut pe tărâmul statorniciei.” Piatra cubică pe care vechii egipteni își reprezentau faraonii și zeitățile era unul dintre simbolurile stabilității, deoarece, prin cele șase fețe pătrate egale, cubul constituie tocmai volumul ce oferă fundația fizică cea mai solidă. În vreme ce în India, de exemplu, divinitățile și înțelepții sunt reprezentați de cele mai multe ori așezați pe pământ, cu picioarele încrucișate în postura numită lotus. Din cel care este situat pe o piatră cubică se degajă însă o mai mare impresie de stabilitate. Aci este vorba despre o filosofie și o concepție de viață diferite. Dincolo însă de simbolismul cubului, să ne oprim puțin asupra acestei calități a statorniciei, care este proprie Domnului. Dumnezeu este Iubire absolută și veșnică, Înțelepciune absolută și veșnică, și chiar dacă manifestările, ființările Sale sunt infinite, esența Sa este una și inalterabilă. Pentru discipolul care a găsit calea Binelui, este esențial să lucreze asupra acestei virtuți: statornicia.213

Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit... (Evr. 10.23)

Picioarele - importanța contactului lor cu pământul

În timpul ultimei cine avute cu discpolii săi, Iisus S-a ridicat de la masă pentru a le spăla picioarele. Petru a început prin a protesta: cum putea să se lase spălat pe picioare de Maestrul său? În fața insistenței lui Iisus, el a acceptat, cerându-i chiar să îi spele și mâinile și capul. Iisus însă i-a răspuns: „Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot.” Picioarele reprezintă planul fizic, fiind partea din corp aflată cel mai mult în contact cu pământul. Or, planul fizic se află mereu mai mult sau mai puțin în legătură cu lumea subterană, cu infernul. Așadar, picioarele reprezintă locul prin care ființa umană este cel mai mult expusă atacurilor răului. Regăsim această idee în Iliada lui Homer, în povestea lui Ahile: mama sa, Thetis, l-a cufundat la naștere în apele Styxului pentru a-l face nemuritor. Ea l-a ținut însă de călcâi, această parte a piciorului nefiind udată, iar Ahile a murit în timpul războiului din Troia atins în călcâi de o săgeată otrăvită. Înțelegeți acum sensul gestului și al cuvintelor lui Iisus: „Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot.” Fiindcă picioarele sunt simbolul celui mai material plan, a avea picioarele spălate reprezintă deopotrivă, în mod simbolic, termenul de purificare.214

Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. (1Cor. 5.7)

Pietrele prețioase - chintesențe ale pământului

Pietrele prețioase aparțin elementului pământ. Ele sunt produsul unei întregi lucrări pe care pământul este capabil să o înfăptuiască, de aceea ele au fost alese ca simbol al virtuților pe care omul le poate dobândi, dacă învață să lucreze asupra propriei materii. Obiceiul de a pune niște pietre prețioase pe hainele preoților și pe coroana regilor vine din cunoașterea acestui simbolism: ele reprezintă calitățile și virtuțile pe care aceste ființe trebuie să le posede, pentru a-și exersa cu demnitate însărcinarea. Fiecărei virtuți îi corespunde o piatră: înțelepciunii, topazul; păcii și armoniei, safirul; iubirii, rubinul etc. Să nu fiți preocupați dacă aceste înalte personaje merită să poarte asemenea comori, simbolismul este cel care contează. Iar dacă regii pământului, papii și cardinalii poartă pe capul lor niște ornamente de pietre prețioase, este pentru că niște pietre prețioase sunt puse pe coroana Maestrului creației.215

Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos; (1Petru 2.5)

Pietrele prețioase - să ne inspirăm din transparența lor

Meditați uneori asupra acestei frumoase imagini a transparenței...Veți înțelege că, pentru ca viața să intre, ca lumina să treacă, ca energiile celeste să pătrundă, trebuie să le deschidem calea, adică să devenim transparenți. Totul în natură subliniază această lege. De ce pietrele prețioase sunt atât de mult apreciate? Desigur, fiindcă ele sunt colorate, dar mai ales pentru că sunt transparente: ele lasă să treacă lumina… Cum a reușit natura să lucreze atât de minunat asupra unor minerale, purificându-le, transformându-le, făcând aceste minuni pe care le admirăm astăzi: cristalul, diamantul, safirul, smaraldul, topazul, rubinul?… Iar dacă natura a reușit, de ce nu ar face și ființa umană aceeași lucrare în ea însăși? Întreaga practică spirituală trebuie să tindă spre acest scop. Când vom reuși să purificăm totul în inima și în sufletul nostru, până vom deveni limpezi, transparenți, Domnul, Care apreciază mult pietrele prețioase, ne va pune pe coroana Sa. Fără îndoială, este o imagine, dar ea corespunde la ceva foarte real.216

Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmură... (Apoc. 18.12)

Plexul solar - o poartă prin care lumina soarelui pătrunde în noi

În fiecare dimineață, la răsărit, soarele proiectează în spațiu o abundență de paiete de aur; noi ne putem umple spiritul, sufletul, intelectul, inima și deopotrivă corpul fizic cu ele. Întreg organismul nostru poate beneficia de acest aur, de la creier până la picioare. Există diferite feluri de lumină. Cea de care sistemul nostru nervos și întreg organismul au nevoie cel mai mult este lumina rugăciunii înainte de răsăritul soarelui. Este lumina cea mai subtilă, cea mai spirituală, și ea acționează asupra psihicului. De aceea, dacă știm cum să privim Soarele, ceva se deschide în sufletul nostru și începem să bem lumina. Este ca un rezervor ce se umple cu o chintesență prețioasă. Când rezervorul se revarsă, nutrim numai dorința de a împărți acest elixir, tuturor creaturilor vii, și nu este bucurie mai mare decât a da ceea ce am primit de la Soare.217 Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. (In. 8.12)

Poezia - este inseparabilă de viață

De ce să lăsăm poezia celor care o scriu? A fi poet înseamnă, mai întâi, să creezi poezia în propria viață, străduindu-te să introduci în ea puritatea, lumina, iubirea, bucuria. Această poezie au nevoie să o simtă, să o respire creaturile, ceva ce armonizează, ce însuflețește… Adevărata poezie este inseparabilă de viață. Așadar, încercați să deveniți zi de zi mai vii. Este atât de plăcut să întâlnești niște creaturi în care simți că totul este însuflețit, călduros, luminat! Iubim un pom fiindcă dă niște fructe, iubim un izvor fiindcă apa țâșnește cântând, iubim florile datorităculorilor și a parfumului lor… La fel iubim și creaturile care se deschid pentru a oferi ceva clar, luminos, parfumat, melodios. Învățați să cultivați în voi această stare de strălucire. Obișnuiți-vă să vă smulgeți din inimă câteva particule vii, pentru a le dărui altora… și veți ști ce înseamnă să trăiești în poezie.218

Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. (Ps. 50.13)

Practicile rituale - în ce condiții ne deschid curenților celești

Toate practicile spirituale prescrise de duhovnici au ca funcție să pregătească ființele să primească în bune condiții curenții și mesajele Cerului. Fie că este vorba despre rugăciuni, prosternații, abluții, post, aceste practici nu au în realitate decât o importanță relativă. Esențial este ca acela care se supune să fie hotărât să facă o lucrare interioară de clarificare, de purificare, pentru a-și deschide inima, intelectul, sufletul și spiritul față de influențele din înalt. Cel care nu este conștient de necesitatea de a înfăptui această lucrare, ar face mai bine să părăsească practicile spirituale, fiindcă va deveni un pericol pentru sine și pentru ceilalți: singura observație a ritualurilor contribuie numai la a-i crea iluzia că este cinstit, un purtător de cuvânt, un instrument al lui Dumnezeu. Am văzut oameni devenind călăii familiilor lor sau chiar ai poporului lor. Numai cel care a exersat îndelung purificarea gândurilor și a sentimentelor sale, întreținând doar lumina în intelectul său și iubirea în inima sa, este capabil să audă și să transmită ceva din lumea divină.219

Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. (Luca 6.32)

Prietenie - manifestările sale trebuie să fie conștiente

O îmbrățișare, o strângere de mână sau orice altă manifestare de simpatie și prietenie la o întâlnire necesită din partea voastră o atenție specială. Altminteri, este inutil, și nu numai inutil, dar și dăunător. Fiindcă orice formă de neglijență umană are asupra psihicului unora sau altora niște efecte negative. A manifesta față de cineva niște semne exterioare de considerație, de afecțiune, fără a pune în ele gândul, inima, numai pentru a păstra uzanțele, presupune a lua ceva de la cel care le dă și de la cel care le primește. Desigur, acest ceva este imponderabil, dar esențialul pentru fericirea, pentru împlinirea noastră este mereu important. De aceea o privire, o clipă de liniște, un surâs în care sufletul se exprimă pot aduce mult mai mult decât cea mai concretă manifestare sau niște cadouri:220 Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice. (Luca 16.9)

Primăvara - moartea seminței și eliberarea energiilor

Primăvara este anotimpul reînnoirii, momentul în care energiile concentrate în sămânță se eliberează. Pentru a se elibera, sămânța trebuie, însă, mai întâi să moară. Această moarte este condiția pentru ca germenele să poată ieși, să devină rădăcini, tulpină, ramuri, frunze, flori, fructe... Până acum, sămânța era o creatură înțepenită, inertă, așteptând niște condiții propice pentru a menține viața și a produce fructe ce vor da, la rândul lor, semințe noi. Ca un cadavru părăsit într-un mormânt, sămânța pare complet moartă o anumită vreme. Primăvara însă, odată cu revenirea căldurii, există reînviere peste tot unde există niște semințe; orice mic mormânt se deschide, lespedea se ridică și germenele apare. Tot la fel, va veni într-o bună zi și învierea pentru ființa umană care s-a expus vreme îndelungată la lumina și căldura Soarelui spiritual.221

Având nădejde în Dumnezeu, pe care şi aceştia înşişi o aşteaptă, că va să fie învierea morţilor: şi a drepţilor şi a nedrepţilor. (Fapte 24.15)

Progresul spiritual - necesită aprofundarea unui singur sistem filosofic

Chiar când se hotărăsc să urmeze calea spiritualității, multe persoane rămân deformate de acest obicei, atât de răspândit în epoca noastră, de a acumula niște cunoștințe, de a merge peste tot pentru a fi la curent cu tot ce se întâmplă, fără a înfăptui niciodată o lucrare în profunzimea ființei lor! Nu se poate nega faptul că, datorită acestei curiozități, oamenii au făcut niște progrese gigantice în multe domenii, dar pentru viața spirituală aceasta este o metodă foarte proastă. Lucrarea spirituală presupune să urmezi un sistem filosofic și să îl aprofundezi. Altminteri, se întâmplă cu organismul psihic ceea ce se întâmplă cu organismul fizic: cel care înghite tot felul de alimente amestecate are o stare de indigestie și vomită; la fel, stomacul psihic poate avea o indigestie din cauza a tot ce i s-a introdus. Așadar, dacă doriți cu adevărat să progresați în viața spirituală, încercați să urmați un singur sistem: el va fi ca armătura edificiului interior ce sunteți pe cale să îl clădiți, aducându-vă zilnic noi materiale.222

Şi acum, copii, rămâneţi întru El, ca să avem îndrăzneală când Se va arăta şi să nu ne ruşinăm de El, la venirea Lui. (1In. 2.28)

Protecția noastră - să rămânem legați de lumea divină

Pentru tot ce primim bun în viață, noi avem, într-un fel sau altul, ceva de dat în schimb, sau să spunem ceva de plătit. Pentru a nu mai avea nimic de plătit, trebuie să așteptăm să ne întoarcem definitiv în oceanul vieții divine. Când ne-am cufundat în ocean, cui să îi mai plătim? Dacă ieșim însă din ocean, pentru cea mai mică picătură există mereu ceva de dat. De câte ori nu s-a constatat! Se știe că după bucurie apare mereu necazul, chiar mai mult sau mai puțin conștient decât ne așteptăm: după o mare bucurie, simțim în mod confuz un pericol ce amenință, ca și cum o lege ar cere o compensare. Când anumite evenimente fericite apar în viața lor, de îndată ce a trecut prima clipă de bucurie, anumite persoane devin neliniștite și ele au dreptate într-un anumit sens. Chiar dacă nu putem scăpa niciodată în totalitate de neplăcerile ce vin din lumea exterioară, cel puțin în interior ne putem proteja. Iar singura protecție cu adevărat eficace este legătura cu lumea divină. Când vă legați de lumea divină, străduindu-vă să rămâneți în puritatea, în lumina sa, deveniți una cu ea, și atunci în interior nu mai aveți nimic de plătit. Oare Dumnezeu datorează ceva cuiva? Nu, totul Îi aparține, iar dacă trăiți în Domnul, vă va aparține totul și vouă.223

Să umblaţi pe calea aceea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, ca să fiţi vii şi să vă fie bine şi să trăiţi vreme multă în pământul acela pe care îl veţi lua în stăpânire. (Deut. 5.33)

Puterea - se obține numai prin respectarea legilor moralei

Oamenii își închipuie că posedă o mare putere asupra lor înșiși, că pot face orice prostie, fără nici o consecință, își închipuie că un efort de voință le va fi de ajuns pentru a avea conștiința liniștită. Sărmanii, vor vedea imediat cât de mare le este puterea! Dacă au acționat prost, orice ar face, ceva în ei se va întuneca încet-încet, se va măcina. Cel care vrea să înainteze în viață cu siguranță și încredere, trebuie să-și supună gândurile, sentimentele și faptele legilor dreptății, ale integrității, ale dezinteresului. De îndată ce una dintre aceste legi a fost încălcată, el își pierde puterile și le regăsește numai dacă își îndreaptă greșelile și își reia calea cea bună. Un adevărat credincios se recunoaște nu numai fiindcă și-a conștientizat repede greșelile, dar se și grăbește să le îndrepte. Iată unde se află puterea sa: în faptul că el a acceptat că s-a înșelat și în strădaniile sale pentru a îndrepta imediat situația.224

Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege. (Ps. 5.5)

Razele de soare - străbat ființele și lucrează asupra lor

Fiecare rază străbate spațiul, pătrunde în ființe și în lucruri și lucrează asupra lor. Dacă există un domeniu de aprofundat, acesta este cel al luminii: natura sa, activitatea sa și cum putem lucra cu ea. Cel care neglijează Lumina, alergând după câștiguri, după profit, este un ignorant. El nu știe că acest „aur” pe care îl caută, bogăția, nu este în realitate ceva. Da, aurul este o condensare, adunat, strâns, lucrat de niște muncitori inteligenți. Ce se întâmplă dacă acordați atâta importanță aurului și neglijați Lumina? Este ca și cum ați neglija o prințesă, făcându-i niște avansuri femeii sale de servici; evident, când prințesa își va da seama, vă va închide ușa. Trebuie să iubiți de la început Lumina; aurul va veni apoi, el vă va urma: când veți apărea în compania prințesei, toți servitorii ei se vor pune în mod spontan în slujba voastră.225

Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul. (Ps. 118.127)

Răbdarea - să o întărim prin respirație

De câte ori nu ați fost obligați să constatați că vă lipsește răbdarea! Iar această lipsă de răbdare dăunează manifestării tuturor calităților voastre bune. Așadar, străduiți-vă să câștigați zilnic puțin din această capacitate de a suporta. În loc să reacționați imediat la cuvinte, la evenimente, faceți mai întâi liniște în voi, respirați profund pentru a chema toate puterile păcii, ale armoniei și ale luminii: ele vă vor ajuta să găsiți cea mai bună atitudine. Este important să învățați să lucrați cu răsuflarea! Dimineața, când faceți exercițiile de respirație, puteți repeta interior cuvântul „Iisus - răbdare”, impregnându-vă de sensul său, de vibrațiile sale, de aura sa. Pronunțând acest cuvânt, adăugați-i o icoană ce îi va crește puterea, până când această virtute va reuși să vă impregneze întreaga conștiință.226

Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este. (Ps. 38.11)

Răul - ne vine mai mult din noi, decât de la alții

La cea mai mică supărare, la cei mai mulți oameni se declanșează un întreg mecanism interior: orice ocazie este favorabilă pentru a mesteca niște gânduri și sentimente de enervare, de furie, de ostilitate, de revoltă. Tot ceea ce fac alții este judecat în funcție de propriile dorinți, de propriile așteptări, iar aceștia să se ferească dacă nu răspund acestor așteptări! Nu numai că li se va pregăti ceva, dar se vor îndrepta spre ei tot felul de intenții răuvoitoare. Ei nu se întreabă dacă acele persoane erau ocupate, reținute în altă parte, dacă erau îngrijorate, dacă erau bolnave, dacă în situația lor comportamentul lor poate că era justificat. De ce să-și pună asemenea întrebări? Ei preferă să le interpreteze conduita ca un afront personal. Oamenii o vor duce mult mai bine când își vor da seama că nu alții le fac cel mai mare rău, ci ei înșiși, fiindcă ei ascultă fără încetare de natura lor inferioară. Această natură inferioară, atât de nevralgică, se hrănește la cea mai mică ocazie cu niște idei false și niște credințe greșite și de ea trebuie înainte de toate ca ei să se ferească.227

Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit. (Ps. 11.2)

Răul - percepția ce o avem despre el este foarte relativă

Ceea ce este nociv pentru unii poate fi inofensiv, sau chiar bun, pentru alții. Anumite creaturi s-au obișnuit atât de mult cu focul, încât el nu le mai arde. Veninul șerpilor este mortal pentru oameni, dar la unele animale nu produce nici un efect. Mai simplu, anumite persoane nu suportă aerul (răcesc) sau lumina (ea le irită ochii), dar nu există ceva mai bun ca aerul și lumina. Așadar, tot ceea ce oamenii consideră ca rău nu înseamnă că e neapărat așa. Pe moment, este un aspect deranjant, amenințător, fiindcă ei sunt încă slabi sau bolnavi. Părerea lor reflectă numai concepțiile lor personale, capacitățile lor de rezistență; deci, este un raționament foarte relativ. Întrebați-i, însă, pe Inițiați: răspunsul lor vă va uimi, fiindcă, învățând să folosească răul, acesta a devenit un bine pentru ei. Cum au reușit? Ei îl transformă.228

...în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul... (Evr. 2.14)

Războaiele - încetarea lor depinde de oameni

Un război, un altul, apoi încă un altul izbucnesc în diferite locuri de pe planetă. Toată lumea se plânge și se întreabă de ce apar aceste războaie... Este foarte simplu: fiindcă oamenii nu știu să profite de condițiile favorabile oferite de pace. Găsirea unor ocupații în timp de pace necesită o mare vigilență. Or, adevărul este că, și în timp de pace, oamenii continuă să se războiască; ei se înfruntă în toate domeniile: politica, comerțul, finanțele, religia, familia... devin în permanență niște terenuri de confruntare, niște adevărate câmpuri de bătaie. Cum să ne mai uimim că se declanșează astfel conflicte armate aproape peste tot, antrenând atâtea nenorociri? Apoi, oamenii îl roagă pe Domnul să înceteze războaiele și să readucă pacea... Dar în ce măsură aceasta îl privește pe Domnul? Trebuie să le cerem oamenilor să găsească modalitățile de a se găsi în pace în sinea lor, pentru a face apoi pace cu ceilalți.229

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. (In. 14.27)

Răzbunarea înțeleptului

Ce trebuie să facă cel care a fost jignit, umilit, călcat în picioare de dușmanii săi? Dacă este înțelept, el va renunța să se răzbune. El își va spune: „Ei cred că m-au doborât? Nu, ei vor vedea ce îi așteaptă!” Și începe o lucrare măreață asupra lui însuși, el se leagă de Dumnezeul Cel Luminos, Invizibil, se instruiește, se exersează, până în ziua în care va poseda adevărata lumină, adevăratele puteri. Dacă se întâmplă ca dușmanii săi să îl întâlnească atunci, ei vor fi uimiți! În fața luminii acestei ființe care, în loc să se răzbune, a lucrat asupra ei însăși, se întâmplă ceva de neexprimat în mintea lor. Se întâmplă ca ei să se simtă chiar mici și urâți! Iată victoria, iată izbânda înțeleptului: fără a-și combate dușmanii, lăsându-i chiar în pace, el a învins. Nu este cea mai bună soluție?… Desigur, trebuie să dobândești deja destulă lumină, răbdare și iubire pentru a te decide să practici această metodă și mai ales să nu te poticnești. Nu există însă o alta mai eficace.230

A Mea este răzbunarea şi răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor şi curând vor veni cele gătite pentru ei. (Deut. 32.35)

Recunoștința - criteriul unei adevărate iubiri

Pentru majoritatea oamenilor, să iubești înseamnă a cere, a pretinde, a solicita. Poate, într-o traducere literară! Așa se comportă ei în raport cu Dumnezeu și procedează la fel cu persoanele pe care pretind că le iubesc: ei le urmăresc cu exigențele lor și, indiferent ce li se dăruiește, ei sunt mereu nemulțumiți. Atunci, doriți un criteriu ca să știți dacă iubiți sau nu, cu adevărat, o ființă? Dacă nu aveți nimic să îi cereți, dacă singura voastră dorință este de a-i mulțumi și a mulțumi deopotrivă Domnului pentru că acea ființă este aici, pentru că ea există, da, doar pentru că ea există, veți putea fi sigur că o iubiți. Altfel, numiți-vă oricum sentimentele, dar în nici un caz nu este vorba despre iubire.231

Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră. (2Cor. 13.9)

Reîncarnarea patimilor - o aplicație a legii cauzelor și a consecințelor

Universul este guvernat de legea cauzelor și a consecințelor. Fiecare faptă, fiecare eveniment este o cauză ce antrenează niște consecințe, iar fiecare faptă, fiecare eveniment este el însuși consecința unei cauze. Cauzele și consecințele sunt așadar indisolubil legate, dar durata unei vieți umane este prea limitată pentru a observa acest vast joc al înlănțuirilor. Așa cum constatăm astăzi niște fapte ce sunt consecințele unor cauze cu mult anterioare actualei noastre existențe și pe care nu le cunoaștem, tot așa nu putem prevedea consecințele ce vor antrena mai târziu anumite fapte pe cale să se producă. În momentul actual, ne aflăm așadar în fața unor situații care, unele sunt cauze, altele sunt consecințe, de aceea există atâtea evenimente al căror sens ne scapă. Cum viața oamenilor nu se oprește în clipa în care ei părăsesc pământul, nu numai că aceste consecințe ale faptelor lor le urmăresc în lumea de dincolo, dar în momentul în care vin copiii, acestea devin vii și acționează. Nu putem așadar concluziona că cineva nu merită condițiile de care beneficiază în această existență, iar un altul nedreptățile suferite, fiindcă nu cunoaștem nimic din faptele lor trecute. Atât timp cât nu vom accepta, nu vom înțelege nimic din justiția divină.232

În zilele acelea nu vor mai zice: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii. Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii. (Ier. 31.29.30)

Renunțarea - a ne lipsi pentru a ne îmbogăți

Cuvintele „renunțare”, „sacrificiu” sunt desigur printre cele mai puțin plăcute oamenilor, fiindcă ei le înțeleg ca sinonime ale sărăciei și își spun că, dacă se privează de ceva, vor muri. Este adevărat că vor muri: dacă ei nu au înțeles că renunțarea folosește numai la atingerea unor regiuni mai înalte pentru a obține ceva mai bun, ei vor muri. În practica spirituală, a renunța înseamnă a transpune o necesitate, o tendință, o plăcere, într-un plan superior. Continuăm să ne hrănim, să iubim, să îndeplinim diferite activității, dar cu unele elemente mai pure, într-un scop mai dezinteresat. Renunțarea nu este așadar sinonimă morții, dimpotrivă, ea este sinonimă vieții. Cel care nu a înțeles-o, stagnează. Tocmai această stagnare îl antrenează spre moarte. În timp ce, dacă acceptă anumite privațiuni, el transformă o energie brută într-o energie mai subtilă, și nu numai că nu moare, ci se îmbogățește.233

Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. (Mat. 5.40,41)

Responsabilitatea noastră - să progresăm pentru a ne ajuta anturajul și întreaga creație

Străduiți-vă să conștientizați legăturile ce vă unesc nu numai cu membrii familiei voastre, dar și cu întreaga societate. Care este natura acestor legături? De fiecare dată când progresați, bogățiile și luminile ce le primiți influențează toate persoanele de care sunteți legați de aproape sau de departe. Avansarea voastră o determină deopotrivă și pe a lor. Poate că ele nu o realizează, dar aceasta este realitatea: ele progresează datorită vouă. La fel se întâmplă și dacă veți cădea pradă întunericului: familia voastră și societatea, care sunt legate de voi, suferă niște influențe nefaste din cauza voastră. Astfel, antrenați ființele spre lumină sau întuneric. Vedeți cât de departe ajunge responsabilitatea voastră. Vreți să deveniți folositori, să ajutați întreaga omenire, chiar și animalele, plantele, pietrele? Străduiți-vă zilnic să vă faceți viața mai pură, mai bogată, mai luminoasă, fiindcă în mod subtil, imperceptibil, antrenați întreaga creație spre înălțimi. Văzând că atrageți niște binecuvântări asupra tuturor ființelor, îngerii lumii invizibile vor veni să vă recompenseze.234

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. (Ps. 148.2)

Responsabilități - condiții pentru a le exersa corect

Este esențial ca în exercițiul responsabilităților sale, familiale, sociale, profesionale, politice, fiecare să se străduiască să găsească în sine acel punct de vedere înalt de unde va putea domina toate aspectele problemelor ce le are de rezolvat. El va lua astfel cele mai bune decizii pentru toți. Veți spune: „Ce ne facem însă dacă aceste decizii bune nu sunt acceptate? Cei mai mulți oameni își apără numai interesele egoiste, nu este ușor să îi facem să recunoască interesele altora.” Este adevărat, dar chiar dacă alții nu fac aceleași analize ca voi și nu trag așadar aceleași concluzii, nu este un motiv să vă abandonați eforturile. Din moment ce ați reușit să vă cățărați până la acel punct de vedere superior, vor exista și alte ocazii în viață în care îl veți face să izbândească. Nimic nu este niciodată pierdut din strădaniile depuse pentru a progresa pe calea lucidității și a dezinteresului.235

Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii. (Iacov 2.12,13)

Responsabilități - de ce trebuie să le conștientizăm

În orice domeniu: politic, social, științific, economic, religios, moral, îi auzim pe oameni vorbind despre responsabilitate. Președinți, miniștri, generali, directori, părinți, profesori, toți știu că sunt responsabili. Multe ființe umane și evenimente depind de ei, de comportamentul lor, de deciziile lor. În realitate, noțiunea de responsabilitate se întinde mult mai departe, fiindcă toate creaturile care există sunt legate între ele și se influențează reciproc. Astfel, fiecare, nu numai prin faptele sale, dar și prin gândurile și sentimentele sale, exercită o influență asupra celorlalți. Orice ar face, oamenii sunt responsabili. Dar, fiindcă o ignoră sau, știind-o, ei nu țin cont îndeajuns, de aceea există atâtea suferințe în lume. Dacă vreți să vă manifestați ca niște ființe folositoare, binefăcătoare, străduiți-vă să considerați fiecare acțiune a voastră ca o ocazie de a vă înălța spiritual. Chiar dacă vi se pare că ceea ce faceți nu produce niciun efect, în realitate există mereu undeva, nu se știe unde, ceva bun ce se trezește și primește un impuls.236

Dar voi întăriţi-vă şi să nu vă obosească mâinile, pentru că veţi avea plată pentru faptele voastre! (2Cron. 15.7)

Rusaliile - Spiritul coboară asupra noastră atât cât suntem capabili să urcăm spre el

Cel care se străduiește să acționeze prin sufletul și spiritul său își transformă interior greutățile, suferințele. Chiar dacă nu poate face nimic împotriva evenimentelor exterioare, acolo unde alții se descurajează și se prăbușesc, el găsește niște forțe, o hrană, primește un elan pentru a continua să avanseze. Niciodată nu trebuie să suferiți, niciodată nu trebuie să capitulați, ci să încercați să îndreptați lucrurile. Iar pentru a remedia, există rugăciunea. Noi trebuie să ne deplasăm, nu trebuie să așteptăm ca Domnul, în mila și îndurarea sa, să ne viziteze. Veți spune: „Dar, noi am citit în Scrierile Sfinte că, în ziua de Rusalii, Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor sub forma unor limbi de foc!” În realitate, cel care primește Duhul Sfânt s-a înălțat deja interior până la regiunile celeste unde fuzionează cu Divinitatea. Chiar dacă se spune că Duhul Sfânt „a coborât” în el, în realitate, și el este cel care s-a înălțat și Duhul l-a învăluit cu prezența Sa. Spiritul Divin coboară în noi în măsura în care noi suntem capabili să urcăm spre El.237

Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. (Fapte 2.2,3)

Sabia și brațul - o anecdotă

Se povestește că sub domnia sultanului Mahomed al II-lea, zis și Cuceritorul, un războinic a devenit celebru obținând douăzeci și două de victorii asupra armatelor inamice. Era epoca în care se lupta cu sabia. Sultanul a cerut într-o bună zi să i se aducă acea sabie mereu învingătoare: fără îndoială, ea avea niște particularități excepționale. Cȃnd i-a fost adusă, el o luă în mână, o răsuci și iar o răsuci… era o sabie oarecare. Dezamăgit, sultanul a dat-o înapoi, spunând că nu are nevoie de o armă obișnuită. Atunci când eroul învingător din atâtea bătălii a aflat de reacția sultanului, el a exclamat: „El a văzut numai sabia, nu mi-a văzut brațul. Brațul meu a adus aceste izbânzi.” Un Părinte Spiritual vă dă și el o sabie, adică niște metode, dar ele vor fi eficace numai dacă le veți aplica. Chiar și un mic briceag poate fi extrem de eficace dacă vă exersați zilnic să îl mânuiți, iar un singur băț de chibrit poate da foc unui întreg oraș. Puteți face minuni cu o metodă foarte simplă: totul se află în „brațul” vostru, adică în voința voastră.238

Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale. (Ps. 70.18)

Sarea - dincolo de utilizarea ei obișnuită, există un mesaj de descifrat

Sarea face parte zilnic din alimentația noastră. O așezăm pe masă, așa cum facem cu apa și pâinea, și totul pare normal. Multe peripeții au trasat însă povestea ei, de când a apărut din oceanul primar de unde pământul a ieșit, încet-încet, la suprafață! Sarea este inseparabilă de originile noastre. Noi avem nevoie vitală de ea. Ea dă nu numai gust alimentelor, dar le și conservă. Vă gândiți măcar o dată la sare atunci când o puneți într-o mâncare sau în farfuria voastră? Gustați puțin să vedeți dacă este de ajuns, iar limba voastră vă răspunde, în timp ce mintea vă zboară în altă parte. Și totuși, nu credeți că a venit clipa să descifrați acest mesaj pe care Dumnezeu vi-l trimite prin intermediul sării? Venită din mare, uscată la razele soarelui, până ce ajunge la voi, pe masa voastră, ea a străbătut o cale lungă! Iar acum, când va pătrunde în voi, trebuie să aprofundați semnificația ei simbolică, meditând la cuvintele lui Mântuitorului nostru Iisus Hristos către ucenicii săi:239Voi sunteți sarea pământului.”

Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Mat. 5.13)

Sângele - îl purificăm datorită elementelor pe care le introducem în organismul nostru prin respirație și nutriție

Toți oamenii știu că sângele este sinonimul vieții, chiar dacă nu îi cunosc în mod științific compoziția și funcțiile. El circulă în corpul nostru printr-o mulțime de artere, vene, capilare și ne irigă întreg organismul de la cap până la picioare. El primește materialele nutritive provenind din digestia alimentelor și duce cu el materialele nefolositoare. Este compus din globule roșii ce dirijează oxigenul din plămâni spre toate celulele corpului și duce bioxidul de carbon la plămâni, cât și din globule albe ce distrug, prin absorbție, microorganismele dăunătoare sănătății. Sângele este, deci, un lichid esențial vieții. Există însă viață și viață: există o viață sănătoasă, puternică, care țâșnește, și o viață anemică, bolnăvicioasă, otrăvită de tot felul de substanțe toxice, pe care omul le introduce în organism, fiindcă nu știe cum să considere aceste două activități esențiale pentru el: a respira și a mânca. Dacă vreți să vă purificați sângele, făcând din el un adevărat factor regenerativ, începeți prin a vă revedea felul în care respirați și cel prin care vă hrăniți.240

Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. (Luca 4.4)

Să trăim cu iubire

Nimic nu este mai important decât să primim cu recunoștință fiecare nouă zi ce începe și să ne decidem să trăim această zi cu iubire. Ce înseamnă să trăim cu iubire? Pur și simplu a respira, a mânca, a merge, a privi, a asculta cu iubire. Vă gândiți că știți toate acestea... Nu, nu le știți. A trăi cu iubire înseamnă a vă înălța până la acea stare de conștiință ce vă armonizează gândurile, sentimentele, faptele și vă păstrează în echilibru. Iar această stare de conștiință devine un izvor de bucurie, de forță, de sănătate, nu numai pentru voi, ci pentru toate creaturile pe care le întâlniți. Când veți începe să înțelegeți cu adevărat, cu întreaga voastră ființă, ceea ce înseamnă a trăi cu iubire, întreaga voastră existență se va transforma. Iubirea va țâșni în voi fără încetare, chiar când dormiți... Da, chiar în timpul somnului.241

Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. (Lev. 19.34)

Sămânța poartă în ea imaginea arborelui ce a produs-o - asemenea ei, noi purtăm în noi imaginea perfecțiunii Tatălui nostru Celest

Ce este o sămânță? O ființă vie ce apelează fără încetare la forțele și materialele cosmosului, pentru a se dezvolta și a-și împlini sarcina. Iar sarcina ei este de a se asemăna cu tatăl ei, arborele care a produs-o. De aceea, de îndată ce a fost pusă în pământ, sămânța va lucra în sensul acestei vocații: dintre elementele ce o înconjoară, ea le va lua pe cele de care are nevoie și va renunța la celelalte. Astfel, ea va reuși să-și exprime toate caracteristicile, însușirile indicate în schema pe care o poartă în ea. La fel se întâmplă și cu ființa umană. Pentru că Dumnezeu l-a creat după chipul Său, înseamnă că el este predestinat să se dezvolte pâna va deveni asemenea cu El. Iisus spunea: „Fiți, dar, voi, desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” Cum a putut pronunța El aceste cuvinte nemaiauzite, dacă nu ar fi știut că, asemenea unei semințe, ființa umană poartă în ea imaginea perfecțiunii Tatălui? Hrănind această sămânță, udând-o, însuflețind-o, noi ne apropiem de perfecțiune. Când vom reuși să o realizăm?... Poate niciodată, și poate că nimeni nu a reușit vreodată – perfecțiunea divină este chiar ceva de negândit. Trebuie însă să ne-o dorim, fiindcă această aspirație trezește calitățile și virtuțile ce stau în puterea noastră.242

Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc... Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (Mat. 5.44,48)

Sărbători - sensul lor duhovnicesc

Pentru cei mai mulți oameni, sărbătorile creștine constituie supraviețuirea sub o altă formă și o altă semnificație a anticelor sărbători păgâne, în corespondență cu viața naturii. La apropierea lor se fac niște pregătiri: ne gândim la cadourile pe care le vom oferi și primi, la mesele la care ne vom invita părinții, prietenii, la împodobirea casei, a străzilor, la noile costume de haine, și chiar la unele deghizări. Sărbătoarea constituie pentru toți o întrerupere binefăcătoare a derulării monotone a zilelor. Într-o Școală duhovnicească, vedem însă în sărbători cu totul altceva decât niște ocazii pentru petrecere, împodobiri și trăirea câtorva clipe plăcute. Fiecare se străduiește să capteze curenți harici ce îi vor însufleți, regenera, inima și sufletul. El știe deopotrivă că în această atmosferă de schimburi pline de bucurie, harul este cel de care se vor folosi apoi pentru a-și continua lucrarea lor în lume. Pentru a ajuta în această lucrare, el încredințează bucuria sa Domnului, întreaga bogăție spirituală ce-i provoacă această sărbătoare, astfel ca și alții să beneficieze. Iar această bucurie, această bogăție i se întorc amplificate.243

Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. (Luca 6.38)

Schimbările - în ce condiții ne este permis să le facem

Mulți oameni ar dori să aducă niște schimbări în jurul lor, în societate și chiar în lume! Oare au acest drept? Da, desigur, Dumnezeu a dat fiecăruia dreptul de a face niște reforme, de a schimba ordinea stabilită, dar cu o condiție: să fie capabil să aducă numai ameliorări. Îți este permis să dărâmi casa vecinului? Da, dacă poți să îi construiești una mai spațioasă, mai frumoasă, mai confortabilă. Dacă nu poți, îți este interzis să te atingi de ea. Veți întreba: „Avem dreptul de a omorî pe cineva?” Da, dacă aveți apoi puterea de a-l învia cu o inimă și un intelect mai bune și cu o sănătate mai bună! Dar cum nu este cazul, stați liniștiți. Vă este chiar interzis să vă atingeți de un fir de păr de al său. Vouă vă revine acum sarcina să studiați dacă aveți sau nu dreptul să aduceți niște schimbări. Începeți prin a face câteva reforme în voi înșivă, încercați să vă ameliorați, fiindcă este încă prea devreme să vă decideți să reformați lumea.244

Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! (Luca 12.49)

Schimbările binefăcătoare - sunt durabile numai dacă acționăm asupra cauzelor

Nu trebuie să încercăm prea mult să ne aranjăm problemele în planul fizic, deoarece planul fizic este lumea unor consecințe, iar asupra consecințelor avem prea puțină putere. Pentru a produce niște schimbări durabile, trebuie să ne înălțăm cu ajutorul gândului până în lumea cauzelor, fiindcă numai acolo dispunem de toate modalitățile de a atinge și a declanșa unele forțe binefăcătoare ce vor aduce, mai devreme sau mai târziu, niște rezultate. Ori, cei mai mulți oameni nesocotesc aceasta; ei se mulțumesc să intervină în planul fizic, iar apoi se miră că ameliorările ce le-au putut aduce nu durează: se produc niște evenimente sau apar unele persoane care, fără să li se ceară părerea, reorganizează lucrurile după cum doresc. Așadar, ei nu sunt niciodată stăpâni pe situație. Această lege este valabilă și pentru individ. De exemplu, dacă doriți să vă schimbați proastele obiceiuri, să nu le atacați în mod direct. Străduiți-vă să vă ridicați cu ajutorul gândului până la planul cauzal, fiindcă de acolo, din înalt, legându-vă de Înțelepciune, de Iubire și de Adevăr, veți putea declanșa niște puteri ce vor produce niște repercursiuni asupra comportamentului vostru.245

Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere... (Pilde 3.13)

Interacțiunile - ce le facem cu natura și cu toate ființele trebuie aprofundate

Noi nu putem trăi fără a face niște schimburi cu lumea înconjurătoare. Începând cu respirația și nutriția, viața noastră este constituită numai din niște schimburi; organele noastre care reprezintă simțurile (tactil, gustul, mirosul, auzul, văzul) ne-au fost date de Dumnezeu pentru a putea face niște schimburi cu creația și creaturile. Și viața noastră afectivă, intelectuală, constă în egală măsură în niște întîlniri, în niște schimburi: prin cuvinte, sentimente, gânduri, noi țesem fără încetare o rețea de legături care stau la baza vieții familiale, sociale. Dacă oamenii nu rețin încă multe binefaceri din aceste schimburi, este pentru că ei nu depășesc adesea nivelul instinctului, al inconștientului, ca la plante sau animale. Plantele și animalele respiră și ele și se hrănesc; animalele posedă și ele niște organe de simț, uneori chiar mai dezvoltate decât ale omului; și ele au în egală măsură o viață familială și socială. Toate schimburile făcute de oamenii cu natura și ființele pe care le întâlnesc le aparțin și trebuie să îi facă mult mai profunzi, mai bogați. Iar Patericul nostru prezintă în acest sens numeroase exerciții!246

De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. (In. 15.22)

Seara - pregătește dimineața

Ați petrecut o zi reușită. Iată însă că seara se petrece un incident penibil, ce vă inspiră tristețe și descurajare. Să nu vă culcați înainte de a înfăptui o lucrare interioară pentru a vă elibera. Altminteri, a doua zi, la trezire, veți constata că tot ce ați trăit bun în ajun a fost șters de incidentul survenit seara, iar această senzație a rămas imprimată în voi. Veți spune: „Cum se face că acest moment neplăcut a fost în stare să șteargă o întreagă zi petrecută în armonie și liniște?” Ei bine, tocmai fiindcă nimic nu rămâne fără consecințe, iar o indispoziție trăită la sfârșitul zilei va fi resimțită a doua zi dacă nu faceți nimic să o neutralizați. În fiecare seară, la culcare, străduiți-vă să alungați tot ce vă poate întuneca conștiința. Chemați cele mai bune gânduri și sentimente, astfel ca ele să vă însoțească în această călătorie ce o veți face în cealaltă lume. Veți întâmpina astfel a doua zi liberi și plini de curaj.247

Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. (Ps. 87.14)

Sensibilitatea - a fi capabil să te deschizi bogățiilor divine

Cu cât o ființă devine mai sensibilă, cu atât mai mult ea se expune suferinței la tot ce vede și aude în jurul ei. Oare, trebuie ca ea să devină insensibilă pentru a nu mai suferi? Nu. Cu un astfel de raționament, ea va deveni repede la fel de dură ca piatra. Nu trebuie să ne temem că suferim, iar suferința nu trebuie luată prea mult în considerație. Chiar dacă trebuie să suferim, este de preferat să ne creștem sensibilitatea, fiindcă gradul ei de sensibilitate determină măreția, înălțimea morală a unei ființe umane. Ea nu trebuie să confunde sensibilitatea cu sensibilitatea afectată. Pentru știința spirituală, a fi sensibil înseamnă a fi capabil să te deschizi din ce în ce mai mult splendorii și bogățiilor Cerului, să captezi minunile lumii divine, încât să nu mai simți atât de mult prostia, vulgaritatea și răutatea oamenilor. Sfinții Părinți și, deasupra lor, Îngerii, Arhanghelii, nu suferă din cauza urâțeniei: ei nu o văd. Ei văd numai frumusețea și se află fără încetare în bucurie.248

Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt. (Rom. 14.17)

Sensibilitatea - este tocită de excese

Progresul spiritual a unei ființe umane este însoțit de o creștere a sensibilității sale: cu cât sensibilitatea crește, cu atât mai mult ea trăiește o viață bogată, intensă. Acela la care sensibilitatea se micșorează se întoarce spre stadiul de animal, de plantă, de piatră. Veți spune: „Dar, cu cât devenim mai sensibili, cu atât suntem mai expuși suferinței.” Este adevărat, dar chiar dacă riscăm să devenim mai vulnerabili, este preferabil să ne creștem sensibilitatea, pentru că astfel creștem intensitatea vieții. Cât despre cel care posedă o mare sensibilitate, trebuie să vegheze să o mențină, știind să păstreze măsura. Excesele sunt cele care tocesc sensibilitatea. De exemplu, dacă citiți prea mult, creierul vostru este saturat și pierdeți gustul de a gândi; pentru a înțelege esențialul, nu trebuie să acumulați prea multe idei în minte. Și în prietenie, în iubire, trebuie să te supraveghezi, să păstrezi anumite distanțe. Acela care se avântă cu toată ființa sa în efervescențele iubirii sfârșește prin a fi rănit, nu mai simte nimic. Pentru a dezvolta sensibilitatea, trebuie să știm să micșorăm cantitatea și să creștem calitatea.249

Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi. (Tit 2.6)

Simplitatea - calitate pe care credinciosul trebuie să o dezvolte cu precădere

Ucenicii trebuie să evite capcanele orgoliului, cât și pe cele ale unei umilințe false ce este, în realitate, o altă formă de egoism. Adevăratul credincios se manifestă mereu cu naturalețe, cu simplitate, nu atrage atenția printr-un comportament deosebit și niște aere misterioase sau inspirate. Veți spune: „Nu trebuie însă să arătăm în ce sens lucrăm?” Nu, tocmai că nu, fiindcă nu este nimic de arătat. La cel care caută să dobândească adevăratele bogății spirituale, acestea i se vor ghici pe chip. Pentru că a efectuat o lucrare asupra sa însuși, trăsăturile chipului său, ținuta sa, gesturile sale se vor exprima, încet-încet, în favoarea. sa. El va găsi mereu niște ocazii pentru a-și manifesta calitățile, iar ceilalți le vor remarca, fără ca el să facă ceva pentru a le sublinia. Să lase să vorbească lucrarea sa interioară: chiar fără știrea sa, tocmai această lucrare îi va sta mărturie.250

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Mat. 6.6)

Singurătatea - un remediu: deschideți-vă încă de dimineață întregii lumi

Dimineața, când vă treziți, începeți prin a surâde întregii lumi. Salutați cu prietenie întreaga creație, în Domnul: „Bună ziua, bună ziua... ” Dacă vă obișnuiți astfel, veți constata în curând că, și dacă sunteți singuri, nu veți simți singurătatea în nicio clipă a zilei, fiindcă din toate părțile vă vor reveni niște ecouri: „Bună ziua, bună ziua, bună ziua... ” În fiecare zi, trebuie să vă gândiți să reluați contactul cu lumea. Când oamenii pleacă de acasă, de ce sunt chirciți în interior? Ei îi văd și îi ascultă pe alții în calea lor, dar nu îi privesc, îi nesocotesc... Cu atât mai mult, ei nu se gândesc că întreg pământul este populat cu niște creaturi care merită să li se trimită cel puțin un gând prietenesc, să li se ureze ceva bun: lumina, pacea, bucuria... Oare este atât de greu pentru ei să se deschidă, să surâdă, să facă primul pas? Ei îi așteaptă pe alții să îl facă și, până atunci, ei se plâng că sunt singuri. Să-și schimbe atitudinea și nu se vor mai simți niciodată singuri.251

Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. (Ps. 23.1)

