Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Amin.

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim în tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut.

Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om.

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Împărate ceresc și Duhule Sfinte, cel mai înainte de veci, Sfințitorule a toată făptura cea văzută și cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit din Sf. Treime, întru care se închină tot genunchiul: al celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt; pentru aceasta și noi, ca cei ce suntem luminați cu sfântul Botez întru numele Tău și al Tatălui și al Fiului, cel întreit sfânt, deși nevrednici fiind, îndrăznim a-Ți aduce această cântare de laudă; iar Tu, ca Sfințitorul, Plinitorul tuturor și Mângâietorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, și nu depărta harul Tău de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ție: Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Icosul 1:

Arhanghelii și îngerii, începătoriile și puterile, scaunele și domniile, stând înaintea scaunului slavei Sf. Treimi, nu pot vesti mărimea desăvârșirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, acoperindu-și fețele, cu frică și cu dragoste, în Tine, Lumină lină, grăiesc unii către alții: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, căci „cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!”.^¹ Iar noi, mulțumitori și aducători aminte, urmând doxologiei celor de sus, cu frică, cu credință și cu dragoste, plecând genunchii, Te chemăm pe Tine, Duhule cel Prea Sfânt, Cel Care Te identifici în chip tainic cu noi, rămânând totuși de neîmpărtășit^², și grăim unele ca acestea:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Lumina cea adevărată, a Cărui slavă este plină de măreție,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Comoară cu neputință de numit, Care ne curățești de toată întinăciunea,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Lucrule cu neputință de glăsuit, prin Care și noi mărturisim pe Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Persoană cu neputință de înțeles, Care Însuți Te rogi pentru noi cu suspine negrăite^³,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 2-lea:

Vorbind Iezechiel cu Domnul şi văzând oasele cele multe și uscate de pe fața pământului a grăit: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!” – şi iată s-a făcut un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa, şi a intrat în ei duhul şi au înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor, casa lui Israel.^⁴ Cu frică și cu dragoste minunându-ne, deci, lăudăm Treimea cea de o ființă, Tatăl, Fiul și Sf. Duh, Unul Dumnezeu şi Te chemăm pe Tine, Duhule Sfinte, o, Împărate, şi arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm lui Dumnezeu cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înțelegerea cea neînțeleasă căutând să o înțeleagă, marele între prooroci Moise a zis prin Tine Tatălui: arată-mi mie fața Ta! Însuți cunoscut să Te văd pe Tine. Dar Tatăl a zis către dânsul: spatele Meu vei vedea, dar fața Mea nu se va arăta ție; că nu va vedea omul fața Mea și să fie viu. Dar nouă, deși nevrednici fiind, a binevoit a Se arăta Tatăl în fața Unuia-Născut Fiul Său, Care Te-a trimis pe Tine de la Tatăl în chip de limbi de foc la Cincizecime, pe Tine, Care nu ai chipul într-o altă Persoană dumnezeiască ci Te arăți în persoanele îndumnezeite^⁵, ca să ne sfințești pe noi și prin noi toată creația; pentru aceasta cu mulțumire grăim acestea:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Dumnezeule, sfințește-ne pe noi, zidirea Treimii celei Sfinte, pentru numele Tău cel sfânt,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, care ai existența numai de la Tatăl și Care arăți smerenia Fiului și judecata Lui o ridici,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care numai de la Tatăl purcezi și Care mărturisești pe Fiul,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, care purcezi de la Tatăl spre Fiul și strălucești din Fiul spre Tatăl,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, care ești bucuria Tatălui pentru Fiul și bucuria Fiului pentru Tatăl^⁶,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea cea nespusă a puterniciei Tale, împreună cu Fiul și cu Tatăl, toate le ții, toate le chiverniseşti, toate le înviezi și le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Sfântă Treime, Tu ai măsurat cerul cu dreapta și pământul cu palma și prin Duhul porți și înviezi toată făptura, și toate pe nume le chemi. O, Duhule cel Sfânt, Care împlinești prin Fiul ceea ce dorește Tatăl^⁷, nu este nimeni ce se poate tăinui de puternicia vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus și de jos, cu umilință căzând, cântăm Ție: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având toată zidirea slujitoare Treimii celei Sfinte, pretutindenea dezvălui urmele Proniei și ale desăvârșirilor Tale celor neurmate, prin Tine Viața în toate se revarsă; pentru aceasta, cele nevăzute ale Tale și puterea cea pururea sfințitoare și Dumnezeirea, de pe făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare și cu bucurie Te chemăm pe Tine, Duhul cel bun al harului Sf. Treimi, Cel ce ne îndrumi, și grăim unele ca acestea:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care toate le cercetezi, chiar și adâncurile lui Dumnezeu,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care cercetezi inimile și cunoști toată mișcarea gândurilor,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care la început, când întuneric era deasupra adâncului, Te purtai pe deasupra apelor,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel care zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel care zice Bisericilor: Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 4-lea:

Vifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al treilea Iuda, Macedonie nebunul, urmat de Maratoniu diaconul, străin de Tine, s-a lepădat a fi Tu unul din Sfânta Treime; iar noi, deși pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului și altul al Tău, Duhule Sfinte, numim, însă o Dumnezeire în Tatăl și în Fiul și în Tine, Duhule Sfinte, deopotrivă puterea, de o ființă slava, cu inima și cu buzele mărturisim și, cu Lumina cea întreit luminătoare în baia sfântului Botez luminați fiind, Ție, Duhule Sfinte și Tatălui și Fiului, unui Dumnezeu ne închinăm, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind păstorii și învățătorii sfintei Biserici pe Macedonie, ca o fiară cumplită intrând cu duh străin în turma cea cuvântătoare a lui Hristos, și răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credințe, adunându-i Tu în sobor la Constantinopol, Te-au mărturisit pe Tine Dumnezeu, iar nu făptură creată; și deopotrivă cinstindu-Te pe Tine alături de Tatăl și de Fiul, cu glas minunat s-au rugat^⁸:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, care primești de la Tatăl aceeași energie necreată ca și Fiul, dar în felul Tău propriu,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, care posezi toată ființa divină în felul Tău propriu,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel cu totul nevăzut, nearătat și nepipăit^¹⁰,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 5-lea:

Îți mulțumesc Ție, că Tu, Cel ce ești Dumnezeu peste toate, Te-ai făcut un duh cu mine în chip necontopit, nemutat și neschimbat, și mi Te-ai făcut totul în toate, Hrană negrăită și cu totul necheltuită, care Te reverși neîncetat pe buzele sufletului meu și țâșnești în izvorul inimii mele, Veșmânt care fulgeri și arzi pe demoni, Curățire care mă speli prin lacrimile nestricăcioase și sfinte pe care le dăruiești celor la care vii, pentru aceasta, în prezența Ta și prin Tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!^¹¹

Icosul al 5-lea:

Îți mulțumim că ni Te-ai făcut Lumină neînserată și Soare neapus, căci n-ai unde să Te ascunzi Tu, Cel ce umpli cu slava Ta toate. Căci nicicând nu Te-ai ascuns de cineva, ci noi suntem cei ce ne ascundem pururea de Tine, nevrând să venim la Tine. Căci unde Te-ai ascunde Tu, Cel ce n-ai nicăieri un loc al odihnei Tale? Sau de ce Te-ai ascunde Tu, Care nicicând nu Te întorci de la cineva, nici nu întorci înapoi pe cineva? Pentru aceasta plecând genunchii, Te chemăm așa^¹²:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce ești și foc țâșnitor și apă răcoritoare,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce și arzi și îndulcești și faci să dispară stricăciunea,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce faci pe oameni dumnezei și întunericul îl faci lumină,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce scoți din iad și îi faci pe muritori nestricăcioși,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce tragi întunericul spre lumină și ții în pumn noaptea,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce învălui inima în lumină și ne prefaci întregi^¹³,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 6-lea:

Sălășluiește-Te deci acum, Stăpâne, întru noi, locuiește și rămâi nedespărțit și neseparat până la sfârșit întru noi, robii Tăi, Bunule, ca la ieșirea noastră din lume și după această ieșire și noi să ne găsim întru Tine, Bunule, și să împărățim împreună cu Tine, Dumnezeule Cel peste toate. Rămâi, Stăpâne, și nu ne lăsa singuri, ca atunci când vin vrăjmașii noștri, cei ce caută pururea sufletele noastre, și Te găsesc rămânând întru noi, să fugă cu totul și să n-aibă nici o putere împotriva noastră, văzându-Te pe Tine, Cel mai puternic decât toți, șezând înăuntrul caselor smeritelor noastre suflete, care cântă cu Tine: Aliluia!^¹⁴