Soarele - ne ajută să ne găsim propriul centru

Privind soarele, centrul sistemului nostru solar, încercați să vă regăsiți propriul centru, spiritul vostru, care este putere, înțelepciune, cunoaștere, iubire universală, și apropiați-vă zilnic de el. Atât timp cât veți rămâne rupți de Hristos-Centrul-Soarele, veți fi hâțânați, la discreția vânturile și a furtunilor ce suflă peste lume. Desigur, îmi veți spune că sarcinile vieții zilnice vă obligă să părăsiți centrul, pentru a vă continua activitățile la periferie. Chiar dacă este nevoie să vă îndepărtați din când în când de centru, aceasta nu vă obligă să rupeți legăturile cu el. Dimpotrivă, cu cât aveți mai multe activități în lume, la periferie, cu atât mai mult trebuie să întăriți legătura cu spiritul. Fiindcă din acest centru primiți energia, lumina, pacea, pentru a vă putea înfăptui cu bine toate acțiunile. Iar Soarele vă ajută să mențineți legătura cu centrul din voi.252

În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui. (Apoc. 1.16)

Soarele - ocean de viață

Dimineața la rugăciune: o lumină țâșnește încet din întuneric și strălucirea ei ajunge să umple întreg spațiul. Mă cufund în această lumină, ca într-un ocean de viață ce vibrează, ce palpită… înot în ea, mă adun în ea, o respir. Absorbit de această limpezime, simt că toate grijile, toate îndoielile, toate negurile se dizolvă, încet-încet. Mă va însoți peste tot. Ea va impregna sufletul meu, toate celulele corpului, ce vor începe să vibreze la unison cu Soarele. Primesc energii de la Acest inepuizabil, cunoaștere, o cunoaștere ce mă va păstra de-a pururi viu: Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. (In. 12.46)

Soarele - să învățăm să proiectăm ca el lumina și iubirea

De ce privim dimineața răsăritul de soare? De ce ne concentrăm asupra lui? Ca să învățăm să ne mobilizăm toate gândurile, toate dorințele, toate energiile și să le orientăm în vederea realizării celui mai înalt ideal. Cel care lucrează să unifice mulțimea de forțe haotice ce îl hărțuiesc din toate părțile, pentru a le orienta într-o direcție unică, luminoasă, salutară, devine un cămin atât de puternic încât prezența sa, asemenea soarelui, este capabilă să strălucească prin spațiu. Când a reușit să-și stăpânească tendințele naturii sale inferioare, el își extinde binefacerile asupra întregii omeniri și devine el însuși un soare. El trăiește într-o asemenea libertate. încât își lărgește la infinit orizontul conștiinței și toți beneficiază de prisosul luminii și a iubirii ce emană din el.253

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (1Cor. 13.13)

Soarele iubirii - locul unde nu apune niciodată

Doriți să păstrați această senzație de împlinire, adusă de iubire? Încercați să nu depindeți de prezența fizică a celor pe care îi iubiți. Depărtându-vă de ei, voit sau nu, chiar dacă moartea este cea care vi-i smulge, veți fi capabili să scăpați de vidul creat de absența lor, pentru că trăiți în singura lume adevărată: lumea voastră interioară, și cu ea formați un tot. De îndată ce ieșiți din lumea voastră interioară, ființele și lucrurile vă pot scăpa în mod fatal, sunteți la bunul plac al evenimentelor. Știți oare cât timp ființele de care sunteți atașați rămân lângă voi? Nu, și într-un fel sau altul trebuie să vă așteptați ca într-o bună zi să vă separați fizic de ele. Atunci, străduiți-vă să vă plasați conștiința în regiunile înalte, în care împrejurările nu au nici un efect asupra voastră, acolo unde Soarele iubirii nu apune niciodată. Lansați-vă în lumina acestui Soare veșnic. Atât timp cât cei pe care îi iubiți sunt în voi, nicio putere din lume nu vi-i poate lua.254

Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? (Ps. 6.5)

Soarele spiritual: Hristos - ne pune în legătură cu toate

Asemenea soarelui care își răspândește lumina și căldura în univers, puteți să atingeți toate regiunile spațiului prin gândurile și sentimentele voastre. Să devenim asemenea soarelui... Hrăniți acest ideal, ce trebuie să ia în voi o asemenea importanță încât întreaga voastră ființă să se înflăcăreze, să se ilumineze: încet-încet, veți simți dezvoltându-se în voi toți germenii vieții. Fără să insistați, fără să vă gândiți măcar la acest subiect, veți exprima ce este mai bun în voi. Întreaga voastră ființă trebuie să tindă către Hristos, Soarele nostru. De îndată ce El strălucește în sufletul vostru, voi veți deveni asemenea pământului în clipa primăverii, când întreaga natură învie.255

Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată... (1Petru 2.9)

Spiritul din noi - asupra căruia trebuie înainte de toate să ne bazăm

Chiar dacă oamenii par deseori pretențioși, orgolioși, în realitate ei se subestimează. Priviți: ei își subapreciază înzestrările și capacitățile primite de la Creator, aceste înzestrări și capacități ce fac din ei niște ființe superioare și apreciază cel mai mult tot ce le vine din exterior: aparatele, mașinile, produsele, medicamentele... Chiar când urmează un învățământ spiritual, ei nu știu să găsească atitudinea potrivită, fiindcă nu au nicio idee despre viitorul prevăzut de Dumnezeu pentru ei. Vă veți întreba: care este acel viitor?... Cel de a călători către Împărăția cerului. În această călătorie, veți putea lua cu voi numai bogățiile pe care le-ați adunat în interiorul vostru. Nimic nu este mai important decât a învăța asupra a ce să lucrăm și în ce să avem încredere. Atât timp cât vă încredeți în condițiile exterioare sau în obiectele materiale, veți trăi mari deziluzii, pentru că aceste condiții se pot schimba la un anumit moment, obiectele vă scapă... Vă puteți baza cu adevărat numai pe spiritul din voi, care este o activitate pură, un efort constant. Folosiți toate mijloacele exterioare, dacă le aveți, și mulțumiți Cerului că vi le-a dat, dar nu vă bazați pe ele.256

Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. (Ps. 142.8)

Stăpânirea gândurilor și a sentimentelor - începe prin cea a gesturilor, îndeosebi a mâinilor

Pentru a ne domina sentimentele și gândurile, trebuie început foarte devreme, urmărindu-ne gesturile din viața zilnică. Este singura modalitate de a ne dezvolta capacitățile psihice necesare stăpânirii tuturor forțelor instinctive. Atât timp cât nu am învățat să ne exersăm voința în cele mai mici gesturi ale vieții zilnice, nu vom reuși să stăpânim ura, furia, disprețul, dezgustul, dorința de răzbunare… Observați-vă numai ținuta ce o aveți la masă: veți vedea că nu vă controlați mâinile. Mișcați furculița, cuțitul, vărsați paharul, bateți cu degetul în farfurie, faceți firimituri de pâine... Cum credeți că veți reuși să stăpâniți niște puteri ce vă depășesc, dacă nu ați reușit încă să vă controlați mâinile? Chiar atunci când meditați, nu reușiți să le țineți nemișcate. Vreți să realizați niște lucruri mărețe? Ei bine, începeți prin cele mărunte, fiindcă lucrurile mărunte le pun în mișcare într-o bună zi pe cele mari.257

Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. (Rom. 13.12)

Stările noastre psihice - îi influențează pe ceilalți, de aceea suntem responsabili

Fiecare dintre stările noastre psihice produce niște efecte în lumea invizibilă și va atinge astfel alte creaturi. Chiar dacă cei mai mulți oameni nu sunt conștienți, aceasta nu schimbă nimic: mai devreme sau mai târziu, ei vor fi obligați să recunoască pagubele pricinuite de toate răvășirile lor interioare. Când vor ajunge în cealaltă lume, îngerii le vor spune: „Privește crima ce s-a comis din vina ta, la fel și acest accident.” Ei vor putea protesta mult și bine că nu au făcut niciodată acel rău, că nu au furat niciodată, că nu au distrus, că nu au ucis, li se va răspunde: „Da, poate, dar gândurile tale rele și sentimentele tale negative au creat în invizibil niște curenți negativi ce au influențat alte persoane, și din cauza ta, ele au fost determinate să acționeze greșit.” În fața Justiției Divine, noi nu suntem responsabili numai de faptele noastre. Fiecare este responsabil în egală măsură de gândurile, de sentimentele, de dorințele sale, deoarece ele acționează în lumea invizibilă ca niște forțe ce antrenează alte ființe spre bine sau spre rău.258

Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte. (Ps. 93.11)

Strădanii - numai ele contează, rezultatele nu depind de noi

În tot ce înfăptuim, oricare ar fi domeniul, material sau spiritual, strădaniile noastre sunt cele ce contează. Cerul nu ia în considerare niciodată succesul, ci numai eforturile. El singur decide succesul, fiindcă tot ceea ce facem se înscrie într-un ansamblu și trebuie să servească planurilor Creatorului, să fie în acord cu ele; poate că nu este prevăzut ca proiectele la care lucrăm să se realizeze așa cum ne-o dorim. Numai strădaniile ne aparțin, nu și reușita. Așadar, lăsați Ființa din înalt să decidă clipa răsplătirii eforturilor voastre. Dacă nu este încă cazul, spuneți-vă: „Este adevărat, pentru moment lucrarea mea nu a adus aparent nimic, dar în realitate eu știu că astăzi ea va aduce deja niște roade.” Da, fiindcă rezultatele apar mai întâi în inima și în sufletul vostru, nu o simțiți? Nimic din ceea ce facem nu rămâne inert sau static.259

În mâna Domnului este izbânda omului şi Domnul este Cel Care pune mărirea Sa pe fruntea stăpânitorului. (Ecclesiasticul 10.5)

Strădaniile noastre - produc neapărat niște rezultate

Într-o soluție acidă, incoloră, chimistul varsă câteva picături dintr-un reactiv numit „turnesol”: lichidul devine roșu. Acum, picătură cu picătură, el adaugă o soluție bazică: la început nu se produce nici o schimbare. Dar el continuă lent, picătură cu picătură, și deodată lichidul se colorează în albastru. Din acest fenomen, noi putem trage o lecție pentru viața psihică. Omul care încalcă legile divine nu vede imediat daunele ce se produc în el, închipuindu-și că poate continua nepedepsit… Iată însă că, într-o zi, după o contravenție în plus, el se prăbușește interior. Această lege se verifică și în cazul binelui. Cineva mi se plânge că de ani de zile se străduiește să înfăptuiască o lucrare asupra sa, fără să obțină vreun rezultat, și este descurajat. Eu sunt obligat să îi spun că nu știe să judece, fiindcă eforturile sale nu pot aduce imediat niște rezultate vizibile și tangibile. El trebuie să continue și, într-o bună zi, transformarea se va produce neapărat. Atât pentru bine, cât și pentru rău, nu înseamnă că nu se întâmplă nimic, dacă multă vreme nu se vede nimic.260

Căci Iov a zis: Omul n-are nici un folos, dacă se străduieşte să fie plăcut lui Dumnezeu. (Iov 34.9)

Sublimarea forței sexuale - de la Iesod la Kether

Procedeul sublimării forței sexuale poate fi reprezentat sub mai multe forme simbolice. Să luăm exemplul Arborelui Sefirotic. Pe stâlpul central, pe care îl putem asimila coloanei vertebrale, sunt situați de jos în sus cei trei sefiroți Iesod, Tiferet și Kether. În noi, organele genitale sunt legate de Iesod inima și plexul solar de Tiferet, iar capul de Kether. De la Iesod la Kether, trecând prin Tiferet, aceasta trebuie să fie în mod simbolic calea energiei sexuale. La extremitatea superioară a stâlpului central, sfințenia lui Kether, care este capul încoronat, își are originea în puritatea lui Iesod, organele sexuale. Sfințenia lui Kether este așadar manifestarea energiei sexuale sublimate datorită puterilor lui Tiferet, Soarele. Monahul reușește să schimbe direcția acestui curent de energii brute, ce tinde mereu să întrețină conștiința oamenilor în lumea de jos. El lucrează asupra acestei chintesențe până o transformă în lumină, iar când ajunge sus, ea strălucește deasupra capului său ca o coroană de aur.261

Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. (1Cor. 9.25)

Suferința - o depășim identificându-ne cu spiritul din noi

Când suferiți, încercați să conștientizați că numai o parte din voi este atinsă de această suferință. O altă parte îi rămâne inaccesibilă: spiritul vostru. Spiritul vostru este liber, nu este supus nici unei constrângeri. El vă privește, el vă sfătuiește din regiunile sublime unde se află. Uneori, el vă spune chiar: „Tu suferi? Ei bine, bucură-te, iar dacă ești inteligent, datorită acestei suferințe vei câștiga ceva în luciditate, în înțelegere și te vei întări.” Cel care este nefericit are tendința să se identifice cu necazul său, se lasă invadat de el. Tocmai acest lucru este periculos pentru el. Dimpotrivă, el trebuie să intre imediat în alertă și să-și spună: „Acum este o lucrare de înfăptuit. Desigur, eu sufăr, dar numai o parte din mine suferă.” Să facă apel la această entitate, spiritul său, care trăiește în imensitate, în veșnicie, și care este deopotrivă el. Din fundul acestei mocirle în care are senzația că este înghițit, el va simți țâșnind lumina și forța.262

S-a apropiat până la moarte sufletul meu şi viaţa mea era aproape de fundul împărăţiei morţii... Şi mi-am adus aminte de mila Ta, Doamne, şi de lucrarea Ta cea din veac. (Ecclesiasticul 51.8,10)

Suferința - acceptată din iubire emană un parfum

Suferința dă ființei umane posibilitatea de a coborî în ea însăși pentru a judeca, a medita și a atrage la ea îngeri care o vor orienta și îi vor veni în ajutor. Nu există știință mai mare decât cea de a ști să suferi. Din cel care știe să sufere emană niște parfumuri de flori. Distilarea și răspândirea unor parfumuri este știința florilor. Fiindcă ele au învățat să reziste intemperiilor, să înfrunte pericolele, florile emană un parfum distins și noi le iubim. Ce emanații pot produce însă cei care, la cea mai mică supărare, la cea mai mică durere, țipă și se revoltă? Numai cel care a descoperit cum să-și accepte suferința și să lucreze cu ea distilează acest parfum. Atunci când un părinte suferă fiindcă a luat asupra sa poverile și greșelile oamenilor, așa cum a făcut-o Iisus, această suferință acceptată din iubire emană parfumul cel mai fermecător; atunci, Îngerii vin să se bucure de aceste emanații, așa cum noi ne încântăm într-o grădină, lângă un pom înflorit.263

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. (Mat. 11.29)

Sufletele Slăvite - comunitatea Ișimilor în sefirotul Malkut

În regiunea cea mai înaltă a sefirotului Malkut, locuiesc Sufletele Sfinților. În limba ebraică, ele sunt numite Ișim, adică pur și simplu Oamenii. Sunt sfinții, patriarhii, profeții, marii Părinți spirituali, care formează o punte de legătură între omenirea noastră și ierarhiile îngerești. Ei au plecat de pe pământ, dar nu l-au părăsit, ci veghează asupra lui, orientează forțele cosmice prin rugăciune, contribuie la dezvoltarea spirituală a locuitorilor săi. Când religia creștină menționează „comuniunea sfinților” sau religia ebraică „comunitatea lui Israel”, este vorba întotdeauna de această fraternitate a Ișimilor. Fiecare curent mistic îi atribuie un alt nume, dar este mereu aceeași adunare de Suflete Slăvite, ce trăiește și lucrează în sefirotul Malkut, iar pământul nostru constituie latura ei materială. Ea a adus oamenilor toate cunoștințele ce se găsesc acum împrăștiate prin simboluri și ritualuri. Ea este adevărata Fraternitate Albă Universală. Aici, în Fraternitatea noastră, noi nu facem decât să ne pregătim pentru a fi demni într-o zi să participăm la lucrarea acestora și să fim acceptați în comunitatea lor. Nimeni nu poate pătrunde în sfânta lor adunare forțând intrarea. Este acceptat numai acela care a înțeles unde se află adevărata cale și se pune în slujba unui înalt ideal.264

Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. (Fac. 28.12)

Suflet și spirit - în ele se află singurele bogății ce ne vor aparține mereu

Toate ființele și obiectele care ne înconjoară ne pot ajuta, dar nu trebuie să ne bazăm niciodată numai pe ele. Fiindu-ne exterioare, se întâmplă ca ele să nu ne fie mereu la dispoziție; într-un moment, ele se află lângă noi, iar în altul, ele se găsesc în altă parte, sau cineva ni le poate lua. Adevăratul ucenic al Domnului a învățat să caute în sine, deoarece Dumnezeu a pus toate bogățiile în sufletul și spiritul său. Aflându-se în el, acestea rămân în stăpânirea sa. Desigur, explorarea lumii interioare este o activitate de lungă durată care cere niște strădanii zilnice, dar nimic altceva nu îl poate satisface cu adevărat pe discipol. Harul primit de el în regiunile sublime ale sufletului și spiritului îl îndestulează zile întregi. Nimic și nimeni nu îl pot lipsi de această senzație de spațiu și veșnicie.265

Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. (Mat. 6.20)

Sufletul nostru este Superior - posedă virtuțile soarelui

A dărui asemenea soarelui, a iubi precum soarele… iată un ideal pe care trebuie să ne străduim să îl realizăm într-o bună zi. De fiecare dată când comportamentul oamenilor ne inspiră nerăbdarea, nervozitatea, descurajarea, noi avem o soluție pentru a le depăși: să ne întoarcem spre soarele care, acolo sus, continuă neobosit, imperturbabil să strălucească. Veți spune: „Este însă ușor pentru soare să rămâna imperturbabil: el este atât de departe, nimic nu îl atinge.” Da, dar și noi avem ceva în noi ce rămâne mereu de neatins: chipul nostru, pentru că el provine din Soarele-Hristos. Privind la soare, vom reuși într-o zi să ne alăturăm lui Hristos și să trăim cu El într-o pace pe care nimic nu o poate tulbura. Atunci când vom ști să ne armonizăm cu îngerul nostru celest, vom descoperi că Divinitatea a pus în noi niște comori de generozitate și iubire.266

Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (Mat. 5.45)

Sufletul - o lucrare de creație, să-l descoperim la toate ființele

Chiar dacă se întâlnesc zilnic, dar și din nefericire, chiar dacă trăiesc împreună, oamenii se privesc unii pe alții într-o manieră superficială. Ei se opresc asupra manifestărilor exterioare, asupra aparențelor, iar deseori aparențele nu sunt ceva deosebit. Ei uită că dincolo de aparențe există și un suflet, și chiar dacă acest suflet se exprimă rar și slab, el există. Așadar, de ce să nu fiți mai atenți pentru a recunoaște manifestările? Un înțelept știe că toate ființele umane întâlnite sunt niște fii și fiice ale Domnului, el se oprește asupra acestui gând și abordează pe oricine cu acest gând. Chiar dacă ele nu sunt conștiente, el înfăptuiește asupra lor o lucrare creatoare ce va aduce într-o bună zi niște roade. Și el se simte fericit. Credeți-mă, cea mai bună modalitate de a fi folositori altora este de a le descoperi calitățile, virtuțile, bogățiile lor spirituale și a vă concentra asupra lor: se trezește atunci în ei ceva bun pe care simt nevoia de a-l dezvolta.267

Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea. (Luca 6.31)

Sufletul Superior - eliberează energiile spirituale care trebuie să îl hrănească

Adevăratul creștin este cel care hotărăște să își părăsească toate preocupările superficiale, toate plăcerile trecătoare care nu îi aduc nimic. Procedând astfel, el eliberează în sine energiile ce erau paralizate, aservite prin niște obiceiuri vieții obișnuite, și începe să dea niște roade în viața sufletului și a spiritului. Priviți arborele: când este invadat de insecte, de omizi, el nu poate rodi și trebuie curățat de acești paraziți. La fel, ființa umană care se lasă purtată de lene, de ușurință, de distracții frivole, atrage niște paraziți. Ce sunt acești paraziți? Niște duhuri întunecate, din lumea spirituală. Ele îi invadează corpul, voința, inima, intelectul și aspiră sucurile ce trebuiau să îi hrănească sufletul. Iată adevărul: dacă nu sunt atenți, oamenii devin lăcașul altor creaturi, care le epuizează forțele. Pentru a se descotorosi de acești paraziți, ei trebuie să se pună în slujba Domnului, pentru a fi hrăniți cu fructele raiului.268

Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul. (Mat. 8.20)

Sufletul uman - parte a Împărăției veșnice

Pentru a avea niște noțiuni corecte despre natura și activitățile acestui motor spiritual denumit suflet, trebuie mai întâi să conștientizăm faptul că el însuflețește corpul nostru fizic: el nu se întinde cu mult dincolo de acesta și, continuând să îl însuflețească, poate călători pentru a vizita cele mai îndepărtate regiuni și ființele care îl populează. Fiindcă logosul sufletului care locuiește în fiecare ființă umană este o infimă parte din Logosul Universal. Sufletul nostru depășește așadar cu mult ce ne putem imagina despre el: este în noi, dar tinde fără încetare spre imensitate, spre infinitul Divin.269

Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. (2Cor. 12.2)

Surâsul - inspirat de iubire și lumină

Un surâs este deja un semn de salut, un semn de recunoștință pe care îl adresați la distanță persoanelor întâlnite, înainte chiar să o faceți prin intermediul cuvintelor, o strângere de mână sau un alt gest. Este deopotrivă important să vegheați la ceea ce dați surâzând. Este, desigur, inutil să vă fabricați un surâs studiindu-vă într-o oglindă, aceasta vă va deforma chipul mai mult ca orice. Acest surâs ce trebuie să exprime bunătatea, simpatia, înțelegerea, bucuria unei întâlniri, vine cu adevărat din interior. Dacă vă obișnuiți să coborâți în profunzimile ființei voastre, pentru a căuta aici iubirea și lumina, sculptorii din voi vor ști ce nervi, ce mușchi să întindă sau să destindă. Puteți avea încredere în ei. Lucrați, deci, cu iubire, speranță și credință, și surâzând lăsați-vă în voia inspirației artiștilor voștri interiori.270

Totdeauna când dai, fii cu faţă voioasă şi cu bucurie sfinţeşte zeciuiala. (Ecclesiasticul 35.9)

Surâsul Domnului - cea mai mare recompensă

Este extraordinar să vezi cum un surâs poate transforma niște chipuri inexpresive sau chiar nerecunoscătoare. Deoarece un surâs plăcut este însoțit de o privire asemănătoare, această privire plină de iubire, de bunătate, răspândește o asemenea lumină, încât trăsăturile chipului par că se topesc: se observă numai această lumină. De asemenea, câtă bucurie, câtă reconfortare ne poate aduce acest surâs! Este ca un cadou neașteptat. Iar surâsul soarelui, care țâșnește din nori pentru a ne învălui cu lumina sa… Dar cel mai frumos, cel mai dorit, surâsul la care aspiră întreg sufletul nostru este cel pe care Dumnezeu ni-l acordă după niște suferințe cărora am crezut că nu le putem supraviețui. De îndată ce apare surâsul, întunericul, neliniștea, frica, imaginile amenințătoare se șterg, totul se luminează și se armonizează. Acest surâs valorează mai mult ca toate bogățiile și toate celelalte bucurii pământene. Nicio violență nu îl poate dobândi, ci numai iubirea, speranța și credința. Trebuie să așteptăm deseori foarte mult timp pentru a merita un asemenea surâs. El constituie cea mai mare recompensă.271

Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete. (Ps. 32.18)

Școala Bisericii - ne învață sensul vieții noastre pământene

De ce am apărut pe pământ? Cei mai mulți oameni nesocotesc motivul existenței lor pământene, ei se întreabă chiar ce fac aici și, așteptând să plece, ei se mulțumesc să mănânce, să bea, să doarmă, să se distreze, să se certe... Pentru un credincios al Bisericii, totul este însă limpede: el știe că trebuie să-și îndrepte greșelile comise. Apoi, el încearcă să înțeleagă de ce este înzestrat sau lipsit de anumite însușiri și ce așteaptă Domnul de la el. În sfârșit, el se străduiește să dezvolte toți germenii calităților și virtuților depuse din veșnicie de Creator în el. Iată de ce o Biserica este atât de indispensabilă: nu există nimic mai presus ca lumina adusă de ea omului, privind sensul vieții sale pământene.272

Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. (In. 14.3,4)

Știința Spirituală - ea ni se dezvăluie în funcție de lucrarea noastră

Cineva spune: „Înainte de a mă angaja într-un învățământ spiritual, eu vreau să mi se ofere niște probe de nezdruncinat despre existența Domnului și a lumii invizibile... Mai doresc și niște probe despre nemurirea spiritului și a vieții de după moarte.” Sărmanul, el va trebui să aștepte multă vreme... chiar întreaga sa viață! Și, cum nu va face nimic în această stare de așteptare, el își va împiedica dezvoltarea celor mai bune calități. Un astfel de om se aseamănă cu acela care, aflându-se în întuneric, nu vrea să apese pe butonul electric înainte de a i se explica cum funcționează întreaga instalație, de la centrală și până la întrerupător. Sau ca un altul care, înainte de a intra într-o mașină, cere să se demonteze motorul și să i se arate în amănunt natura și funcționarea fiecărei piese. Istoria nu ne spune când se vor putea în sfârșit lumina și pleca la drum! Nu este mai bine ca ei să înceapă prin a apăsa butonul electric sau a urca în mașină? Vor avea apoi întreg timpul la dispoziție pentru a înțelege modalitatea de funcționare. Ei bine, la fel se întâmplă și în viața spirituală. Trebuie să trecem la lucru: vom înțelege, încet-încet, pe măsură ce vom înainta în această lucrare.273

Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră... (Filip. 2.12)

Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez.” (In. 5.17) - comentariu

Iisus spunea: „Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez.” Dar cine, printre Inițiați, poate pronunța o asemenea frază? Cine știe ce înseamnă cu adevărat a lucra? „Eu meșteresc...eu mă necăjesc...eu îmi sparg capul...eu fac niște încercări nefericite”, iată tot ceea ce pot spune cei mai mulți oameni. A lucra înseamnă complet altceva. Iată de ce, de două mi de ani, nu s-a sondat profunzimea acestei fraze:„Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez”; ea a rămas nefolosită, lipsită de sens. Oare ne-am întrebat ce este această lucrare a Domnului, cum lucrează El, în ce fel S-a asociat Iisus acestei lucrări? Lucrarea lui Hristos este de a purifica, de a armoniza, de a lumina pentru a face ca totul să conveargă spre Izvorul Divin: Tatăl, Care, în schimb, își revarsă curenții de viață pe întregul pământ. Este demn de a spune „eu lucrez” numai cel care a reușit să se înalțe până la Spiritul Divin pentru a se impregna de chintesența Sa, făcând să beneficieze toate creaturile de ea.274

Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. (In. 5.18)

Timpul pierdut - poate fi într-un fel recuperat

La apropierea bătrâneții, suntem îndemnați în mod firesc să aruncăm o privire înapoi, iar pentru multe persoane începe o perioadă de regrete. Ele simt că și-au petrecut prea mult timp într-o serie de activități inutile, dar chiar dacă ar încerca să se orienteze altfel acordând mai mult loc vieții interioare, este prea târziu, ele nu vor recupera timpul pierdut. Evident, când apare bătrânețea, este puțin cam târziu să-ți schimbi complet viața, dar nu este prea târziu, niciodată nu este prea târziu pentru a începe ceva constructiv. Cel mai rău pentru aceste persoane ar fi să-și petreacă în regrete și timpul ce le-a mai rămas de trăit. Este de înțeles că regretă, dar există ceva mai bun de făcut decât să regrete. Ele pot cel puțin să revină asupra tuturor evenimentelor existenței lor, pentru a trage niște învățăminte. De îndată ce au făcut-o, să pună în mișcare tot ce le-a rămas ca iubire, inteligență, voință, pentru a da vieții lor acel sens pe care nu au știut încă să îl găsească.275

Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. (Mat. 21.34)

Toamna - sub influența lui Mihail, arhanghelul

Toamna este situată sub influența lui Mihail, arhanghelul Soarelui în sefirotul Tiferet. Numele lui înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?” Tradiția spune că, atunci când orgoliosul Lucifer s-a pretins egalul Domnului, acest arhanghel s-a ridicat împotriva lui și a strigat: „Cine este ca Dumnezeu?” De atunci, el a purtat acest nume. Pe 22 septembrie, în fiecare an, Soarele intră în zodia Balanței. Numeroase tablouri și icoane îl reprezintă pe arhanghelul Mihail cu o balanță în mână, cântărind faptele oamenilor după moartea lor: cele bune sunt puse pe un taler, cele rele pe celălalt, iar el așteaptă să vadă rezultatul cântarului. Balanța este instrumentul de judecată, iar toamna este ea însăși, într-un anumit fel, un anotimp al concluziilor: se culeg fructele coapte, se face o selecție, păstrându-se numai cele bune. Această lucrare de separare, de selecție, ce are loc în natură, este deopotrivă cea menționată de Hermes Trismegistul în Tabla de Smarald, atunci când spune: „Vei separa subtilul de grosier cu băgare de seamă”, adică cu o mare grijă. A separa subtilul de grosier înseamnă a separa binele de rău. Participând cu spiritul său la lucrarea naturii, creștinul știe când vine clipa să lase să moară păcatul ce rămâne încă în el, pentru a elibera adevărata viață.276

Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea. (Mat. 13.30)

Tulburările psihice - practica spirituală nu le rezolvă imediat, ci trebuie perseverat

Cel care se decide să urmeze o învățătură spirituală nu trebuie să se aștepte ca problemele sale interioare să fie foarte repede rezolvate. Nimic nu este mai dificil ca introducerea ordinii și a luminii în propria lume interioară. Se poate întâmpla ca la început el să se simtă chiar mai vulnerabil ca înainte. De ce? Fiindcă viața nouă ce o caută se ocupă mai întâi cu o curățenie a multor lucruri din el. Ce harababură, ce zdruncinare! Pe cât este de bine că se decide să dea o nouă orientare vieții sale, tot așa trebuie să fie conștient de tulburările pe care această decizie începe să le producă în el. Altminteri, neînțelegând ce i se întâmplă, el va reveni la vechile obiceiuri și totul va trebui luat de la început. Pentru a ne regla problemele psihice, trebuie să ne impunem o anumită lucrare, un program de urmat, și aceasta va dura, este adevărat. Din clipa în care vă fixați o sarcină de îndeplinit, există déjà, undeva, gravată, cel puțin o amprentă, iar forțele subconștientului încep să circule în interiorul canalelor pe care le-ați săpat. Când ploaia cade, apa urmează cu exactitate șanțurile săpate. Trebuie să pregătiți, deci, niște canale în voi, pentru ca noua viață să poată circula.277

Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din cale şi sărăceşte. (Pildele lui Solomon 11.24)

Un bolnav - nu trebuie să se identifice niciodată cu boala sa

Cineva spune: „Eu sunt bolnav, vedeți foarte bine.” Se observă că el este bolnav, dar numai o parte din corpul său este atinsă. Dacă nu încetează să insiste asupra bolii sale, este ca și cum s-ar identifica cu latura bolnavă, oferindu-i acesteia posibilitatea de a ocupa tot terenul, nu numai în planul fizic, dar și în planul psihic. Cel care este foarte bolnav trebuie să-și spună: „Corpul meu este bolnav, este adevărat, dar eu, un fiu al Domnului, o scânteie divină, eu nu pot fi bolnav.” Iar această convingere îl situează deasupra bolii sale: el nu se identifică cu trupul său, doar cu spiritul său ce trăiește în veșnicie. Hotărându-se să aplice această lege a primordialității spiritului, el va produce mai întâi niște schimbări în regiunea gândului. Aceste schimbări vor influența apoi regiunea sentimentului, a senzației, ce se vor concretiza în final în planul fizic, antrenând niște ameliorări și uneori chiar vindecarea.278

Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. (Ps. 29.2)

Un ideal - nu trebuie niciodată părăsit, sub niciun pretext

Aveți un ideal spiritual, dar observați, simțiți că nu reușiți să vă armonizați comportamentul cu el, este prea dificil... Desigur, este dificil, dar nu este un motiv să renunțați. Căutând cu sinceritate, oricare ar fi greutățile, oricare ar fi căderile de pe drum, nu trebuie să îl părăsiți pentru ceva mai ușor. Dacă la un moment dat sunteți obligați să vă slăbiți eforturile, cel puțin să nu pierdeți din vedere direcția corectă. Fie ca această oboseală sau slăbiciune trecătoare să nu constituie un pretext pentru a vă schimba orientarea. Sunteți de scuzat fiind obosiți, iar dacă sunteți obosiți, odihniți-vă, dar fără să vă îndepărtați de drumul pe care tocmai pășiți. Pentru a vă odihni, nu este necesar să urmați un alt drum. Nimic nu este mai periculos ca părăsirea unui ideal sub pretext că nu sunteți capabili să trăiți în mod constant în acord cu el.279

În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi... (2Cor. 4.9)

Un Învățământ duhovnicesc - noi curenți pe care trebuie să ne pregătim să îi primim

Descoperirea unui învățător spiritual constituie pentru numeroase persoane un prilej de mari bucurii. În sfârșit, ele au găsit ce au căutat! Da, dar lucrurile nu sunt atât de simple. Acceptând un învățământ spiritual, oricât de elevat ar fi acesta, după o lună, șase luni, un an, aceasta depinde, se poate ca o tulburare să le cuprindă, și în loc să intensifice latura pozitivă, strădaniile lor nu fac să dezvolte decât latura negativă. De ce? Fiindcă fiecare idee nouă, fiecare stare nouă produce niște fermentații în ființele care nu sunt pregătite să le primească. Iisus spunea: „Nimeni, iarăși, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.” Burdufurile noi reprezintă formele solide, rezistente, pe care ființa umană trebuie să le pregătească în ea însăși, pentru a fi capabilă nu numai de a suporta o nouă viziune a lucrurilor, dar și a adopta un comportament corespunzător. Când s-a armonizat cu această nouă filosofie, atunci când și-a pregătit organismul fizic și psihic, ea poate rezista tensiunii produse de curenții noi la care este expusă de acum înainte.280

Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. (Luca 5.38)

Un Părinte Spiritual - ne poate ajuta fiindcă a avut de înfruntat aceleași greutăți ca noi și le-a biruit

Înainte de a fi capabil să-și asume sarcina, un Părinte a lucrat, a lucrat... Fiindcă viața pe pământ îi împinge pe oameni să facă fără încetare niște greșeli, și ei trebuie mereu să se îndrepte, să se redreseze. Cum ar putea un Părinte Spiritual să-și ajute și să-și instruiască ucenicii dacă, în ispite, nu ar fi avut aceleași experiențe ca ei, depășind aceleași obstacole? Ce merit ar avea el, dacă nu a fost expus acelorași tentații, dacă nu ar fi străbătut aceleași încercări, înainte de a deveni în final ceea ce este acum? Niciodată nu ar îndrăzni să se prezinte în fața altora, cerându-le să depună niște eforturi pe care el însuși nu le-ar fi făcut. Dacă avem atât de multă nevoie de a urma sfaturile Părinților și a Marilor Duhovnici, este pentru că ei cunosc calea, au parcurs-o deja înaintea noastră. Ei știu piedicile ce ne stau în drum, dar și cum pot fi ele biruite.281

Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului. Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute. (Evr. 2.17,18)

Uniunea duhului sufletului nostru - cu Duhul Sfânt

Universul este opera a trei mari Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt - Spiritul SupraCosmic, care se unesc pentru a crea. Asemenea lor, prin duhul sufletului nostru, și noi suntem niște creatori. Această putere de a crea o putem exersa numai dacă prin conștiința noastră suntem capabili să ne înălțăm mai sus, până la regiunile în care domnește Lumina. Activitățile spirituale ce fac din noi niște creatori adevărați sunt rugăciunea, meditația, contemplarea, identificarea. Iar sufletul nostru, care primește atunci germenii Spiritului, începe să aducă pe lume niște copii divini: inspirația, liniștea, bucuria.282

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Gal. 5.22,23)

Universul - un edificiu la a cărui construcție putem participa

Fiecare ființă umană face parte din marele corp al naturii și trebuie să facă efortul de a trăi în armonie cu el. Chiar dacă se percepe ca o entitate individuală care își are propria viață, ea aparține unui ansamblu și problema ce se pune este de a împăca exigențele vieții sale personale cu acelea ale vieții colective. Fiecare individ este deosebit, Dumnezeu și-a dorit această diversitate de creaturi și nu trebuie să încercăm să le nivelăm. Fiecare are dreptul de a se manifesta cu diferențele sale, cu originalitatea sa, însă trebuie să se armonizeze cu Întregul. Întregul cu care trebuie să ne armonizăm nu este numai cel al colectivității umane: dincolo de ea, noi suntem legați de regnurile naturii cât și de colectivitățile cosmice în sânul cărora avem, ca ființe raționale, un rol important de jucat. În fiecare zi, trebuie să devenim conștienți că participăm la construcția acestui edificiu care este viața cosmică în care sunt incluse toate creaturile, îngerii, arhanghelii,... până la Dumnezeu-Însuși. Deoarece Creația nu este desăvârșită, ea este mereu în curs de construcție.283

Şi acesta va rezidi templul Domnului. El va purta semnele regale şi va stăpâni şi va domni pe tronul lui şi un preot va fi la dreapta lui. Între ei doi va fi o pace desăvârşită. (Zah. 6.13)

Ura - să nu ne folosim niciodată de Dumnezeu pentru a o justifica

Când oamenii se confruntă și se distrug reciproc, ei lucrează împotriva Creatorului. Chiar dacă Dumnezeu i-a creat diferiți, aceste diferențe nu trebuie să le servească niciodată ca pretext pentru a se confrunta. În ochii Domnului, nimic nu justifică ura pentru o rasă, un popor sau nevoia de a aservi o clasă socială. Toate ființele vii au ieșit de la Domnul, iar Dumnezeu suferă când ele se confruntă. Oamenii au adoptat o filosofie a separativității în numele unor interese pe care le pretind superioare, dar care sunt deseori inspirate de egoismul lor, de punctul lor îngust de vedere. Apărarea acestor interese se îndreaptă împotriva intereselor creației în totalitatea sa, antrenând omenirea spre ruină. Adevăratele interese ale oamenilor se confundă cu ale Creatorului și numai întâlnirea intereselor oamenilor cu ale Creatorului aduce binecuvântări pentru toți.284

Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efes. 5.17)

Urmele - ce le lăsăm peste tot pe unde trecem

Noi lăsăm niște urme peste tot unde pășim, asupra tuturor ființelor și a obiectelor pe care le atingem. Există unii oamenii răi despre care se spune că, peste tot pe unde ei pun piciorul, iarba nu mai crește. Nu este exagerat, cel puțin în mod simbolic. Dimpotrivă, alții se gândesc numai cum să lumineze, să dea vigoare, să încălzească, să elibereze creaturile: ei lasă peste tot în trecerea lor niște amprente atât de însuflețitoare, de luminoase, încât cei care vin după ei se simt dintr-odată regenerați. Așadar, oriunde v-ați afla, gândiți-vă să rostiți cele mai bune urări: „Fie ca toți care vor veni aici să se simtă cuprinși de iubire și fraternitate!...Fie ca ei să descopere adevărata viață!...Fie ca ei să devină niște copii ai Domnului și să lucreze pentru venirea Împărăției sale pe pământ!...” În oraș sau la țară, fie că mergeți pe străzi sau pe niște poteci, binecuvântați cu ajutorul gândului acele străzi sau poteci. Cereți ca toți cei care vor trece pe acolo să primească pacea, lumina, speranța.285

Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul. (Ps. 102.22)

Valoarea ființelor și a lucrurilor - criterii pentru a le judeca

Mulți oameni pretind că nu ne putem pronunța cu certitudine asupra valorii ființelor și a lucrurilor. Există totuși niște criterii. Care? Cineva vă arată o pâine, spunându-vă: „Este excelentă, ea îți va da forță.” O luați, o mâncați, apoi aveți niște colici: înseamnă că acea pâine nu a fost bună, a fost făcută cu un produs de o proastă calitate, aveți dovada și nu trebuie să o mai mâncați. Altcineva vă aduce o altă pâine, și după ce ați gustat din ea, vă simțiți revigorați. Este dovada că pâinea sa este bună, cel care a făcut-o a folosit cele mai bune grăunțe. La fel se întâmplă în toate domeniile. Cineva vă expune o filosofie, spunându-vă că este cea mai bună, că trebuie să o adoptați... Ei bine, faceți o mică verificare. Dacă începeți să vedeți mai limpede datorită ei, dacă simțiți mai multă iubire, mai mult elan, mai multă inspirație în inima voastră, dacă voința vă devine mai puternică pentru a lucra și a rezolva problemele, acceptați această filosofie. Chiar dacă vă este prezentată de un vagabond sau de un proscris, ea este excelentă, aveți deja dovada.286

Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. (Ps. 30.20)

Valoarea unei ființe - nu se măsoara în succesele sale

Cel care simte nevoia să lucreze pentru binele omenirii să nu se întrebe dacă va reuși sau eșua, fiindcă va introduce în el o ezitare, o îndoială ce îi frânează elanul. El trebuie să lucreze, atâta tot. Istoria popoarelor ne învață că nu putem judeca valoarea ființelor luând ca unic criteriu succesele sau eșecurile lor. Cei care au reușit nu sunt neapărat cei mai mari, iar cei care au eșuat nu sunt mai prejos. Exemplul lor a hrănit elanul unei mulțimi de alte ființe, ei au fost ca un grăunte, ca o plămadă; într-o bună zi, ei își vor atinge scopul chiar mai bine decât sperau. Fiecare creatură vine pe pământ cu o misiune determinată și deseori cei care sunt însărcinați cu niște misiuni mărețe sunt destinați eșecului, cel puțin în aparență. Ei au pregătit însă terenul – acesta este lucrul cel mai dificil – pentru alții care, beneficiind de strădaniile lor, vor reuși. De aceea, cei care obțin niște succese trebuie să se gândească cu recunoștință la toți bărbații și femeile care, înaintea lor, au lucrat pentru ca aceste succese să devină posibile. Acești bărbați și femei au făcut niște sacrificii, uneori au fost chiar niște victime, dar urmașii lor pot culege roadele lucrării lor.287

Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările. (Mat. 10.31)

Viața de cuplu - legea cauzelor și a consecințelor

Începeți să aveți niște greutăți în cuplu… În loc să vă gândiți imediat la despărțire, căutați să vedeți cum puteți aranja lucrurile. O căsătorie este ca o problemă ce v-a fost dată de destin. Dacă în această viață ați întâlnit o anumită femeie sau un anumit bărbat și v-ați decis să vă legați de ea sau de el, nu este din întâmplare. Aveți de înfăptuit acum o întreagă lucrare interioară: să înțelegeți un anumit adevăr, să îndreptați o anumită greșeală, să dezvoltați o anumită însușire… Dacă fugiți, problema va rămâne nerezolvată și o veți regăsi alături de o altă persoană, ea devenind din ce în ce mai greu de rezolvat. Cei care nu judecă astfel nesocotesc legea cauzelor și a consecințelor. Este singura modalitate de a vă cuceri libertatea. Desigur, este dificil, dar ceea ce pare la o primă vedere dificil se arată de fapt foarte ușor, și invers. Dacă alegeți calea cea mai grea, veți primi în interior ajutor pentru a atinge ținta strădaniilor voastre.288

Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. (Marcu 10.11,12)

Viața după moarte - vom merge în regiunile spre care ne-am îndreptat gândurile?

Vreți să știți unde veți merge părăsind pământul? Este simplu: veți fi atrași în mod normal de regiunile spre care, pe parcursul existenței voastre, v-ați îndreptat dorințele. Dacă vă folosiți energiile cerând Inteligența, Iubirea, Frumusețea, împlinindu-le în această viață, fiți absolut siguri că nicio forță nu vă va putea împiedica să le găsiți în acele regiuni la care aspiră inima voastră. Cel care, refuzând ideea unei vieți după moarte, își permite tot felul de încălcări ale legilor, pentru a-și satisface poftele nesățioase, nu are nicio idee despre suferințele ce îl așteaptă în lumea de dincolo. În timp ce, acela care caută să se pună zilnic în acord cu legile divine, intră în legătură cu îngerii luminii, iar aceste spirite se vor instala în el: fiindcă le-a atras, ele creează cu el o asociație. Mai târziu, când va părăsi pământul, când corpul său fizic se va descompune și toate particulele componente vor reveni la cele patru elemente, el se va regăsi în lumea de dincolo în compania acelor spirite pe care le-a atras. Astfel, fără să știe, fără să-și cunoască încă toți prietenii, fiecare dintre voi lucrează să formeze societatea în care va trăi în lumea de dincolo. Iată explicația a ceea ce religiile numesc Infernul și Paradisul.289

Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (Rom. 8.35)

Viața - o hrană ce o dăm și o primim

Atunci când vorbim despre viață, trebuie să conștientizăm că ea cuprinde totalitatea existențelor. Toate creaturile se hrănesc în această viață totală, imensă. Deopotrivă, se poate spune că unele se hrănesc și din viața altora. Când sunteți străbătuți de niște gânduri și sentimente egoiste, nedrepte, răuvoitoare, este ca și cum v-ați hrăni în regiunile inferioare ale vieții. Acceptându-le, nu numai că le întăriți, dar cum aceste gânduri și sentimente emit și niște unde ce se propagă, proiectați niște emanații nesănătoase din care se hrănesc unele persoane coborâte la acest nivel de conștiință, și chiar niște entități infernale. În timp ce, dacă vă străduiți să întrețineți în voi niște gânduri și sentimente luminoase, armonioase, nu numai că vă veți lega de trăiri superioare, dar această hrană divină va alimenta niște ființe îngerești luminoase; veți trăi atunci în har, pentru că le-ați hrănit. Așadar, fiți vigilenți, știind că de voi singuri depinde hrana pe care o veți primi și cea pe care o veți da.290

Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălţa, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevărate şi statornice. (Isaia 25.1)