Icosul al 6-lea:

Da, Stăpâne, cum Ți-ai adus aminte de noi când eram în lume și, fiind noi în neștiință, Tu Însuți ne-ai ales, ne-ai despărțit de lume și ne-ai făcut să stăm înaintea slavei Tale, așa și acum păzește-ne stând pururea și nemișcat înăuntrul locuirii Tale în noi, ca văzându-Te necontenit noi, morții, să fim vii^¹⁵ și să zicem unele ca acestea:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Așteptarea cea adevărată a tuturor celor ce vor să se mântuiască,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel Puternic Care pururea pe toate le faci, le prefaci și le schimbi numai prin voia Ta,^¹⁶

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 7-lea:

Vrând a se arăta mărimea dragostei și a milostivirii Dumnezeului nostru, Cel slăvit în Treime, celei către neamul omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, a trimis Dumnezeu Tatăl pe Cel Unul-Născut Fiul Său, care, născându-Se din Fecioară, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un om și răscumpărându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înălțat la cer, de unde, împlinind făgăduința, Te-a trimis nouă pe Tine, Duhul cel Prea Sfânt, Cel ce împărtășești ipostasurilor omenești în Biserică plinătatea dumnezeirii într-un chip unic, personal^¹⁷, ca să cântăm toți: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunată în adevăr și nouă minune ai arătat, Minunatule întru cele înalte, când după venirea Ta peste aleșii ucenici și apostoli, i-ai însoțit pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să vestească numele cel mare al Prea Sfintei Treimi, și să aducă toate neamurile la ascultarea credinței. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea și lucrarea cuvintelor lor, celor insuflate de Tine, cu bucurie grăim:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce Te unești cu oamenii și îi faci fii ai lui Dumnezeu,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce ne arzi cu dorul cel Dumnezeiesc și ne rănești fără sabie,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce înduri, suporți și nu răsplătești de îndată,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce ești în afară a toate și vezi cele făcute de toate,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce ești departe de noi, dar vezi faptele fiecăruia,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce ne dai răbdare ca necazul să nu ne acopere^¹⁸,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 8-lea:

Străin și minunat, odinioară, la stejarul Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, iar mai apoi pe urmașa, Preacurata Fecioara Maria, Tu, o, Duhule Preabun și Neajuns, din care izvorăște toată sfințenia, ai înveșmântat-o cu strălucirea orbitoare și neapropiată a sfințeniei Tale, făcând-o Maică a lui Dumnezeu-Cuvântul, Împărăteasă a Îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Pentru aceasta, împreună cu Proorocii și cu Apostolii cântăm lui Dumnezeu întru Tine, grăind: Aliluia!^¹⁹

Icosul al 8-lea:

Cu totul pretutindenea ești, Duhule Sfinte, căci totdeauna purtătoare de grijă pentru toată zidirea este Treimea, cu tăria nemăsuratei puterii Sale, cu bogăția cea atotlucrătoare^²⁰. Deci avându-Te pe Tine noi, săracii, mâncându-Te și bându-Te și îmbrăcându-ne în fiece clipă întru Tine, să ne desfătăm în bunătăți negrăite, îmbogățindu-ne pururea de slava Ta^²¹, ne rugăm Ție:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce pururea rămâi nemișcat și în fiecare ceas te miști întreg și vii la noi, cei care zăcem în iad,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel ce ești mai presus de toate cerurile, și Sfânt ești și Preasfânt,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Numele cel mult dorit și murmurat neîncetat, deși a fi grăit de noi ce anume ești sau a fi cunoscut ce fel sau cum ești ne este cu totul neîngăduit,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Bucuria cea veșnică, Mângâierea smeritului meu suflet,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cununa cea neveștejită, Răsuflarea și Viața mea,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, de viață făcătorule, Care de la Tatăl purcezi, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul ești închinat și mărit^²²,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 9-lea:

Toată firea, sus și jos, neîncetat întru Tine, Cel ce risipești viforul zeilor păgâni, slăvește Treimea cea de o ființă Dumnezeu: în cer, unii cântă zi și noapte: Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar alții cununile lor le pun la picioarele Dumnezeirii, iar noi, pe pământ, împreună cu toată făptura, ca cei împodobiți cu chipul slavei Tale, pe Tine Te chemăm și de la Tine așteptăm mare și bogat har, pentru că Tu ești tot binele, toată slava și toată desfătarea și Ție se cuvine slava, împreună și Tatălui și Fiului, sfintei, cele de o ființă și de viață făcătoarei Treimi, cinstită, cunoscută, închinată și adorată de toți credincioșii și prin Tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!^²³

Icosul al 9-lea:

Sfinții Te au pe Tine, Lumina întregii lumi și petrec în lumină și sunt luminați, căci Te-ai sălășluit în inimile lor, o, taină cutremurătoare, pe care cuvântul nu poate nicicum să o exprime, nici mâna să o scrie, spre lauda și slava Celui mai presus de laudă, a Celui mai presus de cuvânt, pentru aceasta Te chemăm pe Tine așa^²⁴:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care ne faci să strălucim ca niște fii, Mângâietorule, trimis de Fiul de la Tatăl,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care ne dăruiești sensibilitatea filială și vii în ajutor slăbiciunii noastre,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care aduci lumina lui Dumnezeu în noi și miști și ne dăruiești Harul,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care introduci în creație energia divină, Vistierul bunătăților, Care toate le plinești,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Care faci imposibilă o relație impersonală între oameni și prin Care toți ne rugăm Tatălui,^²⁵

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiască lumea, la râul Iordanului S-a arătat Preasfânta și Dumnezeiasca Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; și Tu, Dumnezeule și Duhule cel Prea Sfânt, pogorându-Te în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele unui Dumnezeu, însă în trei Fețe: a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, botezând, ne-am învățat a Te chema pe Tine la Mirungerea a tot omului ce vine în lume, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cum voi descrie, Stăpâne, vederea feței Hristosului meu? Cum voi spune vederea cu neputință de exprimat a frumuseții Sale, dezvăluită de Tine? Cum pe Cel pe care lumea nu-L cuprinde, Îl va cuprinde grăirea limbii? Dar, o, înaltă strălucire a luminii! O, mișcări ale focului! O, încercuiri ale flăcării lucrate întru noi, preaticăloșii, de slava Ta și de Tine! Iar slavă știu și spun că ești Tu, Duhule Cel Prea Sfânt, de-o fire și de-o cinstire cu Cuvântul, Singur de-o fire, de-o slavă și de-o ființă cu Tatăl și cu Tine, Duhule Sfinte, Dumnezeule a toate! Ție ne închinăm, Ție îți mulțumim și pe Tine Te chemăm^²⁶:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel care ne ajuți să cunoaștem cele dăruite nouă de Bunul Dumnezeu,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel care ne arăți nouă iubirea cea mai presus de toate virtuțile,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel care biruiești înțelepciunea omenească și vii cu putere,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel care zici Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da lui o pietricică albă şi pe pietricică scrie un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie, decât primitorul,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel care zici morţilor: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel care zici cu mireasa: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce doreşte să ia în dar apa vieţii^²⁷,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 11-lea:

Dându-I-se toată puterea în cer și pe pământ, ne-a învățat să păzim toate câte ne-a poruncit nouă și vrând Mântuitorul nostru să nu ne lase pe noi orfani, ci să fie pururea cu noi, a zis: „iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”^²⁸, și, înălţân-du-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa, Te-a revărsat^²⁹ pe Tine, Duhule cel Prea Sfânt, Care în venirea Ta personală nu-Ți arăți deloc persoana^³⁰, pentru aceasta prin Tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

La Cina cea de Taină, odinioară, Mântuitorul Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”^³¹, apoi, luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”^³², „aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”^³³, instituind Sfânta Taină a Euharistiei, pentru aceasta zicem unele ca acestea:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, prin Care pomenim pe Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, prin Care Acesta ca un miel spre junghiere Se aduce,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, prin Care Acesta ca o oaie fără de glas împotriva celui ce o tunde nu Își deschide gura Sa,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, prin Care Se junghie Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și pentru mântuirea lumii,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, prin Care preoții Bisericii cu sulița coasta Lui, a Mielului, împung și, îndată iese Sânge și apă,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 12-lea:

Toată cântarea ce se aduce Ție nu poate a-Ți aduce mulțumirea și doxologia cuvenită Ție, Care erai din veac și ești și vei fi, nici început având și nici sfârșit, Care pururea cu Tatăl și cu Fiul ești unit și împreună socotit, Viață și de viață făcător, Lumină și de lumină dătător, Binele însuși și Izvor de bunătate, prin Care Tatăl Se face cunoscut și Fiul Se preaslăvește, și de toți Se știe, pentru aceasta închinare prin Tine aducem Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!^³⁴

Icosul al 12-lea:

Prin Tine, toți proorocii și dumnezeieștii Apostoli, împreună cu mucenicii s-au încununat, uimitoare auzire, neobișnuită priveliște. Pe Tine, Care ești Lumină și Viață și Izvor viu, înțeles cu mintea, bun, drept, înțelegător, stăpânitor, curățitor de păcate, Dumnezeu și îndumnezeitor, foc din foc purcezător, grăitor, lucrător, împărțitor de daruri, Te chemăm și ne rugăm așa^³⁵:

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Purpura marelui Dumnezeu și Împăratului nostru,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cingătoarea cea cristalină și plină de pietre prețioase,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Haină imperială și Mâna dreaptă cea cu adevărat suverană,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel pe care L-a dorit și-L dorește ticălosul meu suflet, Cel ce Tu Însuți Te-ai făcut dorință întru mine și m-ai făcut să Te doresc pe Tine, Cel cu totul neapropiat,

Vino, Duhule cel Prea Sfânt, Cel singur la cel singur, pentru că singur sunt, precum vezi, Cel ce m-ai despărțit de toate și m-ai făcut singur pe pământ^³⁶,

Vino, Împărate ceresc, Mângâietorule, și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Condacul al 13-lea:

O, Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi și întru Fiul pururea Te odihnești, nepărtinitorule, Izvor al darurilor celor dumnezeiești, pe care le împarți precum voiești, prin care și noi, nevrednicii, ne-am sfințit și ne-am uns în ziua botezului nostru, adu-ne nouă darul și puterea din înălțimea sfântului Tău locaș, ca toate poftele trupești călcându-le, să viețuim întru bună cinstire și curăție, până la sfârșitul vieții noastre, pururea lăudând prin Tine pe Dumnezeu și cântând: Aliluia!^³⁷

Rugăciune către Sf. Duh :

Împărate ceresc, Mângâietorule, Cel ce ești întotdeauna ca Taină peste toate, Cel ce în Chipurile cele alese în nenumărate virtuți Te sălășluiești și Te descoperi și Te faci izvor de necontenită sfințenie, vino și Te sălășluiește în adâncul nostru și-l curățește pe el, făcându-l vrednic de primirea Sf. Treimi, Tu, Care la zămislirea noastră Însuți ai revărsat dar, pe care Tu ca Dumnezeu îl știi cât ne este de potrivit și lucrător, Tu, prin Care avem viață și creșterea vieții, Tu, Care la ceasul al treilea ai venit peste sfinții ucenici și apostoli, vino și la noi, Bunule, și mântuiește sufletele noastre, povățuiește-ne în Taina alergării spre Hristos, deschide vederea de Duh și priceperea de sus, ca să dăm rod mult și să ne agonisim chip de revărsarea Ta, Bunule, făcându-ne casă lui Hristos întru miros de bună mireasmă duhovnicească.^³⁸

DEDICAŢIE

CUPRINS

MULŢUMIRI

Acatistul Sf. Duh

Rugăciunile începătoare:

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Icosul 1:

Condacul al 2-lea:

Icosul al 2-lea:

Condacul al 3-lea:

Icosul al 3-lea:

Condacul al 4-lea:

Icosul al 4-lea:

Condacul al 5-lea:

Icosul al 5-lea:

Condacul al 6-lea:

Icosul al 6-lea:

Condacul al 7-lea:

Icosul al 7-lea:

Condacul al 8-lea:

Icosul al 8-lea:

Condacul al 9-lea:

Icosul al 9-lea:

Condacul al 10-lea:

Icosul al 10-lea:

Condacul al 11-lea:

Icosul al 11-lea:

Condacul al 12-lea:

Icosul al 12-lea:

Condacul al 13-lea:

Rugăciune către Sf. Duh :

BIBLIOGRAFIE