Viața spirituală - se bazează pe repetarea câtorva adevăruri esențiale

Chiar când au atins vârsta adultă, cei mai mulți oameni sunt încă la fel ca niște copii: pentru a le reține atenția, trebuie să le prezinți mereu niște noutăți. Acest cusur se observă și la credincioși. Chiar dacă învățătura pe care o urmează le aduce o asemenea profunzime de adevăruri încât nu au nici măcar timp să le asimileze, ei așteaptă mereu ceva nou. Ce fac însă cu ce au primit deja?… Există unele adevăruri esențiale pe care trebuie să le rememorați de zece, douăzeci, treizeci de ori pe zi. Atât timp cât nu vă impuneți această disciplină, nu veți progresa. Dacă uneori comiteți niște fapte ce nu sunt tocmai nobile și corecte – pe care apoi le regretați – este pentru că ați uitat adevărurile și legile ce v-au permis să vă învingeți slăbiciunile. Desigur, acceptați să respirați, să mâncați, să beți, să dormiți zi de zi... Acceptați atunci și să reveniți fără încetare asupra acelorași adevăruri. Aici se află noutatea: în cele descoperite, aprofundându-le zilnic în voi înșivă.291

Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea. (Ps. 118.32)

Viața spirituală - un mers spre culme

Acum, când v-ați angajat pe calea luminii, trebuie să vă urmați neobosiți mersul, fără să vă întrebați când vă veți atinge țelul. Unul după altul, obstacolele cedează în fața celui care nu se oprește din drum, fiindcă el a pus în mișcare puternicele legi ale Vieții. Viața spirituală este ca ascensiunea unui munte înalt. Pe potecile sale abrupte, anevoioase, este inevitabil să treceți prin unele clipe de slăbiciune, de descurajare, se poate întâmpla și să cădeți, dar acesta nu este un motiv pentru a vă opri. Din când în când, poate că veți trăi cu senzația că veți muri… dar reînviați! În cea mai profundă descurajare, trebuie să vă agățați de această misterioasă licărire ce rămâne încă în voi: ea vă va spune că „moartea” prin care sunteți pe cale să treceți va fi urmată de o reînviere și că nimeni nu vă poate ajuta mai bine ca voi, deoarece toate puterile vieții se află în voi. Și vă veți continua mersul spre culme.292

Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. (Efes. 6.13)

Viața universală - în acest sens trebuie să lucrăm

Sub pretextul independenței, al libertății, multe persoane refuză să participe la viața colectivă. Ei bine, aceste persoane nu știu până la ce punct, dimpotrivă, ele se limitează. Precum niște copii, ele se mișcă în cercul îngust al sentimentelor lor, al dorințelor lor, al poftelor lor nemăsurate. Câtă sărăcie, câtă mizerie! Această stare de limitare este normală la copil, dar nu la adult. Adultul trebuie să fie capabil să se gândească la alte ființe: mai întâi, desigur, la familie, dar și la vecini, la prieteni, la colegii de muncă, la concetățeni… și este încă foarte puțin. Cercul trebuie să se lărgească din ce în ce mai mult, și dincolo de patrie, de rasă, să se extindă la întreaga omenire… pănă când va îmbrățișa universul, infinitul… Sunt rare ființele care au reușit, dincolo de toate limitările, să-și îndrepte gândurile dorințele spre universalitate, dar acesta este sensul în care trebuie să lucrăm.293

Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos! (2Tes. 3.5)

Viața universală - la care trebuie să participăm în mod conștient

Este normal ca fiecare să fie legat de familia sa, de regiunea sa, de țara sa și să lucreze pentru ele. Aceasta nu îl împiedică să-și lărgească orizontul conștiinței și să gândească mult mai departe, mult mai sus. El nu trebuie să accepte niște limite în inima sa, în sufletul său. La fel cum participă la viața familiei sale, a orașului său, a țării sale, el poate învăța să participe la viața cosmică. De ce să ne închipuim că trebuie să fim astronauți și să avem o rachetă pentru a călători și lucra în univers? Antrenat de soare, pământul străbate spațiul și oamenii se află așadar pe pământ ca într-o aeronavă ce își urmează drumul printre stele. Ceea ce face din ei niște cetățeni cosmici, capabili să participe în mod conștient, luminos, la viața universală. Iată adevărata lor apartenență, adevărata lor dimensiune.294

Strigaţi Domnului tot pământul, slujiţi Domnului cu veselie, intraţi înaintea Lui cu bucurie. (Ps. 99.1)

Viața, veșnic reînnoită - ne păstrează iubirea ființelor

De ce atâți bărbați și femei care simțeau la început o mare atracție unul pentru altul, ajung să nu se mai suporte? Fiindcă ei nu au știut să întrețină viața în ei, înfrumusețând-o, făcând-o poetică. Pentru că, în mod inconștient, toți caută numai viața. Viața este însă legată mereu de iubire. Atunci când iubiți o ființă, puteți oferi toate explicațiile dorite, dar în realitate nu există nici una: dacă o iubiți, este din cauza vieții ce emană din ea, această viață care ia diferite forme: frumusețe, bunătate, puritate, inteligență, pace etc. Fiindcă nu știu să-și reînnoiască viața în ei, oamenii se plictisesc, plictisindu-i și pe alții. Așadar, dacă doriți să nu vă plictisiți și vreți să fiți iubiți, trebuie să știți să întrețineți în voi izvorul vieții, mereu nou, de-a pururi curgător.295

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. (Ps. 35.9)

Victorii asupra noastră înșine - să le atribuim Domnului

Natura inferioară din om este atât de încăpățânată, scorțoasă, încât fiecare victorie obținută asupra ei este o adevărată ispravă. În loc să ne mândrim cu această ispravă, trebuie însă să rămânem modești. Iar ca să rămânem modești, trebuie să ne gândim că meritul nu este al nostru, ci al Domnului care ne-a dat puterea de a ne stăpâni instinctele rele. Așadar, de fiecare dată când obțineți o victorie asupra voastră înșivă, spuneți-vă: „Doamne, nu mie, ci numelui Tău îi revine meritul.” Altminteri, veți risca să cădeți în capcanele orgoliului și se cunosc atâtea căderi vertiginoase în care s-au prăbușit mulți din cauza mȃndriei. Iar când sunteți felicitați fiindcă ați acționat bine sau ați înfăptuit o lucrare reușită, spuneți-vă deopotrivă: „Nu mie, Doamne, ci numelui Tău îi revine meritul.” Făcându-vă propriul elogiu, se poate întâmpla – involuntar sau uneori voluntar! – ca alții să vă întindă niște capcane: riscați să le luați prea în serios cuvintele, vă credeți ajunși pe o culme și este periculos pentru dezvoltarea voastră interioară, pentru că aveți mereu niște progrese de făcut. Noi nu trebuie să lucrăm pentru mărirea noastră, ci să o facem mereu pentru cea a Domnului, fiindcă în această impersonalitate ne apropiem de Eul nostru Superior. Adevărata glorie a ființei umane este gloria Domnului.296

Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău... (Ps. 113.9)

Vidul - nu există în viața spirituală

Chiar dacă sunt necesare studii îndelungi și mari strădanii, nu este foarte greu de lucrat în domeniile în care putem vedea, auzi, gusta, atinge, simți cu organele simțurilor fizice. A vedea, a auzi, a gusta, a atinge, a simți în planul spiritual este însă mult mai greu. Tocmai pentru că oamenii își resimt lumea interioară ca pe un spațiu lipsit de repere, un vid, le este frică să se aventureze, agățându-se astfel de obiectele și realizările lumii fizice. Frica nu este bună însă la nimic. Trebuie să studiem, să cunoaștem legile, să ne exersăm și apoi să ne aruncăm în acest vid, în mod simbolic, fiind siguri că nu ne vom pierde, nici nu vom cădea. Vidul nu există în viața spirituală; lumea noastră interioară încă neexplorată este un vid. Pe măsură ce începem însă să explorăm acest vid, descoperim împlinirea. Da, singurul vid ce amenință cu adevărat ființa umană este cel în care va cădea în mod fatal atât timp cât va crede că lumea fizică îi poate răspunde la toate nevoile, la toate aspirațiile.297

Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. (Luca 17.21)

Vigilența - o lampă aprinsă ce ține spiritele răului la distanță

Hoțul care se strecoară prin mulțime căutând să fure ceva simte în mod instinctiv care sunt persoanele vigilente, treze, și cele pe jumătate adormite. Ce indiciu are? Lumina. Fiindcă din persoanele treze emană un fel de limpezime, iar hoțul nu se va apropia de ele. El le caută pe cele care dorm cu ochii deschiși, pentru că acestea s-au cufundat într-un fel de întuneric. La fel, entitățile răufăcătoare din lumea invizibilă nu se apropie de cel la care simt lumina, fiindcă știu că vor fi repede descoperite și alungate. Cuvântul „vigilență” aparține aceleiași familii cu „a veghea”, „veghe”, „priveghetor”. A fi treaz înseamnă a nu dormi. Ce trebuie însă să nu doarmă niciodată în noi? Conștiința. Corpul nostru are nevoie de somn și nu trebuie să îl lipsim. A nu dormi este un lucru, iar a avea conștiința trează este un altul. Putem foarte bine să nu dormim și să avem o conștiință somnolentă, la fel cum putem dormi păstrându-ne conștiința trează. Conștiința este ca o lampă aprinsă. La ființele foarte evoluate, ea nu se stinge niciodată, de aceea acestea țin mereu la distanță spiritele răului.298

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. (Ps. 126.1)

Viitorul de lumină și bucurie - ce suntem pe cale să îl construim

Așa cum arată și numele, trecutul este „trecut”, și nu puteți întrezări încă viitorul. Vă aparține numai prezentul, el vă stă în mâini ca o materie, un aluat de modelat. Dispuneți pentru aceasta de un minut, de o oră, de o zi… Acest minut, această oră, această zi vă aparțin: concentrați-vă să le trăiți în limpezime. Atunci când prin strădaniile voastre ați reușit să curățați spațiul dintre voi și lumea divină, veți putea spune că viitorul vă aparține. Acest viitor este bucuria, lumina. Să nu vă lăsați influențați de cei care prezic numai greutăți și nenorociri: pur și simplu, ei nu știu ce reprezintă cu adevărat viitorul, nici cum să îl construiască. Necazurile înseamnă trecutul, și nu viitorul. Pentru a se prezenta, viitorul, adică adevăratul vostru viitor de fii și fiice ale Domnului, așteaptă să sfârșiți cu lecțiile trecutului. Acest viitor a pornit la drum: fiind pe cale de a-l crea, voi începeți deja să îl trăiți.299

Să ştii că înţelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută. (Pilde 24.14)

Vocea Cerului - posibile criterii pentru a o recunoaște

Există unele persoane care își închipuie că Dumnezeu sau niște spirite celeste le vorbesc și ele se grăbesc să spună la toată lumea. Desigur, putem povesti ceea ce vrem, dar există niște criterii de netăgăduit pentru a recunoaște dacă vocea pe care ele au auzit-o venea cu adevărat din Cer sau este vorba numai despre niște aberații. Iată care sunt aceste criterii. Mai întâi, să reușim să distingem limpede calea de urmat și să pășim cu fermitate pe această cale. Apoi, să devenim din ce în ce mai deschiși față de ceilalți, înțelegându-i, iubindu-i, ajutându-i, simțindu-ne în fiecare clipă plini de recunoștință față de Domnul. În sfârșit, să avem o voință liberă pentru a împlini fără nici o piedică tot ce este drept, bun și frumos. Cel care îndeplinește aceste trei condiții poate fi sigur că vocea pe care a auzit-o (să ne exprimăm astfel) venea cu adevărat din Cer. Dar de ce să povestească peste tot? Nu este nevoie.300

Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă... (Ps. 28.4)

Voința - un instrument al naturii noastre

Creatorul ne-a dat o voință ca să facem din ea instrumentul naturii noastre, punând-o în slujba unui înalt ideal. Aceasta începe prin înțelegerea și aplicarea unor adevăruri esențiale. De îndată ce ați înțeles un adevăr esențial, folosiți-vă voința pentru a-l pune în practică, știind că este singura modalitate de a-l înțelege cu adevărat. Este ușor să enunți niște adevăruri, primul venit le poate găsi în operele câtorva înțelepți, repetându-le apoi ca un papagal. Se poate întâmpla să câștige astfel stima unor orbi, care nu văd cât de ignorant și slab este în realitate. A-i înșela pe orbi nu este o mare scofală! În tot cazul, există alții care văd limpede și nu se lasă înșelați: îngerii lumii invizibile. Or, noi trebuie să câștigăm stima lor și o vom câștiga aplicând adevărurile arătate de Părinți. Aceste adevăruri sunt niște arme și nu vom găsi niciodată unele mai bune pentru a izbândi în viață; dar trebuie să avem o mână să le folosim, adică o voință ca să le punem în practică.301

Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune... (Rom. 2.7)

Zilele săptămânii - toate trebuie sfințite

Fiecare religie are o zi dedicată îndeosebi cultului: pentru creștini, este duminica; pentru evrei, este sâmbăta; pentru musulmani, este vinerea... În ochii Creatorului cerului și al pământului, toate zilele sunt însă sfinte. Există vineri, sâmbătă, duminică, dar și luni, marți etc, pentru a-i sfinți Numele și a face bine. Altminteri, nu ar avea sens. Timp de șase zile încălcăm liniștiți legile, iar în a șaptea vom merge la biserică, la moschee sau la sinagogă, pentru a încerca să ștergem greșelile comise în timpul celorlalte șase! În ce stare se va prezenta în fața Domnului cel care a trăit șase zile în inconștiență și trivialitate? Oare Domnul va aprecia această ipocrizie? Dar, mai ales, această atitudine nu îi va aduce nimic. Nu trebuie să ne facem iluzii: nu numai că o zi pe săptămână nu este de ajuns pentru a progresa pe calea înțelepciunii, a iubirii, a purității... dar ceea ce trăim în cea de-a șaptea zi depinde de felul în care le-am trăit pe celelalte șase. Așadar, în fiecare zi, întreaga zi și noapte, trebuie să ne străduim să fim în Biserica Domnului, iar Biserica Domnului este întreaga creație.302

Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele... (Ps. 26.7)


Bibliografie electronică

  1. http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/

  2. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /asumarea-luminii/

  3. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /credinta-2/

  4. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /credinta-3/

  5. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /curs-de-miracole/curs-de-miracole-culegere-de-exe rcitii/

  6. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /despre-idealism-si-deriva-fiintei-umane/

  7. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /despre-inteligenta/

  8. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /inteligenta-emotionala/

  9. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /inteligenta-inimii/

  10. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /j-donald-walters-meditatia-pentru-incepatori-3/

  11. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /j-donald-walters-meditatia-pentru-incepatori-2/ J. Donald Walters - Meditatia pentru începatori. - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /sensul-vietii/

  12. http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /vulnerabilitate/

  13. http://portalspiritual.com/general/bashar-despre-m intea-superioara-creierul-fizic-mintea-fizica/

  14. http://portalspiritual.com/general/gandul-zilei-de -marti-23-septembrie-2014/

  15. http://portalspiritual.com/general/suferinta-o-depa sim-identificandu-ne-cu-spiritul-din-noi/

  16. http://portalspiritual.com/maestri-si-invat atori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/celulele-corpul ui-nostru-un-popor-ce-ne-observa-si-ne-imita/#comm ents

  17. http://portalspiritual.com/maestri-si-invata tori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/orizontul-const iintei-noastre-se-largeste-cand-privim-spre-imensi tate/

  18. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/anthony-de-mello/anthony-de-mello-din-in vataturile-unui-preot-iezuit/

  19. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/jiddu-krishnamurti/krishnamurti-profetul -libertatii/

  20. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/suferinta-sa-ne- rugam-numai-ca-ea- sa-ne-ajute-sa-crestem, http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /suferinta-din-iubire/

  21. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-sa-inva tam-sa-proiectam-ca-el-lumina-si-iubirea/

  22. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-ne-ajut a-sa-ne-gasim-propriul-centru/

  23. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-sa-inva tam-sa-proiectam-ca-el-lumina-si-iubirea/

  24. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-cum-sa-ne-comportam-cu-maestrul-nostru-spi ritual/

  25. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-1966-03-06-moartea-si-viata-de-dincolo-pdf /

  26. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/pacea-sau-cum-s a-ne-hranim-in-planurile-fizic-si-psihic/

  27. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/credinta-se-baz eaza-pe-o-experienta-a-lumii-divine/

  28. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/greselile-noastr e-se-inregistreaza-in-noi-nu-dumnezeu-este-cel-car e-ne-pedepseste/

  29. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/iubirea-sa-o-ocr otim-pastrand-distantele/

  30. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/celulele-corpulu i-nostru-o-multime-de-mici-suflete-inteligente/

  31. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-1969-08-08-reinoirea-memoriei-celulelor/

  32. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael- aivanhov/a-manca-foc-si- a-bea-lumina/

  33. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/piatra-filosofal a-elixirul-vietii-imortale-panaceul-universal-ogli nda-si-bagheta-magica-simboluri-ale-lucrarii-spiri tuale/

  34. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/adevarata-pace-n u-depinde-de-conditiile-exterioare/

  35. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael- aivanhov/celulele-corpul ui-nostru-un-popor-ce-ne-observa-si-ne-imita/

  36. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/greselile-inteli genta- cosmica-ne-lasa-timp-sa- le-indreptam/

  37. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/adevarata-inteli genta-este-un-izvor-de-uimire-ne-face-sa-vedem-tot ul-ca-intaia-oara/

  38. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/inteligenta-noas tra-depinde-de-hrana-ce-o-luam-in-toate-planurile/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invata tori-spirituali/omraam-mikhael- aivanhov/orizontul-const iintei-noastre-se-largeste-cand-privim-spre-imensi tate/

  39. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/fericirea-cea-ad evarata-nu-are-cauza/

  40. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-cum-lucreaza-un-mare- maestru-si-cum-putem-sa- ne-asemanam-lui-a/, http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /10-lucruri-in-viata-pe-care-le-poti-controla/

  41. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/incercarile-noas tre-s-au-incheiat-cand-ne-am-putut-bucura-de-ele/< br>Încercarile noastre - s-au încheiat când ne-am putut bucura de ele - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /falsele-invataturi-ale-fricii-si-vinovatiei/

  42. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/incercarile-sa-a cceptam-ideea-ca-ele-sunt-utile-evolutiei-noastre/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invata tori-spirituali/omraam-mikhael- aivanhov/lumea-invizibil a-in-mod-inconstient-noi-ii-acordam-mai-multa-impo rtanta/

  43. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/momentele-de-imp linire-sa-ne- gandim-sa-le-impartim-cu -intreaga-lume/

  44. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/calea-luminii-niciodata-nu-est e-prea-tarziu-sa-o-urmam/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/libertatea-sa-ne -consacram-toate-capacitatile-in-slujba-domnului/# comment-61267

  45. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-sa-il-vizitam-cu-sufletul-si-spiritul-nostru/, http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /inteligenta-inimii/

  46. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/adevarata-inteli genta-este-un-izvor-de-uimire-ne-face-sa-vedem-tot ul-ca-intaia-oara/

  47. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/inteligenta-noas tra-depinde-de-hrana-ce-o-luam-in-toate-planurile/

  48. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-sa-inva tam-sa-proiectam-ca-el-lumina-si-iubirea/

  49. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-cum-lucreaza-un-mare-maestru-si-cum-putem-sa- ne-asemanam-lui-a/

  50. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/gandul-zilei-de- luni-22-septembrie-2014/

  51. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-meditatia-asupra-caror-subiecte-sa-meditam /

  52. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/viata-dupa-moar te-vom-merge-in-regiunile-spre-care-ne-am-indrepta t-gandurile-

  53. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/gandul-zilei-de- duminica-28-septembrie-2014/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invata tori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/gandul-zil ei-de-sambata-27-septembrie-2014/

  54. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/gandul-zilei-de- sambata-13-septembrie-2014/

  55. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-legea-inregistrarii/

  56. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-cea-mai-buna-pozitie-pentru-rugaciune/

  57. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/colectivitatea- cosmica-ne-imbogatim-daca-lucram-pentru-ea/, accesate la data 12.11.2019.

  58. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/speranta-credint a-iubire-forma-continutul-sensul/

  59. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/seninatatea-inte leptului-ii-este-inspirata-de-credinta-sa-in-forta -spiritului/

  60. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/credinta-baza-ei -orice-samanta-rodeste/

  61. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/suferintele- in-ce-sens-se-poate-spun e-ca-ele-vin-de-la-dumnezeu/

  62. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/a-ti-iubi-aproap ele-a-respecta-in-el-viata-pe-care-a-primit-o-de-l a-dumnezeu/

  63. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/dumnezeu-iubirea -sa-ne-a-oferit-totul-de-la-origini/

  64. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/dumnezeu-il-iubi m-pe-el-prin-intermediul-fiintelor-omenesti/

  65. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/dumnezeu-l-a-cr eat-pe-om-dupa-chipul-sau-consecinta-acestui-adeva r/

  66. http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/speranta-credint a-iubire-forma-continutul-sensul/

  67. in-existenta-noastra-pama nteana/

  68. Iubirea - sa o ocrotim pastrând distan?ele - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/iubirea-o-calita te-a-vietii-divine/

  69. ttp://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /iluzii-2/

1 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

2 Idem.

3 Idem.

4 Idem.

5 Vezi http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/celulele-corpulu i-nostru-o-multime-de-mici-suflete-inteligente/, Celulele corpului nostru - o mulțime de mici suflete inteligente - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-1969-08-08-reinoirea-memoriei-celulelor/ Omraam Mikhael Aivanhov - 1969.08.08 - Reinoirea memoriei celulelor - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael- aivanhov/a-manca-foc-si- a-bea-lumina/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/piatra-filosofal a-elixirul-vietii-imortale-panaceul-universal-ogli nda-si-bagheta-magica-simboluri-ale-lucrarii-spiri tuale/, Piatra filosofală, elixirul vieții imortale, panaceul universal, oglinda și bagheta magică - simboluri ale lucrării spirituale - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/adevarata-pace-n u-depinde-de-conditiile-exterioare/, Adevărata pace - nu depinde de condițiile exterioare http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael- aivanhov/celulele-corpul ui-nostru-un-popor-ce-ne-observa-si-ne-imita/, accesate la data 12.11.2019.

6 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

7 Idem.

8 Idem.

9 Idem.

10 Idem.

11 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/pacea-sau-cum-s a-ne-hranim-in-planurile-fizic-si-psihic/, Pacea - sau cum să ne hrănim în planurile fizic și psihic - http://portalspiritual.com/general/bashar-despre-m intea-superioara-creierul-fizic-mintea-fizica/, Mintea Superioară , Creierul Fizic , Mintea Fizică - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /j-donald-walters-meditatia-pentru-incepatori-2/ J. Donald Walters - Meditaţia pentru începători. - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /sensul-vietii/, Sensul vietii - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /despre-idealism-si-deriva-fiintei-umane/, Despr e idealism si deriva fiintei umane http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/gandul-zilei-de- duminica-28-septembrie-2014/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invata tori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/gandul-zil ei-de-sambata-27-septembrie-2014/, accesate la data 12.11.2019.

12 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

13 Idem.

14 Idem.

15 Idem.

16 Idem.

17 Idem.

18 Idem.

19 Idem.

20 Idem.

21 Idem.

22 Idem.

23 Idem.

24 Idem.

25 Idem.

26 Idem.

27 Idem.

28 Idem.

29 Idem.

30 Idem.

31 Idem.

32 Idem.

33 Idem.

34 Idem.

35 Idem.

36 Idem.

37 Idem.

38 Idem.

39 Idem.

40 Idem.

41 Vezi http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/momentele-de-imp linire-sa-ne- gandim-sa-le-impartim-cu -intreaga-lume/, accesate la data 12.11.2019.

42 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

43 Idem.

44 Idem.

45 Idem.

46 Idem.

47 Idem.

48 Idem.

49 Idem.

50 Idem.

51 Idem.

52 Idem.

53 Idem.

54 Vezi http://portalspiritual.com/maestri-si-invat atori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/celulele-corpul ui-nostru-un-popor-ce-ne-observa-si-ne-imita/#comm ents, accesat la data 12.11.2019.

55 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invat atori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-s a-invatam-sa-proiectam-ca-el-lumina-si-iubirea/, accesate la data 12.11.2019.

56 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

57 Idem.

58 Idem.

59 Idem.

60 Idem.

61 Idem.

62 Idem.

63 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-cum-sa-ne-comportam-cu-maestrul-nostru-spi ritual/, Cum să ne comportăm cu Maestrul nostru spiritual - http://portalspiritual.com/general/gandul-zilei-de -marti-23-septembrie-2014/, Liniștea naturii - este o lume locuită - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/gandul-zilei-de- sambata-13-septembrie-2014/, Uniunea spiritului și a sufletului nostru - cu Spiritul Cosmic și Sufletul Universal - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-legea-inregistrarii/, Omraam Mikhael Aivanhov - Legea înregistrării - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/omraam-mikhael-a ivanhov-cea-mai-buna-pozitie-pentru-rugaciune/, Omraam Mikhael Aivanhov - Cea mai bună poziţie pentru rugăciune http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/colectivitatea- cosmica-ne-imbogatim-daca-lucram-pentru-ea/, accesate la data 12.11.2019.

64 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

65 Idem.

66 Vezi http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/calea-luminii-niciodata-nu-est e-prea-tarziu-sa-o-urmam/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/libertatea-sa-ne -consacram-toate-capacitatile-in-slujba-domnului/# comment-61267, accesate la data 12.11.2019.

67 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

68 Idem.

69 Idem.

70 Idem.

71 Idem.

72 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/credinta-se-baz eaza-pe-o-experienta-a-lumii-divine/, Credința - se bazează pe o experiență a lumii divine - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/speranta-credint a-iubire-forma-continutul-sensul/, Speranță, credință, iubire - forma, conținutul, sensul - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /credinta-3/, CREDINȚĂ - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/seninatatea-inte leptului-ii-este-inspirata-de-credinta-sa-in-forta -spiritului/, Seninătatea înțeleptului - îi este inspirată de credința sa în forța spiritului - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /credinta-2/, CREDINȚĂ http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/credinta-baza-ei -orice-samanta-rodeste/, accesate la data 12.11.2019.

73 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

74 Idem.

75 Idem.

76 Idem.

77 Idem.

78 Idem.

79 Idem.

80 Idem.

81 Idem.

82 Idem.

83 Idem.

84 Idem.

85 Idem.

86 Idem.

87 Idem.

88 Idem.

89 Idem.

90 Idem.

91 Idem.

92 Idem.

93 Idem.

94 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/greselile-noastr e-se-inregistreaza-in-noi-nu-dumnezeu-este-cel-car e-ne-pedepseste/, Greșelile noastre se înregistrează în noi. Nu Dumnezeu este cel care ne pedepsește - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/suferintele- in-ce-sens-se-poate-spun e-ca-ele-vin-de-la-dumnezeu/, Suferințele - în ce sens se poate spune că ele vin de la Dumnezeu - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/a-ti-iubi-aproap ele-a-respecta-in-el-viata-pe-care-a-primit-o-de-l a-dumnezeu/, A-ți iubi aproapele - a respecta în el viața pe care a primit-o de la Dumnezeu - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/dumnezeu-iubirea -sa-ne-a-oferit-totul-de-la-origini/, Dumnezeu - iubirea sa ne-a oferit totul de la origini - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/dumnezeu-il-iubi m-pe-el-prin-intermediul-fiintelor-omenesti/, Du mnezeu - Îl iubim pe El prin intermediul fiinţelor omeneşti http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/dumnezeu-l-a-cr eat-pe-om-dupa-chipul-sau-consecinta-acestui-adeva r/, accesate la data 12.11.2019.

95 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

96 Idem.

97 Idem.

98 Idem.

99 Idem.

100 Idem.

101 Idem.

102 Idem.

103 Idem.

104 Idem.

105 Idem.

106 Idem.

107 Idem.

108 Idem.

109 Idem.

110 Idem.

111 Idem.

112 Idem.

113 Idem.

114 Idem.

115 Vezi http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-sa-il-vizitam-cu-sufletul-si-spiritul-nostru/, http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /inteligenta-inimii/, INTELIGENȚA INIMII - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/adevarata-inteli genta-este-un-izvor-de-uimire-ne-face-sa-vedem-tot ul-ca-intaia-oara/, Adevărata inteligență - este un izvor de uimire, ne face să vedem totul ca întâia oară - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /despre-inteligenta/, DESPRE INTELIGENȚĂ - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /inteligenta-emotionala/, Inteligenta emotionala http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/inteligenta-noas tra-depinde-de-hrana-ce-o-luam-in-toate-planurile/ , Read More http://portalspiritual.com/maestri-si-invata tori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/orizontul-const iintei-noastre-se-largeste-cand-privim-spre-imensi tate/, accesate la data 12.11.2019.

116 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

117 Idem.

118 Idem.

119 Idem.

120 Idem.

121 Idem.

122 Idem.

123 Idem.

124 Idem.

125 Idem.

126 Idem.

127 Idem.

128 http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/greselile-inteli genta- cosmica-ne-lasa-timp-sa- le-indreptam/, http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /inteligenta-inimii/, INTELIGENȚA INIMII - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/adevarata-inteli genta-este-un-izvor-de-uimire-ne-face-sa-vedem-tot ul-ca-intaia-oara/, Adevărata inteligență - este un izvor de uimire, ne face să vedem totul ca întâia oară - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /despre-inteligenta/, DESPRE INTELIGENȚĂ - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /inteligenta-emotionala/, Inteligenta emotionala http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/inteligenta-noas tra-depinde-de-hrana-ce-o-luam-in-toate-planurile/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invata tori-spirituali/omraam-mikhael- aivanhov/orizontul-const iintei-noastre-se-largeste-cand-privim-spre-imensi tate/, accesate la data 12.11.2019.

129 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

130 Idem.

131 Idem.

132 Idem.

133 Idem.

134 Idem.

135 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-sa-inva tam-sa-proiectam-ca-el-lumina-si-iubirea/, accesate la data 12.11.2019.

136 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/iubirea-sa-o-ocr otim-pastrand-distantele/, Iubirea - să o ocrotim păstrând distanțele - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/iubirea-o-calita te-a-vietii-divine/, Iubirea - o calitate a vieții divine - http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/speranta-credint a-iubire-forma-continutul-sensul/, accesate la data 12.11.2019.

137 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

138 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-sa-inva tam-sa-proiectam-ca-el-lumina-si-iubirea/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/soarele-sa-inva tam-sa-proiectam-ca-el-lumina-si-iubirea/, accesate la data 12.11.2019.

139 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, accesat la data 12.11.2019.

140 Idem.

141 Idem.

142 Vezi http://portalspiritual.com/category/maestri-si-inv atatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/, http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-s pirituali/omraam-mikhael-aivanhov/incercarile-noas tre-s-au-incheiat-cand-ne-am-putut-bucura-de-ele/, http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /falsele-invataturi-ale-fricii-si-vinovatiei/, FALSELE INVATATURI ALE FRICII SI VINOVATIEI - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /vulnerabilitate/, VULNERABILITATE - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /iluzii-2/, ILUZII - http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2 /asumarea-luminii/, ASUMAREA LUMINII http://po